Mortare cu lianti anorganici

Ce este mortarul?

un amestec omogen de liant, nisip și apă, care după întărire capătă o structură asemănătoare gresiei naturale.

Domeniile de utilizare a mortarelor:

·legarea pietrelor naturale sau artificiale pentru realizarea zidăriilor (zidarie)
·protejarea și finisarea elementelor de construcție prin tencuieli
·impermeabilizarea suprafețelor aflate în contact cu lichide (în special cu apa)
·protecția antiacidă a pereților rezervoarelor și conductelor
·izolarea termică și fonică a încăperilor

Clasificarea mortarelor

după domeniul de utilizare
după densitatea aparentă
după consitență
după compoziţie
după natura lianțiilor utilizaţi
după dozajul liant-nisip
după rezistenta la compresiune
după mediul în care va fi utilizat

Clasificarea mortarelor. După domeniul de utilizare:

·mortare obişnuite
·mortare speciale

Tipuri de mortare obişnuite:

·mortare de zidărie (MZ)
·mortare de tencuieli (MT)

Tipuri de mortare speciale:

·mortare pentru tencuieli decorative
·mortare pentru protecție anticorozivă
·mortare pentru izolații impermeabile
·mortare refractare, impermeabile și antiacide
·mortare de mare rezistență, utilizate în tehnica betonului precomprimat

Clasificarea mortarelor. După densitatea aparentă (ρ_a):

·mortare grele - ρ_a > 1800 [kg/m³]
·mortare semigrele - ρ_a = (1500-1800) [kg/m³]
·mortare uşoare - ρ_a = (1000-1500) [kg/m³]
·mortare foarte uşoare - ρ_a < 1000 [kg/m³]

Clasificarea mortarelor. După consitență:

·mortare fluide - constintenţă: > 12 [cm]
·mortare plastice - constintenţă: (7-12) [cm]
·mortare vâscoase - constintenţă: < 7 [cm]

Clasificarea mortarelor. După compoziţie:

·mortare unitare – la prepararea lor se utilizează un singur liant
·mortare mixte – la prepararea lor se utilizează cel puțin doi lianți

Clasificarea mortarelor. După natura lianțiilor utilizaţi:

·mortare pe baza de var - (ex: mortare de var; var-ciment; var-ipsos)
·mortare pe baza de ciment - (ex: mortare de ciment; ciment-var; ciment-argila
·mortare pe baza de ipsos - (ex: mortare de ipsos; ipsos-var)
·mortare pe baza de pamanturi argiloase

Clasificarea mortarelor. După dozajul liant-nisip:

·mortare slabe - dozaj liant nisip: (1:5 - 1:7)
·mortare mijlocii - dozaj liant nisip: (1:3 - 1:5)
·mortare grase - dozaj liant nisip: (1:1 sau 1:2)

Ce reprezintă marca mortarului (M)?

reprezintă rezistența medie, explimata in [daN/m²] la compresiune determinată la 28 de zile pentru toate mortarele ( 90 de zile numai în cazul mortarului de var marca M4)

Clasificarea mortarelor. După rezistenta la compresiune:

·M4 - rezistența medie la compresiune la 90 de zile: minim 4
·M10 - rezistența medie la compresiune la 28 de zile: minim 10
·M25 - rezistența medie la compresiune la 28 de zile: minim 25
·M50 - rezistența medie la compresiune la 28 de zile: minim 50
·M100 - rezistența medie la compresiune la 28 de zile: minim 100

Clasificarea mortarelor. După mediul în care va fi utilizat:

·mediu uscat - mortare cu lianţi hidrauluici sau lianţi aerieni cu adaosuri hidraulice
·mediu umed - mortare cu lianţi nehidraulici

Proprietățile mortarelor proaspete:

·consistența - capacitatea mortarului de a se deforma sub acțiunea propriei greutăți sau a unei forțe exterioare și determină lucrabilitatea acestuia
·tendința de segregare - proprietatea mortarului de a se separa în straturi cu compoziții și consistențe diferite
·capacitatea de reținere a apei - proprietatea mortarului de a păstra apa în compoziția sa atunci când este aplicat pe suprafețe poroase.
·tasarea la amestecare - reducerea volumului mortarului datorită pătrunderii pastei liante în spațiile dintre granulele de nisip

Proprietățile mortarelor întărite:

·rezistențele mecanice - capacitatea mortarului întărit de a suporta solicitări fără a se deteriora
·rezistența la îngheț-dezgheț - capacitatea mortarului de a rezista la cicluri repetate de îngheț și dezgheț fără degradări
·adeziunea la suport - capacitatea mortarului de a adera și de a conlucra cu stratul pe care este aplicat
·contracția mare la uscare - micșorarea volumului mortarului în timpul uscării, putând provoca fisuri sau desprinderea de pe suport

Mortare pentru tencuieli. Scopul acestora:

·protejarea materialelor de construcție împotriva: ploii, înghețului, umidității, gazelor și radiațiilor solare
·acoperrirea neregularităților pereților și tavanelor, oferind un aspect estetic
·crearea unei suprafețe plane și netede, ușor de întreținut
·impermeabilizarea unor anumite suprafețe, cum sunt pereții rezervoarelor de apă sau combustibili

Straturile tencuielii:

·ŞPRIŢ - mortar preparat din ciment; startul subțire fluid aplicat pe suprafețe netede pentru a îmbunătăți aderența tencuielii la suport
·ŞMIR - mortar pe băza de ipsos; stratul aplicat pe plasa de rabiț pentru a crea suportul necesar straturilor următoare de tencuială
·GRUND - mortar cu granule având diamentrul pana la 4 [mm]; stratul principal al tencuielii, având rolul de a acoperi și corecta toate neregularitățile suprafeței
·TINCI - stratul final și vizibil al tencuielii, care asigură aspectul neted și uniform al suprafeței

Tipuri de tencuieli:

·tencuiala brută - tencuială aplicată într-un singur strat, utilizată la exteriorul clădirilor, în poduri sau la construcții agrozootehnice
·tencuiala sclivistă si gletuită - tencuială de finisaj alcătuită din straturile de GRUND și TINCI, folosită pentru acoperirea și netezirea elementelor de zidărie

Defecte ale tencuielilor:

·desprinderea tencuielii de pe suport - apare atunci când suprafața suport este lucioasă, neaderentă, nedegresată sau insuficient udată înainte de aplicare
·pușcăturile - defecte specifice tencuielilor de var, provocate de prezența varului supraars care se hidratează greu și își mărește volumul.
·eflorescențele - depuneri de săruri la suprafața tencuielii, apărute prin migrarea sărurilor solubile odată cu evaporarea apei din mortar.

Cauzele defectelor de tencuială:

·folosirea necorespunzatoare a materialelor
·nerespectarea procesului tehnologic de punere în operă