CURS 12 -Salivatie

Compoziția generală a salivei (procente)

Apă (99%), Substanțe anorganice (0,2%), Substanțe organice (0,3%).

Enumerare: Substanțe anorganice din salivă

Na+, Cl-, K+, HCO3-, Ca2+, Fluor, Tiocianat de sodiu.

Enumerare: Substanțe organice din salivă

Alfa-amilaza, Mucusul salivar, IgA secretoare, Lactoferina, Lizozimul, Factori de creștere (EGF).

Enumerare: Tipuri de glande salivare și procentul de secreție

Submandibulare (70%), Parotide (25%), Sublinguale (5%), Glande parietale.

Definiția salivei

Reprezintă produsul de secreție al glandelor salivare.

Tipuri de secreție salivară

Seroasă (apă, electroliți, enzime), Mucoasă (mucus), Mixtă (seroasă + mucoasă).

Glandele submandibulare

Secretă mixt și asigură 70% din secreția salivară.

Glandele sublinguale

Secretă mixt și asigură 5% din secreția salivară.

Glandele parotide

Secretă seros și asigură 25% din secreția salivară.

Glandele parietale

Secretă exclusiv mucus.

Etapa acinară (Mecanism)

Generează saliva primară, un fluid extracelular IZOTON.

Compoziția salivei primare (acinare)

Apă, amilază salivară, electroliți (Na+, Cl-, HCO3-, K+) și mucus.

Etapa ductală (Mecanism)

Generează saliva finală, un fluid extracelular HIPOTON.

Schimburile ionice în etapa ductală

Se reabsorb Na+ și Cl- și se secretă K+ și HCO3-.

Proprietatea celulelor ductale privind apa

În condiții normale, celulele ductale nu permit absorbția apei.

Rolul celulelor mioepiteliale periductale

Prin contracție, asigură "expulzia" salivei în cavitatea bucală.

Volumul zilnic de salivă

Aproximativ 1,5 litri pe zi.

Debitul salivar (minim, maxim, repaus)

Minim 0,25 ml/min (somn), repaus 0,5 ml/min, maxim 4 ml/min (stimulare).

Aspectul salivei

Opalescent și filant (datorită mucusului).

pH-ul salivei

6 - 7 în mod normal (poate ajunge la pH = 8 pentru secreția stimulată).

Osmolaritatea salivei

50 - 100 mOsm/l (hipotonă).

Concentrația Na+ și Cl- în saliva finală

Concentrații mai mici decât în plasmă.

Concentrația K+ și HCO3- în saliva finală

Concentrații mai mari decât în plasmă (HCO3- este sistem tampon).

Ca2+ în salivă (concentrație și structură)

Concentrație egală cu cea din plasmă

Efectul pH-ului acid asupra dinților

Dizolvă cristalele de hidroxiapatită, ducând la CARII dentare.

Efectul pH-ului alcalin asupra dinților

Precipită sărurile de calciu, ducând la TARTRU dentar și calculi (sialoliți).

Rolul Fluorului

Formarea fluorapatitei care asigură rezistența smalțului dentar.

Rolul Tiocianatului de sodiu

Rol antimicrobian (inhibă bacteriile și virusurile).

Alfa-amilaza salivară (Ptiadina)

Scindează legăturile alfa-1,4 glicozidice

Produșii de degradare ai amidonului sub amilază

Amidon -> Dextrine -> Maltoză.

Condiții de pH pentru amilaza salivară

pH optim = 7 - 8

Rolul mucusului salivar

Participă la formarea bolului alimentar și lubrifiază (masticație, deglutiție, vorbire).

Rolul IgA secretoare

Asigură apărarea locală antibacteriană.

Rolul Lactoferinei

Inhibă multiplicarea bacteriilor prin fixarea fierului.

Rolul Lizozimului

Distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor.

Rolul EGF (Factorul de creștere epidermal)

Asigură vindecarea leziunilor mucoasei bucale.

Enumerare: Rolurile principale ale salivei

1. Digestiv, 2. Protecție mecanică, 3. Echilibru hidro-electrolitic, 4. Echilibru acido-bazic local, 5. Eliminare (excreție), 6. Trofic, 7. Echilibru microbian local.

Rolul digestiv: Ce procese declanșează solubilizarea alimentelor?

Senzația de gust și reflexele secretorii gastrice și pancreatice.

Rolul de protecție mecanică

Curățirea cavității bucale și lubrefierea prin filmul de mucină.

Rolul ADH în echilibrul hidro-electrolitic

În deshidratare, ADH crește reabsorbția apei din salivă.

Enumerare: Ce substanțe elimină saliva (Rol de excreție)

Cataboliți azotați (uree, acid uric, creatinină, NH3), Toxice (Pb, Hg, alcool, nicotină), Medicamente (tetraciclină), Hormoni steroizi, Virusuri.

Enumerare: Virusuri eliminate prin salivă

Poliomielită, parotidită epidemică (oreion), rabie.

Rolul trofic al salivei

Menține integritatea smalțului dentar și repară țesuturile moi.

Echilibrul microbian: Ce substanțe au efect antimicrobian?

Lizozimul și tiocianatul de sodiu (întrețin flora saprofită).

Caracteristica unică a reglării secreției salivare

Este controlată EXCLUSIV nervos (nu hormonal).

Secreția spontană (bazală): caracteristici

Secreție continuă, minimă, predominant mucoasă, mecanism colinergic.

Enumerare: Cele două tipuri de reflexe nervoase de reglare

1. Reflex necondiționat (Parasimpatic și Simpatic), 2. Reflex condiționat.

Enumerare: Stimulii reflexului necondiționat parasimpatic

Contactul cu alimentele (gustativ), masticația, durerea buco-dentară, iritația mucoasei digestive, obiecte fine (tactil).

Enumerare: Inervația parasimpatică (centri și nervi)

N. VII (Sublinguale/Submandibulare), N. IX (Parotide), N. X (Parietale). Centri: Nucleul salivator superior și inferior.

Efectul gustului acru asupra debitului

Crește secreția salivară de 8 - 20 ori.

Calea reflexului necondiționat simpatic

Coarne laterale T1-T3 -> Ganglion cervical superior -> Plexuri perivasculare.

Enumerare: Efectele stimulării simpatice (Adrenergice)

Vasoconstricţie, contracţia celulelor mioepiteliale, eliberarea mucusului preformat.

Caracteristici: Secreția stimulată COLINERGIC

Activată rapid, volum crescut, apoasă, bogată în amilază.

Caracteristici: Secreția stimulată ADRENERGIC

Activată tardiv, volum scăzut, vâscoasă, bogată în mucină.

Enumerare: Stimulii reflexului condiționat

Vederea, mirosul, auzul sau chiar evocarea (gândul la) alimentelor.

Mecanismul reflexului condiționat

Stimularea Cortexului -> Hipotalamus anterior (aria apetitului) -> Mecanism colinergic.

Enumerare: Factori care inhibă secreția salivară

Somnul, deshidratarea, emoțiile puternice (frică, stres).

Legătura cu alți centri nervoși

Centrul deglutiției și centrul vomei pot modifica secreția prin acțiune asupra centrilor salivatori bulbari.