Cap2. Procedura bugetară – aspecte generale

STEMUL BUGETAR

1. Bugetul

1.1. Definiţie.

Noţiunea de buget este definită la nivel legislativ, prin art. 2 pct. 6 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi art. 2 pct. 6 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale: buget - document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice.

1. Bugetul

1.2. Sistemul bugetar naţional

Fiecare instituţie publică are propriul buget. Acest buget propriu include

(a) resursele proprii şi

(b) resursele instituţiilor subordonate. Resursele publice se constituie şi utilizează într-un sistem de bugete – de stat, locale, autonome etc. Conceptual, acestea sunt reunite prin bugetul general consolidat – definit ca ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg.

1. Bugetul

1.2. Sistemul bugetar naţional

Sistemul bugetar naţional, sintetizat prin bugetul general consolidat cuprinde:

A. Bugetul de stat – bugetul autorităţilor publice centrale reunind:

a. Bugetele instituţiilor autonome.

b. Bugetele Ministerelor.

B. Bugetele locale – definite conform art. 2 pct. din Legea nr. 273/2006 ca fiind documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativteritoriale.

a. Bugetele comunelor, oraşelor şi municipiilor – inclusiv Mun. Bucureşti

b. Bugetele judeţelor

C. Bugetele fondurilor speciale – sunt bugete constituite din resurse proprii pentru un anumit obiectiv, asigurări obligatorii.

a. Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate

b. Fondul naţional unic de asigurări de şomaj

c. Bugetul asigurărilor sociale de stat

D. Diverse Fac parte de asemenea din sistemul bugetar naţional - bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; bugetului fondurilor provenite din credite externe; bugetul fondurilor externe nerambursabile.

1.Bugetul

1.3. Sistemul bugetar al UE

Sediul materiei: art. 310-326 TFUE (Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) şi de legislaţia secundară. Instituţiile implicate în procesul de elaborare a bugetului sunt: Consiliul, Comisia şi Parlamentul. Competenţa de executare a bugetului revine Comisiei. Procedura bugetară comunitară este anuală; specifică este existenţa unui Cadru financiar multianual adoptat prin regulament al Consiliului, care stabileşte plafoanele maximale de resurse pentru sectoarele importante din activitatea europeană. Sistemul bugetar european cuprinde un singur buget.

2. Sistemul de venituri şi cheltuieli publice

2.1. Sursa finanţelor publice

– veniturile publice Veniturile bugetare sunt clasificate în venituri curente – venituri din impozite, concesiuni, taxe şi venituri de capital – venituri rezultând din valorificarea bunurilor. Veniturile curente au ca principală sursă veniturile fiscale – provenind din prelevări obligatorii cu titlu de impozit, taxă sau contribuţie. Veniturile fiscale asigură 90% din resursele bugetare. O sursă secundară sunt veniturile nefiscale – provenind din contracte de exploatare a dreptului de proprietate, din dobânzi, amenzi, penalităţi etc. Fondurile externe nerambursabile – programe sectoriale UE - se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite şi se aprobă o dată cu acestea.

2. Sistemul de venituri şi cheltuieli publice

2.2. Destinaţiile finanţelor publice

– cheltuielile publice Cheltuielile publice se înscriu într-un anumit buget în funcţie de competenţele unei autorităţi în respectivul domeniu (spre exemplu, cheltuieli pentru învăţământ sunt prevăzute în bugetul de stat – bugetul Ministerului Educaţiei, în bugetul Judeţului şi în bugetul Municipiului, oraşului, comunei). Cheltuielile publice sunt organizate în buget în funcţie de activitatea asigurată – servicii publice generale, cheltuieli socio-culturale, acţiuni economice. Cheltuielile publice sunt prevăzute în buget, în sume brute, pe categorii principale. Aceste sume sunt ulterior defalcate pe ordonator şi obiectiv de activitate în credite bugetare.

3. Structura bugetului

Bugetul are o structură bipartită, cuprinzând venituri şi cheltuieli. Bugetul este organizat pe ordonatori de credite şi pe domenii de acţiune. Cheltuielile prevăzute în buget au destinaţie precisă şi limitată.

4. Principiile procedurii bugetare

Procedura bugetară este guvernată de o serie de principii consacrate la nivel legislativ şi explicitate de doctrină.

4.1. Principiul universalităţii

4.2. Principiu neafectării veniturilor

4.3. Principiul publicităţii

4.4. Principiul unităţii

4.5. Principiul anualităţii

4.6. Principiul specializării

4.7. Principiul unităţii monetare

4.8. Principiul echilibrului bugetar

4.9. Alte reguli bugetare Regula legalităţii cheltuielilor – art. 14 Legea nr. 500/2002, art. 14 Legea nr. 273/2006, art. 310 (3) TFUE Principiul bunei-gestiuni – art. 22 (2) lit. c Legea nr. 500/2002, art. 310 (5) TFUE