Anatomia și Fiziologia Celulei Umane

Set de 40 de flashcard-uri de vocabular pentru pregătirea examenului din capitolul de organizare celulară, membrană și organite celulare.

Membrana celulară (Plasmalema)

Structură membranară alcătuită în principal din fosfolipide și proteine, ce înconjoară celula, îi conferă forma și separă structurile interne ale celulei de mediul extracelular.

Fosfolipide membranare

Lipide ce prezintă un capăt hidrofil polar (grupare fosfat) orientat spre mediul intra- sau extracelular și o porțiune hidrofobă nepolară (componentă lipidică) orientată spre interiorul membranei.

Miezul hidrofob al membranei

Strat format din cozile hidrofobe ale fosfolipidelor, colesterol și lecitină, având rolul de a restricționa pasajul transmembranar al moleculelor hidrosolubile și al ionilor.

Proteine membranare

Componente ale membranei celulare dispuse pe fața externă, internă sau transmembranar, care realizează funcțiile specializate ale membranei și mecanismele de transport transmembranar.

Modelul mozaic fluid

Model structural al membranei celulare determinat de distribuția neuniformă și aleatorie a proteinelor într-o structură lipidică fluidă și nerigidă.

Glucide membranare

Glicoproteine și glicolipide atașate pe fața externă a membranei celulare, puternic încărcate negativ, având rol în recunoașterea celulară.

Proteine transmembranare

Proteine sub formă de canale sau pompe ce permit ionilor și moleculelor hidrosolubile să traverseze stratul dublu fosfolipidic.

Proteine fibrilare membranare

Proteine care în porțiunea hidrofobă a membranei se helicoidează sau se răsucesc sub formă de helix, la fel ca în catenele de ADN.

Glicocalix celular

Înveliș exterior format din glicolipide și glicoproteine pe fața externă a membranei, cu rol de „etichetă” în recunoașterea celulară.

Aglutinogenele AB

Glucide/structuri prezente pe fața externă a hematiilor care participă la determinarea grupelor sanguine.

Organizarea generală a celulei

Structură celulară complexă alcătuită din membrană celulară, citoplasmă cu organite comune și specifice, și nucleu.

Membrana externă nucleară

Structură membranară care se continuă direct cu membrana reticulului endoplasmatic rugos (RER).

Granule de secreție

Vezicule formate de către dicțiozomi (Aparatul Golgi) ce conțin enzime, hormoni, neurotransmițători sau mucus.

Reticulul endoplasmatic neted (REN)

Sistem canalicular ce se poate afla în periferia celulei, implicat în metabolismul glicogenului și transportul intracitoplasmatic.

Ribozomi (Membrană)

Organite celulare lipsite de membrană, fiind sediul sintezei proteice.

Mitocondrii (ARN)

Organite celulare care posedă propriul ARN mitocondrial și realizează fosforilarea oxidativă.

Sinteza enzimelor pancreatice exocrine

Proces în care ribozomii și ergastoplasma din celulele pancreatice sintetizează enzimele, împachetate ulterior de aparatul Golgi în granule de secreție eliberate prin exocitoză.

Răspândirea lizozomilor

Organite deosebit de numeroase în celulele fagocitare (leucocite, macrofage, microglii) cu rol în distrugerea resturilor inutile celulei.

Răspândirea mitocondriilor

Organite foarte numeroase în celulele cu consum mare de ATP, precum fibrele musculare și nefrocitele din rinichi.

Răspândirea dicțiozomilor

Organite mai dezvoltate în celulele cu o activitate de secreție intensă, cum sunt celulele glandulare exocrine.

Fibra musculară striată (Nucleu)

Celulă musculară (intrafuzală și extrafuzală) caracterizată prin prezența unui nucleu amplasat excentric sau periferic.

Celula Schwann

Celulă glială din sistemul nervos ce prezintă nucleul dispus excentric/periferic.

Celula mucoasă Brunner

Celulă din mucoasa duodenului având un nucleu excentric/periferic.

Adipocitul

Celulă adipoasă caracterizată prin prezența unui nucleu împins spre periferie/excentric.

Neuroni vegetativi

Neuroni centrali sau periferici ale căror celule prezintă nucleu excentric/periferic.

Leucocitul (Morfologie nucleară)

Celulă sanguină care prezintă un singur nucleu, însă cu mai mulți lobi (bilobat sau trilobat).

Celule nediploide

Celule care NU prezintă un nucleu cu $46$ de cromozomi: spermatocitul secundar, spermatida, spermia, ovocitul secundar, primul și al doilea globul polar.

Pseudopode

Prelungiri citoplasmatice temporare și neordonate, acoperite de plasmalemă, caracteristice leucocitelor.

Microvili

Prelungiri citoplasmatice permanente acoperite de plasmalemă, prezente în epiteliul mucoasei intestinului și al tubilor renali.

Cili

Prelungiri citoplasmatice permanente acoperite de plasmalemă, prezente la nivelul epiteliului mucoasei traheei.

Desmozomi

Corpusculi de legătură cu rol în solidarizarea celulelor epiteliale.

Citoplasma (Sistem coloidal)

Sistem coloidal în care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată este ansamblul de micelii coloidale aflate în mișcare browniană.

Hialoplasma

Partea nestructurată a citoplasmei celulare.

Organite celulare

Partea structurată a citoplasmei, împărțită în organite comune tuturor celulelor și organite specifice anumitor celule.

Reticulul endoplasmatic neted (Structură și funcție)

Sistem canalicular și rețea de citomembrane ce leagă plasmalema de stratul extern al membranei nucleare, având rol circulator intracitoplasmatic și în metabolismul glicogenului.

Ergastoplasma (Reticulul endoplasmatic rugos)

Formă diferențiată a reticulului endoplasmatic ce prezintă ribozomi pe suprafața externă a peretelui membranos, având rol în sinteza proteică.

Ribozomii (Corpusculii lui Palade)

Organite sferice sau ovale de $150-250\,\text{Å}$, bogate în ribonucleoproteine, neacoperite de membrană, reprezentând sediul sintezei proteice.

Ribozomi liberi și asociați

Ribozomi care se găsesc liberi în matricea citoplasmatică sau asociați RE neted pentru a forma ergastoplasma.

Aparatul Golgi (Structură și funcție)

Sistem membranar format din micro- și macrovezicule și cisterne alungite situat lângă nucleu, ce îndeplinește funcția de excreție a unor substanțe celulare.

Mitocondriile (Structură)

Organite ovale sau rotunde cu perete trilaminar lipoproteic, membrană externă, interspațiu, membrană internă plicaturată (creste) și matrice mitocondrială.

Sediul fosforilării oxidative

Mitocondriile, în ale căror sisteme enzimatice se desfășoară fosforilarea oxidativă cu eliberare de energie (sinteza ATP).

Lizozomii (Structură și funcție)

Corpusculi sferici din hialoplasmă ce conțin enzime hidrolitice, având rol în digerarea substanțelor, particulelor sau fragmentelor celulare.

Centrozomul (Structură)

Organit celular situat în apropierea nucleului, format din doi centrioli cilindrici orientați perpendicular, înconjurați de centrosferă.

Centrozomul (Funcție și absență)

Organit cu rol în diviziunea celulară, care lipsește în neuroni.

Centrosfera

Zonă de citoplasmă vâscoasă ce înconjoară cei doi centrioli perpendicular plasați ai centrozomului.

Miofibrilele

Organite specifice contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.

Neurofibrilele

Organite specifice reprezentate de o rețea ce se întinde în citoplasma neuronului, în axoplasmă și în dendrite.

Corpii Nissl (Corpii tigroizi)

Organite specifice celulei nervoase, echivalente ergastoplasmei.

Incluziunile citoplasmatice

Elemente temporare din citoplasmă reprezentate prin granule de substanță de rezervă, produși de secreție și pigmenți.

Nucleul (Rol de bază)

Parte constitutivă principală a celulei ce coordonează procesele biologice fundamentale, conține informația genetică și controlează metabolismul celular.

Niveluri de organizare a corpului uman

Succesiune ierarhică constituită din: atom, moleculă, macromoleculă, organit, celulă, țesut, organ, sistem de organe și organism.

Forma inițială a celulelor

Stare inițială globuloasă a tuturor celulelor (inclusiv a hematiilor care devin biconcave la maturitate), înainte de diferențiere.

Factori determinanți ai dimensiunii celulare

Dimensiunea celulelor depinde de specializare, starea fiziologică a organismului, condițiile mediului extern și vârstă.

Comportamentul celulei în mediu hipoton

Modificare în care celula preia apă din mediul extern și se umflă.

Comportamentul celulei în mediu hiperton

Modificare în care celula își micșorează volumul deoarece apa iese din celulă.

Efectul vârstei asupra celulelor din timus

Micșorarea dimensiunii celulelor din timus odată cu înaintarea în vârstă.

Hipertrofia celulei musculare

Mărirea în dimensiune a celulei musculare ca urmare a modificării stării fiziologice prin efort fizic.

Celule binucleate

Excepție de la starea mononucleată reprezentată de hepatocite.

Celule multinucleate

Excepție de la starea mononucleată reprezentată de fibra musculară striată.

Celule anucleate

Excepție de la starea mononucleată reprezentată de hematia adultă.

Membrana celulară (plasmalema)

Structură membranară alcătuită în principal din fosfolipide și proteine, care înconjoară celula, îi conferă forma și separă structurile interne de mediul extracelular.

Modelul mozaic fluid

Model structural al membranei celulare caracterizat prin distribuția neuniformă și aleatorie a proteinelor în cadrul stratului lipidic.

Stratul hidrofob membranar

Miez membranar format din picioarele fosfolipidelor, colesterol și lecitină, care restricționează pasajul transmembranar al moleculelor hidrosolubile și al ionilor.

Capătul hidrofil al fosfolipidelor

Componentă polară cu grupare fosfat încărcată electric, orientată spre exteriorul sau interiorul celulei, în raport cu citoplasma sau lichidul extracelular.

Proteine transmembranare

Proteine dispuse de-a lungul membranei (canale sau pompe) care permit pasajul ionilor și al moleculelor hidrosolubile prin plasmalemă.

Proteine fibrilare membranare

Proteine situate în porțiunea hidrofobă a membranei care se helicoidează sau se răsucesc sub formă de helix.

Glicocalix celular

Structură formată din glicolipide și glicoproteine pe fața externă a membranei, având rol de etichetă în recunoașterea celulară.

Aglutinogene AB

Mărci glicolipidice și glicoproteice aflate pe fața externă a hematiilor, care participă la determinarea grupelor sanguine.

Membrana externă nucleară

Înveliș nuclear extern care se continuă direct cu membrana reticulului endoplasmatic rugos (RER).

Granule de secreție

Vezicule formate de dictiozomi care conțin enzime, hormoni, neurotransmițători sau mucus și părăsesc celula prin exocitoză.

Ergastoplasma (RE rugos)

Formă diferențiată a reticulului endoplasmatic ce prezintă ribozomi pe suprafața externă a peretelui membranos, având rol în sinteza proteinelor.

Reticulul endoplasmatic neted (REN)

Sistem canalicular de citomembrane, situat uneori la periferia celulei, cu rol important în metabolismul glicogenului.

Ribozomii (corpusculii lui Palade)

Organite fără membrană, bogate în ribonucleoproteine, de formă ovală sau rotundă ($150\text{--}250\,\text{\AA}$), reprezentând sediul sintezei proteice.

Mitocondriile

Organite celulare cu perete trilaminar, membrană internă plicaturată (creste) și ARN mitocondrial, reprezentând sediul fosforilării oxidative și al sintezei de ATP.

Lizozomii

Corpusculi sferici din hialoplasmă ce conțin enzime hidrolitice, având rol în digerarea substanțelor, particulelor sau fragmentelor celulare.

Centrozomul

Organit situat în apropierea nucleului, format din doi centrioli cilindrici orientați perpendicular și înconjurați de centrosferă; are rol în diviziunea celulară și lipsește în neuroni.

Hialoplasma

Partea nestructurată a citoplasmei în care se găsesc organitele celulare.

Sistem coloidal citoplasmatic

Stare a citoplasmei în care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată este reprezentată de micelii coloidale aflate în mișcare browniană.

Pseudopode

Prelungiri citoplasmatice temporare și neordonate acoperite de plasmalemă, caracteristice celulelor fagocitare precum leucocitele.

Microvili

Prelungiri citoplasmatice permanente întâlnite la nivelul epiteliului mucoasei intestinului și al epiteliului tubilor renali.

Cili

Prelungiri citoplasmatice permanente prezente pe fața apicală a celulelor din epiteliul mucoasei traheei.

Desmozomi

Corpusculi de legătură care solidarizează celulele epiteliale între ele.

Miofibrile

Organite specifice fibrelor musculare, cu rol mecanic, reprezentând elemente contractile din sarcoplasmă.

Neurofibrile

Organite specifice sub formă de rețea care se întinde în citoplasma neuronului, în axoplasmă și în dendrite.

Corpii Nissl (corpii tigroizi)

Organite specifice celulei nervoase, reprezentând echivalentul ergastoplasmei la nivelul neuronului.

Incluziuni citoplasmatice

Componente celulare cu caracter temporar, reprezentate prin granule de substanță de rezervă, produși de secreție și pigmenți.

Nucleu excentric (periferic)

Poziție a nucleului întâlnită în fibra musculară striată, celula Schwann, celula mucoasă Brunner, adipocit și neuronii vegetativi.

Leucocit lobat

Celulă sanguină care prezintă un nucleu unic, dar cu mai mulți lobi (bilobat sau trilobat).

Spermatocit secundar

Celulă din linia seminală care NU prezintă un nucleu diploid (nu conține 46 de cromozomi).

Globulii polari (primul și al doilea)

Celule rezultate din ovogeneză care nu au caracter diploid și nu conțin 46 de cromozomi.

Exocitoză pancreatică

Eliberarea granulelor de secreție cu enzime din celulele pancreatice spre ducte, după ce au fost sintetizate de ribozomi și ergastoplasmă și împachetate de aparatul Golgi.

Celule fagocitare

Tipuri celulare (leucocite, macrofage, microglii) bogate în lizozomi datorită necesității crescute de digestie celulară.

Nefrocite

Celule renale caracterizate printr-un consum mare de ATP, motiv pentru care conțin numeroase mitocondrii.

Celule glandulare exocrine

Celule cu activitate secretorie intensă, având dictiozomii (aparatul Golgi) foarte bine dezvoltați.

Glucide membranare

Glicoproteine și glicolipide atașate pe fața externă a plasmalemei, conferindu-i o încărcare electrică puternic negativă.

Aparatul Golgi (dictiozomii)

Sistem membranar format din micro- și macrovezicule și cisterne alungite situat lângă nucleu, având rol în excreția substanțelor celulare.

Organizarea generală a celulei

Ansamblul celular alcătuit din membrană plasmatică, citoplasmă cu organite comune și specifice, și nucleu.

Fosforilare oxidativă

Proces de sinteză de ATP cu eliberare de energie, desfășurat prin sistemele enzimatice din matricea și crestele mitocondriale.

Receptorii glicolipidici/proteici

Structuri moleculare de pe fața externă a celulelor care recunosc specific moleculele de semnalizare (ex. TSH pe celulele tiroidei).

Tabelul organitelor comune

Sinteză a organitelor celulare prezente în toate celulele (RE, ribozomi, Golgi, mitocondrii, lizozomi, centrozom) și a funcțiilor lor fundamentale.