Grile 2024-2025

În situația realizării unui proiect de urbanism potențialul functional al unui teritoriu urban se stabilește în raport cu:

a.     Starea activă

b.    Starea prezumată

b.    Starea prezumată

În mod convențional, o reprezentare grafică a caracteristicilor cantitative și calitative a activitățiilor poate fi realizată folosind:

a.     O unitate de referință

b.    O unitate de activitate

a.     O unitate de referință

În situația realizării analizei situației existente și disfuncționalităților, prima operațiune care se realizează este:

a.     Identificarea

b.    Clasificarea

c.     ierarhizarea

a.     Identificarea

Adecvarea unui spațiu care a trecut deja preintr-un proces de adaptare reprezintă un proces de:

a.     Urbanizare

b.    Restructurare urbană

c.     Echipare edilitară

b.    Restructurare urbană

Sinteza analizei reprezintă:

a.     Suprapunerea tuturor elementelor relevante identificate

b.    Inter-relaționarea și interpretarea disfuncțiilor relevante în raport cu contextul general

b.    Inter-relaționarea și interpretarea disfuncțiilor relevante în raport cu contextul general

Modul uman în raport cu spațiul urban este:

a.     Structurant

b.    Structural

a.     Structurant

În cazul unui municipiu cu structură urbană complexă, dezvoltarea unei noi zone de activități terțiare, prin localizarea acesteia în proximitatea zonei centrale existente exte considerată:

a.     O cerință funcțională centrifug-centripetă

b.    O cerință funcțională centripetă

c.     O cerință centrifugă

b.    O cerință funcțională centripetă

Structura spațiului construit organizat se definește ca fiind un sistem

a.     Funcțional

b.    Spațial

c.     morfologic

a.     Funcțional

Dacă aveți de realizat un Plan Urbanistic pentru un nou oraș satelit al uniu municipiu, schița de partiu urbanistic pe care o veți prezenta beneficiarului va conține:

a.     zone funcționale și căi de comunicție

b.    noduri, rețele și texturi urbane

c.     axe, poli de interes și zone funcționale

c.     axe, poli de interes și zone funcționale

Determinarea încărcării teritoriului raportat la situația existentă în teren, definește în fapt:

a.     portanța efectivă

b.    portanța prezumtivă

a.     portanța efectivă

 În mod convențional, o reprezentare grafică a caracteristicilor cantitative și calitative a activitățiilor poate fi realizată folosind:

a.     o unitate de referință

b.    o unitatr de activitate

c.     o unitate omogenă

a.     o unitate de referință

 În cazul în care este necesar să analizați compatibilitatea dintre diferite activități, puteți folosi o matrice de orice tip:

a.     pătrat (cu aceleași elemente pe axa x și y)

b.    dreptunghi (cu elemente diferite pe axa x și y)

a.     pătrat (cu aceleași elemente pe axa x și y)

Numiți cea mai simplă relație (primordială) care se stabilește la un nivelul unei structuri urbane

a.     Relaționare

b.    Funcționalitate

c.     Vecinătate

d.    coroborare

c.     Vecinătate

   În cazul unui studiu de amplasament pe care îl realizați, datele secundare reprezintă:

a.     date de intrare

b.    date prelucrate

c.     date din surse neoficiale

b.    date prelucrate

  Adaptarea unui spațiu în vedere adecvării pentru desfășurarea unei activități pe loc presupune:

a.     un proces de organizare punctuală a spațiului

b.    un proces de organizare lineară a spațiului

a.     un proces de organizare punctuală a spațiului

Funcția urbană este un atribut

a.     Al funcțiunii

b.    Al spațiului

c.     Al morfologiei

b.    Al spațiului

  Mobilul uman reprezintă o forță urbană:

a.     Materială

b.    Instituțională

c.     intențională

c.     intențională

  Care din următoarele tipuri de elemente compoziționale are cu certitudine, indiferent de circumstanțe, rol în organizarea spațială a ansamblului urban?

a.     Reperul funcțional

b.    Reperul de agrement

c.     Dominanta de imagine

d.    Dominanta de masă

e.    Reperul de siluetă

c.     Dominanta de imagine

În situația unei perspective directe laterale asupra unei dominante de masă, frontul lateral al culoarului de perspectivă este obligatoriu:

a.     Să fie mai scund decât dominanta

b.    Să fie mai înalt decît dominanta

c.     Să aibă deschidere amplă pentru perceperea în întregime a dominantei

d.    niciuna din condițiile de mai sus nu este obligatorie

d.    niciuna din condițiile de mai sus nu este obligatorie

  Dominata de înălțime a unui ansamblu este o componentă:

a.     Unică

b.    Unică, cu condiția să nu fie percepută concomitent cu un alt reper de înălțime al ansamblului

c.     Multiplă în funcție de poziția de percepție în întregime a dominantei

d.    Niciuna din condițiile de mai sus nu este obligatorie

c.     Multiplă în funcție de poziția de percepție în întregime a dominantei

  Dominanta de înălțime a unui ansamblu este o componantă:

a.     Unică

b.    Unică, cu condiția să nu fie percepută concomitent cu un alt reper de înălțime al ansamblului

c.     Multiplă în funcție de poziția de percepție

d.    Multiplă doar dacă se utilizează pentru studiu mai multe imagini diferite din ansamblu

c.     Multiplă în funcție de poziția de percepție

 Raportul dintre dominanta de spațiu și dominata spațiului de către o dominantă este unul definit de:

a.     Scară

b.    Poziție

c.     Dimensiune

d.    Proporție

e.    Amplasare și proporție

e.    Amplasare și proporție

Comentați unitatea compozițională a ansamblului Piazza del Campo-Piazza del Duomo (Siena), cu referire la structura ierarhică și la modul e percepție al spațiilor în relație cu poziția observatorului. Comentariul va fi însoțit de scheme/reprezentări grafice.

• Structură ierarhică clară: Piazza del Campo – spațiu dominant civic → se leagă axial cu Piazza del Duomo – spațiu dominant religios

• Poziții de percepție variabile: efecte de dominantă progresivă, în funcție de mișcarea observatorului

→ atașare de schemă ax compozițional + câmpuri structurale variabile.

 Conform principiilor de generare a câmpului structural, consolidaea prestanței unui reper de înălțime se poate realiza prin:

a.     Inserarea unui alt reper de înălțime în zonă a ansamblului, cu condiția să fie parte a aceleiaș siluete urbane

b.    Inserarea unei dominate de înâlțime lângă reperul existent

c.     Inserarea unui alt reper de înălțime apropiat de reperul existent, astfel încât cele două să fie percepute împreună

d.    Lăsarea reperului de înălțime în condiția sa inițială, fără a insera alte elemente care să distragă atenția

c.     Inserarea unui alt reper de înălțime apropiat de reperul existent, astfel încât cele două să fie percepute împreună

Explicați, într-un text însoțit de scheme grafice, modul de obținere a unui efect compozițional de spațiu închis utilizând configurarea acceselor/ieșirilor concomitent cu variația pozițiilor fronturilor și a regimului de înălțime al acestora.

• configurarea acceselor indirecte

• dispunerea fronturilor la unghiuri neperpendiculare

• regim de înălțime variabil pentru accent

→ schemă tip: piață cu acces controlat + fronturi închise + dominantă laterală.

 Axul de compoziție Piazza Venezia- Ponte Vittorio Emanueiie II aste unul de tip:

a.     Unitar

b.    Singular

c.     Ax constitutiv pentru Piața San Marco din Veneția

d.    Ax suport principal al ansamblului de piețe Sna Marco din Veneșia

e.    Compus

f.      Linear, simetric

g.     Suport, asimetric

e.    Compus

Diferența dintre un reper de înălțime și dominata de înâlțime în cadrul unui spațiu se realizează aplicând următorul set de instrumente compoziționale:

a.     Scara și proporția

b.    Variația înălțimii contextului

c.     Ascendența și/sau descendența în ceea ce privește regimul de înălțime din jur

a.     Scara și proporția

 Definirea direcției culoarului de perspectivă într-un ansamblu proiectat integral de către profesionist se realizează prin:

a.     Definirea poziției elementului de prestanță

b.    Stabilirea caracteristicilor transversale ale culoarului de perspectivă

c.     Definirea originii perspectivei

d.    Identificarea dominantei de nasamblu

e.    Definirea poziției elementului de prestanță și a punctului de observație

e.    Definirea poziției elementului de prestanță și a punctului de observație

Principala caracteristică pe care profesionistul trebuie să o considere în proiectarea deschiderii unui spațiu public urban către context este:

a.     Dimensiunea

b.    Înalțimea fronturilor

c.     Amplitudinea

d.    Orientarea

e.    Lățimea

f.      Permeabilitatea

g.     reperul

d.    Orientarea

  În contextul proiectării unui spațiu public urban, compoziția sa se manifentă:

a.     exclusiv în interiorul spațiului public urban proiectat

b.    în interiorul spațiului public urban și pe direcțiile axiale de percepție asupra lui

c.     în orice parte a ansamblului din care face parte spațiul public urban, acolo unde se percepe efectul principiilor compoziționale aplicate

b.    în interiorul spațiului public urban și pe direcțiile axiale de percepție asupra lui