Biochimia Proteinelor cu Elemente de Proteomică - Curs 1

Flashcard-uri de vocabular care sintetizează concepte cheie, definiții și repere istorice din primul curs de Biochimia Proteinelor cu Elemente de Proteomică.

Biochimia

Știința care se ocupă cu studiul compușilor chimici din celulele vii, a reacțiilor și proceselor chimice în care sunt implicați acești constituenți chimici.

Biochimia descriptivă

Domeniu al biochimiei care cercetează compoziția chimică a materiei vii, prezentând un inventar sau o sistematică a compușilor chimici din celula vie.

Biochimia dinamică

Domeniu al biochimiei care se ocupă cu studiul metabolismului celular (căi anabolice și catabolice) și cu mecanismele care intervin în reglarea biochimică a căilor metabolice.

Biologia sistemică (Systems biology)

Studiul interacțiunilor și comportamentului componentelor entităților biologice, inclusiv molecule, celule, organe și organisme.

Proteomul

Colecția de proteine dintr-o celulă.

Proteomica (definiția clasică)

Caracterizarea unui set de proteine (proteom) codificate de către genomul unui anumit organism, sistem sau celulă într-un interval specific de timp.

Proteomica structurală

Ramură a proteomicii ce vizează identificarea proteinelor codificate în diferite genomuri și studiul gradului de exprimare al proteinelor în diferite celule și țesuturi.

Proteomica funcțională

Ramură a proteomicii axată pe studiul funcționării proteinelor în diferite complexe, al modificărilor conformaționale ale proteinelor pentru a realiza anumite funcții și al interacțiunilor proteină-proteină (proteine-alte molecule).

Bioinformatica

Domeniu care se ocupă cu integrarea calculului/algoritmilor folosiți în matematică, informatică, statistică, fizică, chimie, biochimie, pentru a rezolva probleme biologice, de obicei la nivel molecular.

Proteomica legată de bioinformatică

Domeniu ce integrează datele obținute prin tehnicile proteomicii structurale și funcționale cu cele cuprinse în bazele de date privind genele codificatoare.

Genomica (în abordarea comparativă)

Nivel de studiu omic care reprezintă «ce este posibil».

Transcriptomica (în abordarea comparativă)

Nivel de studiu omic care reprezintă «ce este probabil».

Proteomica (în abordarea comparativă)

Nivel de studiu omic care reprezintă «ce se întâmplă de fapt».

Marc Wilkins

Cercetătorul care a introdus termenul de proteomică la începutul anilor ’90.

Laemmli (1970)

Cercetătorul asociat cu introducerea tehnicii de electroforeză SDS-PAGE.

O’Farrell (1975)

Cercetătorul asociat cu dezvoltarea electroforezei bidimensionale 2-D (IEF).

John B. Fenn și Koichi Tanaka

Laureați ai Premiului Nobel pentru Chimie în 2002 pentru dezvoltarea metodelor de ionizare prin desorbție moale folosite în analizele prin spectrometrie de masă ale macromoleculelor biologice.

Kurt Wüthrich

Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 2002 pentru dezvoltarea spectroscopiei de rezonanță magnetică nucleară pentru determinarea structurii tridimensionale a macromoleculelor biologice în soluție.