Examan PAFA Șimon

PERSOANA FARA ADAPOST

aceea care nu poate face dovada spațiului de locuit asigurat, ori, în ultima instanța, nici nu are efectiv unde sa locuiasca, iar daca totusi sta undeva nu are acceptul gazduitorului pentru întocmirea formelor legale (Badea, 2008).

INDIVIDUALISMUL

– societăţile democratice (eliberare de constrângerile colective şi relaţiile sociale)

– capcană pentru cei lipsiţi de resurse sociale (un venit sau relații sociale mobilizabile)

IZOLARE

– poate fi o sursă a autonomiei dar și o sursă de dependență instituțională

Individualism + izolare socială

determină individualismul negativ

Definirea fenomenului

FEANTSA propune 4 categorii:

- Lipsa unui acoperiș

- Lipsa unei locuințe

- Locuință nesigură

- Locuință neadecvată

Premise eronate:

1. Minimalizarea problemei

2. Formularea definiţiei în termeni de vinovăţie a PAFA (cerșetor, vagabond, boschetar)

3. Definirea problemei ca aparţinând altcuiva

4. Definirea problemei ca insurmontabilă

Factori cauzali - persoane fara adapost

1. Modelul Avramov (1999)

2. Modelul Jencks (1994)

3. Modelul Daly (1993)

1. Modelul Avramov (1999)

◦ Factori cheie (structurali):

-lipsa accesului la locuinţe

-lipsa accesului pe piața muncii-discriminarea juridică şi socială a unor categorii

-sistem de protecţie socială inadecvat (tineri instituţionalizaţi, foşti deţinuţi, persoane cu handicap)

◦ Factori intermediari:

-structura şi dinamica familială

-influenţa anturajului (subculturi)

-influența cartierelor și/sau a comunității (violență stradală)

2. Modelul Jencks (1994)

◦ Factori endogeni:

-situaţia PAFA este analizată din perspectiva patologiei individuale şi a comportamentului deviant

◦ Factori exogeni:

-eşecul societăţii în a asigura un nivel de bunăstare acceptabil şi a şanselor egale în ceea ce priveşte accesul la diferite servicii pentru toţi membrii.

Modelul Daly (1993)

◦ Factori materiali, financiari şi lipsa locuinţei:

-număr insuficient de locuinţe accesibile financiar

-nivelul ridicat de sărăcie

-persoane afectate de şomaj/venituri insuficiente

◦ Factori relaţionali:

-aspecte disfuncţionale la nivelul relaţiilor sociale ale individului (conflicte conjugale, violenţă domestică, decesul)

◦ Factori de natură personală:

-boala fizică/mentală

◦ Factori instituţionali:

-persoanele nevoite să părăsească instituţiile după o anumită perioadă (copiii instituţionalizaţi, persoanele eliberate din penitenciar)

Clasificarea teoriilor

 Teorii privind etiologia individuală

-Teoria carenţelor sociale

-Teoria competiţiei sociale

 Teorii ale etiologiei sociale

-Teoria dezafilierii

 Teoria vulnerabilităţii psiho-sociale

Teoria carenţelor sociale

 Goldfarb – sintetizează studiile care insistă asupra deficienţelor de personalitate ale acestor persoane.

 Carenţele provin dintr-o socializare familială deficitară.

TEORIA COMPETITIEI SOCIALE

 Factorii structurali nu sunt principalii determinanţi ai vagabondajului.

 Fenomenul PAFA este una dintre manifestările procesului de selecţie naturală (lumea animală/societatea umană).

 Bolnavii psihic, toxicomanii, recidiviştii sunt expuşi fenomenului – problemele încep să se manifeste înainte de a ajunge în stradă.

 Competiţia – repartizarea în pături sociale

TEORIA DEZAFILIERII

 Dezafilierea implică o rupere pe termen lung a relaţiilor interpersonale şi a rolurilor sociale.

 Dezafilierea este un proces ce presupune:

-absenţa relaţiilor amicale şi sexuale semnificative;

-absenţa legăturilor familiale;

-absenţa unui adăpost convenţional;

-pierderea rolului de părinte;

-pierderea rolului profesional;

-şi a rolului de cetăţean.

Procesul de alienare socială (Wallace):

1.Apariţia unei situaţii de ruptură/pierdere

2.Frecventarea străzii – subculturalizare

3.Desocializarea

4.Integrarea în noul mediu şi obţinerea unui statut specific

TEORIA VULNERABILITATII PSIHOSOCIALE

 La originea fenomenului stau două categorii de cauze: structurale şi conjuncturale.

 Interacţiunea dintre cele două tipuri de cauze creează situaţii în care un număr din ce în ce mai mare de persoane riscă să ajungă în stradă, fie temporar, fie permanent.

Tipologiile PAFA se sprijină pe diferite tipuri de factori:

-varsta

-gen

-problematici

Tipologia PAFA

Femeile izolate (femei vârstnice, mame foarte tinere);

Familiile cu mulţi membri;

Tinerii adulţi (lipsa de experienţă profesională, instituţionalizarea);

Persoanele vârstnice (problemele de sănătate; lipsa serviciilor adecvate);

Persoanele cu tulburări psihice;

Refugiaţii şi imigranţii ilegali.

Conceptul de sanatate

Probleme si nevoi PAFA

În plan fizic:

-afecţiuni digestive-afecţiuni respiratorii

-afecţiuni dermatologice

În plan social:

-pierderea rolului de soţ, prieten, angajat, vecin

-întreg cercul relaţiilor sociale este afectat

-reacţii de evitare din partea celorlaţi

Probleme si nevoi PAFA 2

La nivel psihic>

-mentalitatea de supravieţuitor(urgenţazilei de azi ia locul oricărui plan de redresare a situaţiei în care află)

-lipsa speranţeică se poate schimba ceva

-demotivare

-imposibilitatea mobilizării resurselor interioare pentru a se lupta cu condiţialor

-stare echivalentă cu o veritabilă depresie

Echipa multidisciplinară

Asistentul medical:

-oferă servicii de asistenţămedicală primară;

-trimiteri pentru investigaţiide specialitate sau internări.

Asistentul social:

-anchete sociale;

-consiliere şiinformare;

-contacte directe cu autorităţile;

-stabilirea planului de acţiune.

o Psihologul:

-securizarea emoţionalăa beneficiarilor;

-stimularea autovalorizăriipersonale;

-motivarea beneficiarilor de a face ceva pentru viaţalor;

-clarificarea nevoilor şiierarhizarea lor;

-susţinerea beneficiarilor în realizarea planului de acţiuni.

Asistenta psihologica

A avea un loc

Nevoia de afiliere-nevoia de a fi împreună cu ceilalţieste constitutivă fiinţeiumane.

Evenimente traumatizante

Modalitati de interventie

 Consilierea individuală

 Grupul de suport

 Intervenţia în familie

 Asistarea post-intervenţie

Serviciile sociale

”o formă de suport activ pentru familie și comunitate aflate în dificultate” (MMSS, 2022).

”servicii publice menite să răspundă nevoilor de angajare, sănătate, educație, securitate și asistență socială” (Pilinger, 2001).

Tipuri de servicii

Serviciile sociale în stradă (echipa mobilă de zi, echipa mobilă de noapte, echipa mobilă psihiatrică)

Adăposturi de noapte

Centre de zi (5)

Centre rezidențiale

Adaposturi de noapte

 Gradul scăzut de condiţionare (beneficiarii sunt primiţi necondiţionat, în limita locurilor disponibile)

 Specializarea redusă (nu sunt centrate pe asistarea unui anumit tip de beneficiari)

 Perioada de cazare scurtă

 Servicii minime oferite (o gustare, un ceai, un duş, cazare)

 Spaţii de cazare largi

Risca>

 Să reducă problemele beneficiarilor doar la nevoile imediate/de bază

 Prin ameliorarea condiţiilor de viaţă din stradă, să crească beneficiul de a fi în stradă

 Să inhibe căutarea de soluţii în vederea unui eventual proces de reinserţie

 Deresponsabilizarea instituţiilor specializate (referirea beneficiarilor către serviciile de urgenţă)

 Inhibă mobilizarea resurselor beneficiarilor

 Creşterea numărului de locuri din adăposturile de urgenţă va atrage beneficiarii respinşi de alte servicii

Centre de zi

Igienizare personală

Servicii de consiliere şi informare socială

Servicii de consiliere psihologică

• dezvoltarea abilităţilor pentru o viaţă independentă,

• diminuarea consumului de alcool, tutun,

• prevenirea bolilor transmisibile,

• promovarea inserţiei/reinserţiei familiale,

• reluarea contactelor sociale,

• elemente de consiliere/orientare vocaţională

Centre sociale rezidentiale

 Există criterii clare de selecţie a beneficiarilor

 Serviciile sunt oferite condiţionat

 Beneficiarii sunt acompaniaţi de o echipă multidisciplinară

 Calitatea serviciilor şi a dotărilor este mai înaltă

 Găzduirea este pe termen mai lung

 Există un regulament intern

 Există o viaţă socială în interiorul centrului

 Serviciile oferite sunt contractualizate

 Limită: rigiditatea în selectarea beneficiarilor, criteriile sunt greu de îndeplinit de către unii dintre ei - preferând strada

Locuinte sociale

 Persoanele care au un loc de muncă sau ajutor social)

 Responsabilizarea lor prin acoperirea cheltuielilor de chirie din venituri proprii

 Intervenţia asistentului social este redusă (monitorizare)

 Însă obligatorie pentru a nu se instala sentimentul de nesiguranţă/părăsire.

 Trecerea prin cele trei nivele nu este obligatorie.

 Chiar dacă se parcurg toate cele trei etape, riscul recăderilor rămâne.

Asistenta sociala- Activitati specifice

Informare şi consiliere;

Completarea fişei prin care o persoană considerată eligibilă, devină beneficiară a serviciului;

Realizează verificări în teren şi anchete sociale;

Mediază pentru obţinerea de către beneficiar a unui act de identitate;