Psihologia Personalității

Tipologii temperamentale după Hipocrate:

Tipologii temperamentale după Hipocrate:

·       temperamentul coleric este asociat cu o hipersecreţie a bilei galbene;

·       temperamentul sangvinic este asociat cu o circulaţie intensă a sângelui;

·       temperamentul flegmatic este asociat cu o hipersecreţie a flegmei;

·       temperamentul melancolic este asociat cu o hipersecreţie a bilei negre.

Tipologii temperamentale după Pavlov:

·       tipul puternic, echilibrat, mobil = temperament sangvinic;

·       tipul puternic, neechilibrat, mobil = temperament coleric;

·       tipul puternic, echilibrat, inert = temperament flegmatic;

·       tipul slab = temperament melancolic.

Ce este forța în termeni temperamentali?

Forța – caracterizată de încărcătura energetică a neuronului în funcție de care putem distinge tipul puternic de cel slab

Cum este caracterizat tipul puternic?

Ø  capacitate de lucru intensă şi de lungă durată;

Ø  rezistenţă funcţională în caz de solicitare;

Ø  restabilire rapidă după efort;

Ø  rezolvă sarcini complexe, face faţă uşor factorilor stresanţi şi afectogeni;

nivel ridicat al pragurilor senzoriale

Cum este caracterizat tipul slab?

Ø  capacitate de lucru bună numai în situaţii de dozare uniformă a efortului;

Ø  apare rapid oboseala şi devine persistentă;

Ø  dificultăţi în distributivitatea atenţiei;

Ø  supramotivare şi supramobilizare în raport cu sarcina;

Ø  praguri senzoriale joase.

Ce este mobilitatea în termeni temperamentali?

Mobilitatea - relevă dinamica acestora, viteza şi durata instalării, rapiditatea trecerii de la unul la celălalt, în funcţie de care putem deosebi tipul mobil de cel inert.

Cum este caracterizat tipul mobil?

Ø  viteză mare de desfăşurare a proceselor nervoase, iradiere,

Ø  concentrare, inducţie;

Ø  rapiditatea formării frânelor condiţionate;

Ø  rapiditatea trecerii de la o activitate la alta;

Ø  rapiditatea restructurării legăturilor nervoase temporare;

Ø  rapiditatea şi uşurinţa adaptării

Cum este caracterizat tipul inert?

Ø  ritm lent de desfăşurare a proceselor nervoase;

Ø  inerţia formării deprinderilor;

Ø  greutate în trecerea de la o activitate la alta;

Ø  dificultăţi de adaptare.

Ce reprezintă echilibrul în personalitate?

Echilibru - rezultă din raportul dintre excitaţie şi inhibiţie, exprimându-se în

• tendinţa spre impulsivitate (predominarea excitaţiei),

• tendinţa spre inhibare (predominanţa inhibiţiei)

• tendinţa spre echilibru

Cum este caracterizat tipul echilibrat?

Ø  bună coordonare;

Ø  atenţie distributivă bună;

Ø  suportă situaţii de aşteptare prelungită;

Ø  dezvoltă capacitate de stăpânire de sine.

Cum este caracterizat tipul neechilibrat?

Ø  activitate sincopată;

Ø  coordonare dificilă;

Ø  dificultăţi de distribuire a atenţiei;

Ø  impulsivitate;

Ø  predominanţa excitaţiei.

Cum definește Jung personalitatea?

Personalitatea umană este diferit orientată: fie spre lumea externă, spre obiecte (tipul extravertit), fie spre lumea interioară, spre sine (tipul introvertit)

Care sunt caracteristicile tipului extravertit?

Ø  este orientat predominant spre lumea externă, spre lumea obiectelor şi fenomenelor reale (atenţie externă);

Ø  rolul predominant în determinarea preferinţelor, a alegerilor, a deciziilor îl are factorul extern raportat la cel intern;

Ø  energiile psihice sunt orientate spre obiect, parcă ar fi atrase de acesta ca de un magnet;

Ø  se caracterizează prin: gândire concretă, obiectivitate, simţ practic,

Ø  inventivitate în tehnică, sociabilitate, iniţiativă, deschidere, tendinţă de

Care sunt caracteristicile tipului introvertit?

Ø  este orientat predominant spre lumea interioară (subiectivă) cu toate componentele sale (atenţie interioară);

Ø  viaţa psihică se centrează mai mult în jurul propriilor idei despre lucruri şi despre sine;

Ø  energiile psihice sunt orientate spre subiect, parcă ar fi respinse de obiect;

Ø  se caracterizează prin: gândire abstractă şi profundă, capacitate de convingere, hotărâre, corectitudine, subiectivitate, tendinţă de izolare, încăpăţânare, indiferenţă, anxietate, egocentrism etc.

Cum se caracterizează tipul gânditor introvertit?

Nu se înţelege bine cu ceilalţi, are dificultăţi în a-şi comunica ideile şi apare ca fiind rece în relaţiile cu alţii;

Cum se caracterizează tipul emoțional introvertit?

Pare misterios şi inaccesibil, tinzând să fie liniştit, modest, copilăros, acordând puţină importanţă sentimentelor celorlalţi;

Cum se caracterizează tipul senzitiv introvertit?

Este iraţional, detaşat de lumea reală, pe care o priveşte cu amuzament şi bunăvoinţă;

Cum se caracterizează tipul intuitiv introvertit?

Se concentrează atât de puternic spre lumea internă încât are puţin contact cu realitatea, sunt văzuţi ca ciudaţi şi excentrici.

Cum se caracterizează tipul gânditor extravertit?

Trăieşte după reguli foarte stricte, tinzând să îşi reprime emoţiile şi căutând să fie obiectiv în toate aspectele vieţii;

Cum se caracterizează tipul emoțional extravertit?

Reprimă gândirea, se conformează valorilor şi tradiţiilor pe care le-a învăţat, este foarte sensibil la opiniile altora;

Cum se caracterizează tipul senzitiv extravertit?

Se concentrează asupra plăcerii şi fericirii, căutând continuu noi senzaţii şi experienţe, este foarte adaptabil şi orientat spre realitate;

Cum se caracterizează tipul intuitiv extravertit?

Foarte bun în afaceri şi politică, este creativ şi atras de ideile noi;

Care sunt caracteristicile personalității?

Globalitatea - ansamblul de caracteristici care permit descrierea unei persoane, identificarea printre celelalte;

Coerența - existența unei anume organizări și inter-dependențe a elementelor componente ale personalității

Permanența - stabilitatea temporală – Personalitatea generează legi de organizare a căror acțiune este permanenetă; (deși o persoană se dezvoltă, se  transformă, ea își păstrează identitatea psihică)

Care este teoria lui Allport față de personalitate?

Personalitatea → organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic; - sistem complex : bio-psiho-socio-cultural

Ființa umană este universală (ca toți oamenii), tipică (ca unii oameni), unică și originală (ca niciunii).

Care este teoria trăsăturilor a lui Allport?

Oamenii sunt caracterizați de un sistem de trăsături:

2-3 trăsături cardinale;

10-15 trăsături principale;

Sute și mii de trăsături secundare și de fond. 

Care sunt obiectivele teoriilor personalității?

• Descrierea conduitei (taxonomii)

• Explicarea respectivei conduite (utilizarea informațiilor referitoare la influențele de diverese tipuri – ereditare și de mediu)

• Predicția conduitei în situații tipice

Care este diferența dintre abordare nomotetică și ideografică?

Abordarea nomotetică(trăsături comune la grupuri) (care se bazează pe legi obiective)

Ø  studierea a ceea ce indivizii au în comun; permite identificarea trăsăturilor sau tipurilor de personalitate și contribuie la elaborarea unei structuri ipotetice a personalității umane. (Pdv. al psihometriei, behaviorismului)

Abordarea ideografică(identificarea diferențelor dintre indivizi) (care are un specific propriu)

Ø  analizează individul în globalitatea sa, ținând cont de toate componentele care intră în interacțiune; privilegiază studiul cazului dintr-o perspectivă dinamică analiza parcursului vieții)

Ce este trăsătura psihică?

Ø  Evidențiază însușiri sau particularități relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic

Ø  În plan comportamental – trăsătura = predispoziția de a răspunde în același fel la o varietate de stimuli

Ø  Ex: timiditatea – mod relativ stabil de comportare, marcat de stângăcie, hiperemotivitate, mobilizare energetică exagerată)

Prin ce criterii sunt caracterizate trăsăturile psihice?

Ø  Consecvență – comportamentul este consecvent, indiferent de situație (persoana manifestă aceleași reacții obișnuite în raport cu o categorie întreagă de situații)

Ø  Stabilitate - comportamentul este consecvent, indiferent de perioada de timp (persoana manifestă aceleași reacții obișnuite în raport cu situații similare în momente diferite de timp)

Ø  Variație interindividuală – oamenii variază funcție de nivelul sau frecvența oricărui tip de comportament

Ce include modelul personalității?

• apartenenţa la specia umană;

• manifestarea biologică ceea ce o prezintă ca pe o entitate caracterizată de anumite calităţi fizico – somatice;

• unicitatea psihică: singurul exponent al lumii vii dotat cu raţiune şi

voinţă:

• dependenţa socială – tendinţa de identificare cu un anumit

cadru cultural, preluare şi perpetuare a valorilor lui;

• creativitatea: implicarea în influenţarea şi transformarea ambianţei

naturale şi sociale;

• congruenţa – adaptarea la schimbare.

Care sunt componentele Modelului Big Five?

- Openness: Deschidere către experiențe noi.

- Conscientiousness: Conștiinciozitate.

- Extraversion: Extravertire.

- Agreeableness: Agreabilitate.

- Neuroticism: Neuroticism.

Ce este personalitatea?

Caracteristica relativ stabilǎ a modului de a fi a unei persoane in ceea ce priveşte modul de a reacționa.

Care este definiția personalității după Reuchlin?

Personalitatea este o caracteristică stabilă a modului de a fi și a reacționa în diverse situații.

Care sunt factorii ce influențează direct personalitatea?

Factori endogeni (mediul intern)

Factori exogeni (mediul extern)

Ø  Nici unul dintre aceşti doi factori nu poate fi eliminat, primordialitate în timp are însă factorul endogen

Ø  Personalitatea se realizează pe un anumit fond nervos, endocrin şi umoral (glande cu secreţie internă) moştenit doar ereditar de la părinţii şi strămoşii săi.

Ø  Luarea în considerare a ambilor factori se va face pentru o corectă evaluare a personalităţii, asigurându-se astfel baza necesară pentru un prognostic valid, privind dezvoltarea acesteia.

Ce implică rolul eredității?

• Schimbarea Indivizilor: Deși ereditatea sugerează stabilitate, indivizii se schimbă în timp.

• Variația cu Vârsta: Efectele eredității cresc odată cu vârsta, în special în cazul inteligenței.

• Impactul Mediului: Impactul eredității variază în funcție de mediu; trăsăturile cu o bază ereditară puternică sunt mai puțin influențate de societate.

Care este rolul societății în formarea personalităţii?

Ø  Influenţa societăţii asupra individului este colosală. Personalitatea este considerată drept produs social.

Care subt factorii sociali ce influențează personalitatea?

• cultura (valorile, credințele, cunoștințele, legile, obiceiurile, arta, limba, concepțiile despre lume);

• societatea (instituții, relații sociale);

• socializarea - cu mai multe mecanisme

Care sunt mecanismele socializării?

·       modelarea socială - se fundamentează pe trebuinţă de afiliere - manifestată în dorinţa de a face parte dintr-un grup realizând în cadrul lui aspirația de autoidentificare şi autoafirmare, asigurând o stare de securitate, de protejare.

·       învățarea socială - formă a învăţării umane, prin care subiectul însuşeşte valorile şi normele grupului, asistând la experienţa unor persoane, înteracţionând nemijlocit cu acestea sau internalizând complet modelul propus de comunitate

·       controlul social - raportare a personalităţii la normele şi valorile sociale. „grup social”- reprezintă o totalitate de indivizi care se acceptă ca membri a unei categorii sociale, împărtăşesc consecinţele afective ale autodeterminării sale şi aprecierile colective ale grupului şi apartenenţei sale la el

Care sunt etapele identificării personale?

1. Autodeterminarea: Individul se compară cu alții pentru a-și defini identitatea.

2. Raportarea la Ambianța Socială: Acceptă norme și valori sociale, transformându-le în reguli personale, facilitând astfel autocunoașterea și comunicarea.

3. Autocunoașterea și Autoactualizarea: Prin contactul cu diverse comunități, persoana se cunoaște și se dezvoltă, distingându-se de grupul inițial.

Identificarea Personală și Socială

• Identificare Personală: Determinarea însușirilor psihosomatice și morale.

• Identificare Socială: Apartenența socială exprimată prin rasă, etnie, sex, vârstă.

Ambele fenomene sunt esențiale în procesul de autodeterminare și autocunoaștere, individul ajustându-și comportamentele la cerințele comunității. Societatea implementează un control social prin norme și valori, stabilind o ierarhie socială.

Ce este un rol social?

·       Rolul → ansamblul modelelor şi normelor sociale asociate unui anumit statut.

·       Rolul indică individului ce anume trebuie să facă pentru a-şi justifica un statut sau altul.

·       Se precizează că rolul → de fapt standardul comportamentelor dictate de un anumit statut

·       Rolurile → oferă individului uman un anumit spaţiu şi orientare socială. Ele se prezintă ca o formă a controlului social, determină anumite prescripţii, obligaţii, chiar semne de distincţie.

Ce funcții au rolurile?

·       Rolurile îndeplinesc două funcţii principale:

Ø  De reglare a raporturilor sociale (prin intermediul normelor şi modelelor socioculturale care le fundamentează şi prin reţeaua de  relaţii pe care le determină între membrii grupurilor sociale);

Ø  De integrare a personalităţii:

• în plan intern – prin focalizarea însuşirilor, capacităţilor şi proceselor psihice în raport cu jocul de rol

• în plan extern – prin adecvarea la obiectivele şi exigenţele activităţii sociale de grup.

Cae sunt satdiile „încorporării” unui rol?

• Concepţia rolului (dată de modul în care persoana îşi reprezintă rolul respectiv şi ce crede despre rolul dat);

• Expectaţia rolului (aşteptările persoanei cu privire la rol);

• Percepţia rolului;

• Acceptarea rolului;

• Capacitatea de a prelua rolul;

• Interpretarea efectivă a rolului dat

Ce concepții s-au generat după problema raportului rol-personalitate?

• Prima menţine o distincţie fermă între cele două noţiuni: personalitatea nu se poate confunda cu rolurile şi nu face decât să se exprime prin intermediul lor.

• A doua concepţie reduce în mod strict personalitatea la jocul de roluri: nu suntem altceva decât actori; persoana se confundă cu personajul. Este o concepţie de inspiraţie Shakespeariană.

• A treia concepţie este una eclectică(ce alege ideile mai bune), tinzând să facă din personalitate o putere de opţiune între roluri şi de sinteză a lor şi a anumitor elemente aparte, ireductibile.

Individul - identitate biologică 

Individul → o unitate biologică ce se afirmă atât în interdependenţa funcţiilor şi organelor între ele, cât şi în relaţiile organismului cu mediul înconjurător (mediul natural).

→ Nu poate fi divizat fără a-şi pierde specificul. În cadrul speciei umane, integritatea individului se asociază cu unicitatea, pentru a sublinia că nu există doi indivizi identici.

→ Este în întregime determinat biologic.

→ Este un reprezentant al speciei (umană, animală şi vegetală).

→ Nu cuprinde note de valoare sau de diferenţiere calitativă, fiind o noţiune aplicabilă tuturor organismelor vii (indiferent de vârstă şi nivel de dezvoltare).

Ce este individualitatea?

Individualitatea → expresia individului diferenţiat în plan biologic şi psihologic.

→ se referă la o realitate psihologică specială: la structurarea în interiorul individului a proceselor sale conştiente, a trăsăturilor psiho-fizice, a diferitelor însuşiri personale într-o formă unică, nerepetabilă la ceilalţi.

→ este specifică omului; prin ea omul se particularizează, îşi dobândeşte specificitatea sa.

→Individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive, cu conduita corpului propriu.

Ce este persoana?

Persoana constituie realitatea psihosocială care se ascunde în spatele măştii; nimeni însă nu se poate apropia de persoană decât prin intermediul acestei imagini, care o revelează şi o trădează

• Este o entitate psihosocială

• Este determinată sociocultural (statut, etnie, religie etc.)

• Desemnează o individualitate conştientă de sine şi recunoscută de ceilalţi.

Ce este personalitatea?

• desemnează persoana maximal valorizată social (persoana plus o notă de valoare).

Implică două condiţii:

• a fi recunoscut ca valoare, ca o individualitate ce contribuie substanţial la viaţa socială;

• a avea conştiinţa că personal reprezinţi ceva valoros.

Personalitatea → o persoană în devenire

Care este diferența dintre persoană și personalitate?

Dacă la nivelul persoanei comportamentul este un rezultat al reflexiei, al alegerii, al deciziei, personalitatea constă dintr-un stil comportamental.

•persoana este o fiinţă concretă, bio-psiho-socială, în timp ce personalitatea este o abstracţie psihologică;

Ce reprezintă personajul?

Reprezintă exteriorizarea persoanei prin comportament.

Ce tipuri de personaje sunt?

• Personajul ca stereotip social, care joacă rolul aferent poziţiei pe care o ocupă în societate şi condiţionat de imperativele sociale („ce am datoria să fiu”);

• Personajul ca ideal personal („volitiv”), care se automodelează în raport cu propriile idealuri şi aspiraţii („ce vreau să fiu”);

• Personajul ca „mască”, prin care individul prezintă în mod deliberat o anumită ipostază pentru ceilalţi, disimulând unele faţete ale propriei personalităţi („ce vreau să par că sunt”);

• Personajul ca refugiu, conduita impusă de statut fiind un alibi  moral pentru propriul comportament („ce mi se impune să fiu”).

• Personajul se prezintă ca o imagine fragmentară a persoanei, ca o aparenţă, ca o mască;

Structura personalității după Freud

Energia Psihică: Freud a sugerat că mintea umană utilizează energie psihică similară energiei fiziologice a corpului

Instinctele după Freud

• Instincte: Legătura dintre energie corporală și psihică este mediată de instincte, considerate forța motivațională a personalității.

  • Instincte ale Vieții: Supraviețuirea individului și speciei, inclusiv instinctele sexuale (libido).

  • Instincte ale Morții: Dorința inconștientă de a muri, incluzând agresivitatea (Thanatos).

Modelul sistemului psihic - Freud

• Inconștient: Conține instinctele și dorințele care ne determină comportamentul.

• Conștient: Include senzațiile și experiențele accesibile în orice moment, funcționând după principiul realității.

• Preconștient: Depozit al amintirilor și gândurilor care pot fi aduse în conștiință.

Modelul Personalității - Freud

• ID (Sinele): Rezervorul instinctelor, funcționează după principiul plăcerii.

• EGO (Eul): Mediază conflictele dintre ID și realitate, operând după principiul realității.

• SUPEREGO (Supraeul): Reprezintă latura morală a personalității, inhibând impulsurile ID-ului.

Mecanisme de Protecție - Freud

Ego-ul utilizează mecanisme de apărare pentru a face față evenimentelor emoțional dureroase:

1. Negarea realității: Refuzul acceptării unei situații.

2. Represia: Suprimarea sentimentelor neplăcute la nivel inconștient.

3. Proiecția: Atribuirea propriilor sentimente altora.

4. Identificarea: Asumarea atributelor altor persoane.

5. Fantezia: Imaginarea a ceva inaccesibil în viața reală.

6. Raționalizarea: Explicarea eșecurilor prin motive logice dar false.

7. Formarea reacției: Manifestarea opusă a dorințelor reprimate.

Stadiile Dezvoltării Psihosexuale - Freud

• Stadiul Oral (0-2 ani): Plăcerea prin supt, mușcat și înghițit.

• Stadiul Anal (2-4 ani): Plăcerea legată de controlul eliminării fecalelor.

• Stadiul Falic (4-6 ani): Plăcerea legată de zona genitală, dezvoltarea complexului Oedip.

• Perioada de Latență (6-12 ani): Sublimarea instinctului sexual în activități non-sexuale.

• Stadiul Genital: Relații heterosexuale mature și satisfacția prin dragoste și muncă.

Structura personalității: - Jung

1.     Ego-ul:

• Partea conștientă a psyche-ului care selectează gândurile și percepțiile conștiente.

• Responsabil de identitate și continuitate.

• Nu este centrul principal al personalității.

2.     Inconștientul personal:

• Include percepțiile, gândurile și sentimentele reprimate.

• Experiențele sunt organizate în complexe.

3.     Inconștientul colectiv:

• Este împărtășit între toți oamenii, conținând experiențe ancestrale și arhetipuri comune speciei umane.

Arhetipurile principale - Jung

1. Persona: Rolul social și identitatea socială.

2. Umbra: Gânduri și sentimente nesociale și primitive.

3. Anima și animus: Caracteristici ale sexului opus în fiecare individ.

4. Sinele: Arhetipul central care armonizează și organizează personalitatea.

Tipurile psihologice - Jung

1. Tipul gânditor extravertit: Respectă reguli stricte, reprimă emoțiile.

2. Tipul emoțional extravertit: Sensibil la opiniile altora, reprimă gândirea.

3. Tipul simțitor extravertit: Caută noi experiențe și senzații.

4. Tipul intuitiv extravertit: Creativ, bun în afaceri și politică.

5. Tipul gânditor introvertit: Dificultăți în comunicarea ideilor, rece în relații.

6. Tipul emoțional introvertit: Misterios, liniștit, acordă puțină importanță sentimentelor celorlalți.

7. Tipul simțitor introvertit: Detașat de lumea reală.

8. Tipul intuitiv introvertit: Concentrat pe lumea internă, excentric.

Implicații ale teoriei lui Jung:

• Educația ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea psihologică, morală și politică a elevilor, nu doar pe cunoștințe intelectuale.

• Relația profesor-elev este arhetipală, profesorul fiind văzut ca un bătrân înțelept.

Personalitatea și Dezvoltarea Stilului de Viață - Adler

• Forță Motivațională - Perfecționism: Adler postulează că dorința de perfecțiune, de a atinge un ideal, este forța care motivează comportamentul uman.

• Compensarea Inferiorităților: Persoana este descrisă prin modul în care compensează problemele și inferioritățile.

• Complexul de Inferioritate: Apare când individul nu poate depăși sentimentul de inferioritate, ducând la incapacitatea de a face față dificultăților vieții.

Psihologia Individuală - Adler

• Indivizibilitatea: Adler crede că individul trebuie studiat ca un întreg, influențat de mediul social și interacțiunile sociale.

• Interesele Sociale: Oamenii sunt motivați de interese sociale și culturale, și nu de instincte sexuale.

• Controlul Conștient: Oamenii au capacitatea de a-și direcționa dezvoltarea și nu sunt determinați de forțe inconștiente.

Complexul de Inferioritate/Superioritate - Adler

• Surse: Poate proveni din inferioritatea organelor, răsfăț sau neglijare în copilărie.

  • Inferioritatea de organ: Compensarea poate duce la realizări deosebite sau la complexe de inferioritate.

  • Răsfățul: Duce la dezvoltarea unui complex de inferioritate, deoarece copiii nu învață să facă față obstacolelor.

  • Neglijarea: Copiii neglijați se simt inferiori și dezvoltă un complex de inferioritate.

Stilul de Viață - Adler

• Definiție: Modul în care fiecare își trăiește viața, își rezolvă problemele și dezvoltă relații.

• Factori Determinanți: Nici ereditatea, nici mediul nu determină personalitatea, ci interpretarea influențelor.

Tipuri de Personalitate: - Adler

• 1. Tipul Conducător: Agresiv și dominant.

  2. Tipul Dependent: Sensibil și dependent de alții.

  3. Tipul Evitativ: Evită viața și interacțiunile sociale.

  4. Tipul Util Social: Sănătos, cu interese sociale și energie optimă.

Interesele Sociale - Adler

• Natură Dublă: Moștenite și învățate.

• Rolul Mamei: Esențial în dezvoltarea intereselor sociale ale copilului.

• Comunități: Indispensabile pentru dezvoltarea umană și cooperarea socială.

Principii Generale Adleriene

1. Direcționarea Vieții: Forța de mișcare este dorința de supraviețuire și siguranță.

2. Compensarea Inferiorității: Mișcare de la inferioritate la superioritate.

3. Scopul Siguranței: Determină toate acțiunile noastre, format în copilărie.

4. Comportamente Scopite: Nu suntem împinși de cauze, ci trași de scopuri stabilite în copilărie.

Terapia Adleriană

• Insight și Încurajare: Terapia oferă cunoștințe pentru a schimba concepțiile greșite ale pacienților.

• Dezvoltarea Sentimentului Social: Terapia ajută la dezvoltarea sentimentului social înnăscut, necesar pentru o viață cooperantă și sănătoasă.

Principii Fundamentale - Skinner

• Skinner a propus că toate comportamentele sunt controlate de consecințele lor.

• A făcut distincție între două tipuri de comportament: respondent și operant.

Comportamentul respondent - Skinner

• Este declanșat de stimuli specifici și include reacții reflexe.

• Exemplu: reflexul rotulian și condiționarea clasică pavloviană.

• Deși suntem condiționați să răspundem la mulți stimuli, nu toate comportamentele sunt explicabile astfel.

Comportamentul operant - Skinner

• Se modifică în funcție de întăririle care urmează comportamentului.

• Întăririle cresc probabilitatea repetării comportamentului.

• Exemplu: plânsul copilului întărit de atenția părinților.

Tipuri de Întăriri: - Skinner

• Întăriri pozitive: stimulii adăugați care cresc probabilitatea unui comportament (ex: bani, privilegii).

• Întăriri negative: eliminarea unui stimul neplăcut pentru a crește probabilitatea unui comportament (ex: cicăleala managerului).

• Sancțiuni: aplicarea unui stimul neplăcut pentru a reduce probabilitatea unui comportament (ex: critica șefului).

Metode de Administrare a Întăririlor - Skinner

• Programele cu interval fix: întărirea apare la intervale de timp fixe (ex: evaluări anuale).

• Programele cu raport fix: întărirea apare după un număr fix de răspunsuri (ex: zi liberă pentru două sâmbete lucrate).

• Programele cu interval variabil: întărirea apare la intervale de timp variabile (ex: extemporalele surpriză).

Modelare și Autocontrol - Skinner

• Modelarea prin aproximări succesive.

• Tehnici de autocontrol: sațierea, stimularea aversivă și autoîntărirea comportamentelor dezirabile.

Aplicarea Teoriei lui Skinner

• Condiționarea operantă a fost aplicată cu succes în diverse medii (închisori, școli, instituții medicale).

• Exemplu notabil: economia bazată pe jetoane pentru pacienți psihotici, care a dus la îmbunătățirea comportamentului și stimei de sine. Însă, întreruperea întăririlor determină revenirea la comportamentele inițiale.

Abordarea lui Bandura

• Comportamentul și contextul social: Bandura consideră că comportamentul se formează și se modifică în contextul social.

• Învățarea fără întăriri: El subliniază că aproape orice tip de comportament poate fi învățat în absența întăririlor directe.

• Întărire vicariantă: Indivizii pot învăța observând comportamentul altora și consecințele acestor comportamente, ceea ce el numește întărire vicariantă.

• Factori cognitivi: Procesul de observare și învățare este mediat de factori cognitivi, motiv pentru care teoria lui este denumită social-cognitivă.

Modelarea - Bandura

Bandura susține că modelarea este baza învățării prin observare și este guvernată de patru procese intercorelate: procesele atenționale, de retenție, de reproducere motorie și motivaționale.

Procesele modelării - Bandura

1.     Procesele atenționale:

1. Observarea modelului este esențială pentru învățare.

2. Caracteristici ale modelului, cum ar fi vârsta sau sexul, pot influența gradul de atenție acordată.

3. Modelele urmărite la televizor sunt deosebit de puternice în atragerea atenției.

2.     Procesele de retenție:

2. Subiectul trebuie să rețină aspectele semnificative ale comportamentului observat.

3. Reprezentările simbolice pot fi imagistice sau verbale.

3.     Procesele de reproducere motorie:

3. Traducerea reprezentărilor simbolice în comportament manifest necesită procese motorii adecvate.

4.     Procesele motivaționale:

4. Un nivel adecvat de motivație este necesar pentru a manifesta comportamentul observat.

5. Întăririle pot facilita învățarea, dar nu sunt neapărat necesare.

Factori care influențează modelarea - Bandura

1.     Caracteristicile modelului:

1. Similitudinea dintre model și observator.

2. Prestigiul și statutul modelului.

3. Tipul comportamentului (ex.: comportamentele agresive sunt puternic imitate).

2.     Caracteristicile observatorului:

2. Persoanele cu încredere sau stimă de sine scăzută sunt mai predispuse să imite.

3. Persoanele care au fost întărite pentru imitarea comportamentului unui model sunt mai sensibile la influența modelelor ulterioare.

3.     Recompensele asociate comportamentului:

3. Recompensele pot modera influența modelării.

4. Importanța recompenselor în consolidarea comportamentului observat.

Conceptul de Eu - Bandura

În teoria lui Bandura, sinele nu este un agent psihic intern care determină comportamentul, ci este definit ca o structură cognitivă. Sinele include procesele de referință și subfuncțiile pentru percepția, evaluarea și reglarea comportamentului. Două aspecte importante ale Eului sunt autoîntărirea și autoeficacitatea.

1.     Autoîntărirea:

1. Autoîntăririle sunt importante și pot include recompense interne, cum ar fi sentimentul de satisfacție.

2. Comportamentele sunt reglate de procesul continuu de autoîntărire.

2.     Autoeficacitatea:

2. Se referă la sentimentul de stimă de sine și eficiență în a face față problemelor vieții.

3. Credințele despre eficacitatea personală influențează alegerile, aspirațiile, nivelul de efort, optimismul și performanțele.

Evaluarea autoeficacității - Bandura

Modul în care persoanele își evaluează nivelul de eficacitate are la bază patru surse de informație:

• Obținerea performanței: Experiențele trecute oferă un indicator direct al competenței.

• Experiențele vicariante: Observarea succesului altora poate crește autoeficacitatea.

• Persuasiunea verbală: Persuasiunea realistă poate contribui la creșterea eficacității personale.

• Activarea fiziologică: Nivelul activării fiziologice poate fi un indicator al abilității de a face față situațiilor tensionate.

Viziunea lui Bandura asupra personalității

Bandura consideră că anticiparea și controlul sunt esențiale pentru ființa umană. Oamenii sunt capabili să imagineze realități viitoare, să anticipeze alternative de acțiune și să facă planuri. Capacitatea de a controla mediul și de a exercita raționamentul cauzal a crescut datorită experienței și a dezvoltării strategiilor adaptative. Controlul, exercitat prin mecanismul auto-eficacității, este un element central al practicii umane.

Ce pune pe prim plan abordarea cognitivă?

Abordarea cognitivă pune accentul pe procesele cognitive, considerate de Kelly ca fiind însăși personalitatea.

Teoria constructelor personale - Kelly

• Kelly a văzut indivizii ca pe niște oameni de știință care își construiesc propria perspectivă asupra lumii.

• Fiecare persoană își creează un sistem unic de constructe, care sunt revizuite în permanență pentru a se adapta noilor experiențe.

• Postulatul fundamental: Procesele unei persoane sunt ghidate de modul în care aceasta anticipează evenimentele.

Corolarele teoriei: - Kelly

1. Construcția: Persoana anticipează evenimentele construind replici ale acestora, având în vedere că evenimentele nu se repetă exact la fel.

2. Individualitatea: Diferențele în interpretarea evenimentelor reflectă constructele individuale unice.

3. Organizarea: Fiecare persoană dezvoltă un sistem de constructe ordonate ierarhic.

4. Dihotomia: Constructele sunt bipolare, necesare pentru anticiparea corectă a evenimentelor.

5. Alegerea: Persoana alege alternativele care anticipează cel mai bine evenimentele viitoare.

6. Gama de aplicare: Constructele sunt utile pentru o gamă finită de evenimente.

7. Experiența: Sistemul de constructe variază pe măsură ce persoana trece prin noi experiențe.

8. Modularea: Schimbările în sistemul de constructe sunt limitate de permeabilitatea acestora.

9. Fragmentarea: Persoana poate folosi succesiv subsisteme de constructe incompatibile.

10. Asemănarea: Persoanele cu constructe similare vor avea procese psihologice similare.

11. Socialul: Înțelegerea sistemului de constructe al altora facilitează relațiile interpersonale.

Perspective umaniste asupra personalității:

• Critică psihanaliza și behaviorismul pentru o viziune limitată asupra naturii umane.

• Psihologia umanistă promovează o imagine optimistă, considerând oamenii ca fiind activi, creativi și orientați spre dezvoltarea personală.

• Umaniștii subliniază virtuțile umane, voința liberă conștientă și realizarea potențialului.

Kelly a adus o contribuție semnificativă prin teoria constructelor personale, oferind o abordare optimistă și inovatoare a personalității umane, bazată pe procese cognitive și anticiparea evenimentelor.

Contribuțiile majore - Carl Rogers

• Terapia centrată pe persoană: Inițial cunoscută sub numele de terapie nondirectivă sau centrată pe client, această formă de terapie pune accent pe perspectiva și experiențele subiective ale clientului.

• Teoria personalității: Dezvoltată pe baza experienței acumulate de Rogers în ședințele de terapie, această teorie se concentrează pe importanța conștientului și a prezentului în înțelegerea personalității.

• Abordare fenomenologică: Rogers considera că personalitatea poate fi înțeleasă cel mai bine din punctul de vedere al individului, pe baza experiențelor sale subiective.

Actualizarea - Rogers

• Tendința fundamentală: Rogers credea că ființele umane sunt motivate de o singură tendință fundamentală, aceea de actualizare, care include toate nevoile fiziologice și psihologice și facilitează creșterea și dezvoltarea organismului.

• Valorizare organismică: Toate experiențele de viață sunt evaluate în funcție de cât de bine servesc tendinței de actualizare. Experiențele percepute ca fiind dezirabile sunt considerate bune și sunt căutate și repetate, în timp ce cele nedezirabile sunt evitate.

Dezvoltarea sinelui: - Rogers

• Conceptul de sine: Pe măsură ce copilul crește, o parte din experiențele sale se diferențiază de restul și devin parte a sinelui, definit prin cuvintele "eu" sau "mie".

• Considerația pozitivă: Copilul are nevoie de apreciere pozitivă din partea celorlalți, în special a mamei. Lipsa acesteia poate împiedica tendința de actualizare și poate duce la căutarea continuă a aprobării din partea celorlalți.

• Considerația pozitivă necondiționată: Ideal, copilul ar trebui să se simtă acceptat și iubit necondiționat, chiar dacă anumite comportamente sunt dezaprobate.

Stima de sine - Rogers

• Autoaprecierea pozitivă: Respectul și aprecierea propriei persoane, chiar în absența aprecierii pozitive din partea altora.

• Influența asupra răspunsului la eșec: Persoanele cu stimă de sine ridicată percep eșecul ca o excepție, în timp ce cele cu stimă de sine scăzută îl văd ca o confirmare a incapacității lor.

Sinele real și sinele ideal:

• Congruența: Gradul de suprapunere între sinele real și sinele ideal. Un grad mare de suprapunere indică o congruență ridicată.

• Incongruența: Suprapunerea redusă între sinele real și sinele ideal.

Caracteristicile persoanelor aflate în curs de actualizare: - Rogers

• Trăirea deplină a fiecărui moment: Aceste persoane trăiesc experiențele momentului prezent fără distorsiuni sau negări.

• Încrederea în propriul organism: Ele se bazează pe propriile reacții și emoții în luarea deciziilor, mai degrabă decât pe codurile sociale sau sfaturile altora.

• Sentimentul libertății: Persoanele în curs de actualizare se simt libere să evolueze în orice direcție doresc, simțind că viitorul depinde de acțiunile lor.

• Creativitate și spontaneitate: Sunt capabile de adaptare și manifestă o creativitate și spontaneitate remarcabile, chiar în condiții de mediu schimbătoare.

Motivația și personalitatea - Maslow

Maslow a identificat o ierarhie de nevoi umane care dirijează comportamentul. Comportamentele pentru satisfacerea acestor nevoi sunt învățate, nu înnăscute. Nevoile de bază trebuie satisfăcute înainte ca nevoile superioare să devină motivaționale. Maslow a propus procente specifice pentru satisfacerea diferitelor nevoi: 85% pentru nevoile fiziologice, 70% pentru siguranță, 50% pentru dragoste și apartenență, 40% pentru stimă și statut.

Ierarhia nevoilor - Maslow

1. Nevoi fiziologice: hrană, aer, somn, sex.

2. Nevoi de siguranță: securitate, stabilitate.

3. Nevoi de dragoste și apartenență: relații afective, apartenența la grupuri.

4. Nevoi de stimă și statut: stimă de sine și respect din partea celorlalți.

5. Autoactualizarea: realizarea potențialului maxim, împlinirea personală.

Nevoile inferioare vs. superioare - Maslow

Nevoile inferioare sunt necesare pentru supraviețuire, iar nesatisfacerea lor duce la deficite. Nevoile superioare, deși mai puțin necesare pentru supraviețuire, contribuie la dezvoltare și fericire. Ele aduc beneficii biologice și psihologice și necesită condiții mai complexe pentru satisfacere.

Personalitatea matură - Maslow

Maslow a descris personalitatea matură ca având o percepție clară a realității, acceptarea de sine și a altora, spontaneitate, independență, creativitate și relații interpersonale adânci. Autoactualizarea implică curaj, efort și asumarea riscurilor, fiind esențială pentru împlinirea personală.

Deficiențe în autoactualizare - Maslow

Deficiențele pot apărea din:

Răsfățul sau neglijarea copilului,

Modelul cultural de gen

Lipsa de motivație și curaj pentru asumarea riscurilor.

Complexul IONA descrie teama de creștere și alegerea între creștere și stagnare.

Termenul „Trăsătură”

Trăsătura semnifică o caracteristică sau calitate specifică unei persoane, folosită adesea pentru a descrie calitățile evidente ale indivizilor, cum ar fi agresivitatea. Deși organizarea indivizilor pe baza trăsăturilor pare simplă datorită experienței cotidiene, primele clasificări teoretice datează de peste 2500 de ani, inițiate de Hipocrate.

Concepția lui Allport despre Personalitate

Allport a definit personalitatea ca fiind organizarea dinamică a sistemelor psihofiziologice care determină comportamentul și gândirea individului. Personalitatea este unică pentru fiecare individ, modelată de combinația dintre ereditate și mediu.