tema 1

514 î. Hr.

Herodot ne dă prima știre istorică despre geții dobrogeni

secolul II î. Hr

pătrunderea primelor elemente ale civilizației romane în spațiul locuit de geto daci

sec I. Î.Hr - sec I d.Hr

perioada în care legăturile daco-romane s-au intensificat

secolul 1 i. Hr.

începe epoca clasică a civilizației geto dace

secolul 1 i.Hr. (82-44)

domnia regelui Burebista întemeietorul statului dac

secolul 1 i.Hr.

Caesar folosește Termenul volcae pentru desemnarea unui trib algarilor romanizați

a doua jumătate a secolului 1 î. Hr - secolul 1 d.Hr.

etapa preliminară a romanizării

a doua jumătate a secolului 1 i.Hr.

primele companii militare ale Statului Roman la Dunărea de Jos (Dobrogea)

46

Dobrogea este anexată unei provincii romane Moesia

81

Domițian ajunge împăratul la Roma

87

Decebal preia tronul regelui dac

87-88

confruntări între Decebal și Domițian

89

pacea prin care Dacia devine regat clientelar Romei

98

Marcus ulpius traianus ajunge împărat la Roma

101 - 102 ; 105 - 106

războaiele daco - romane

106

Dacia devine provincie imperială romană. începutul etapei principale a romanizării

secolul II - III

perioada în care s-a realizat procesul romanizării lingvistice și culturale când o mare parte din teritoriul de astăzi al României era cuprins în provinciile Dacia și Moesia

271-275

începe părăsirea Daciei de către romani

Sec. III-VI

prima etapă etapa a marilor migrații

Sec. III

monumente funerare cu însemne paleocreștine de la Cășeiu (stela funerară) Potaissa Apulum

284

Dioclețean organizează provincia Scythia Minor în Dobrogea

306-337

domnia împăratului Constantin cel Mare

313

Împăratul Constantin cel Mare prin edictul de la Milano (Mediolanum) acordă libertate de Cult creștinilor din imperiu

Sec IV

Constantin cel Mare restaurează temporar Autoritatea imperală la nord de Dunăre

Sec IV-V

creștinarea masivă a daco romanilor

391

împăratul Teodosiu interzice cultele păgâne creștinismul devenind religie oficială în imperiu

Sec IV

Eutropius în ,,Istoria romană,, afirmă că Dacia a fost secătuită de bărbați și că au fost aduși coloniști din toată lumea romană

Sec IV

donariul de Biertan cu inscripția Ego Zenovius votum posui (piesa paleocreștina care atesta crestinarea daco-romanilor)

Sec IV

Priscus Panites diplomat și istoric Bizantin este trimis în anul 448 cu solie la Atilla căpetenia hunilor cu care prilej trece pe teritoriul țării noastre descriind unele obiceiuri ale daco-romanilor el scrie lucrarea Istoria goților

527-565

dommian împăratului Justinian

Sec VI

împăratul Justinian restaurează temporar autoritatea imperială de la nord de Dunăre

Sec VI

pătrunderea slavilor în spațiul Intra si extracarpatic

Sec VI

cruce de aur de la Histria

587

pentru acest an Theophanes Confesorul (760-817) , cronicar bizantin in ,,Chronographia,, (opera in care faptele sunt prezentate strict cronologic Menționează expresia torna torna fratre în care mai mulți istorici și filozofi văd cea dintâi menționarea limbii române

secolul 4 - 8

limba latină vulgară vorbită de daco - romani, s-a transformat într-o limbă protoromână

secolul VIII

se încheie perioada de formare a limbii române

602

limesul dunărean cedează și slavii se revarsă în peninsula Balcanică

610

limba greacă devine limbă oficială în Imperiul Bizantin

Sec VII

împăratul Mauritius în tratatul Militar Strategikon menționează pe români. este prima mențiune documentară despre identitatea etnică a românilor

Sec VII-VIII

Latina populară vorbită de populația romanizată din Dacia și Moesia s a transformat în limba română

secolul VIII

desfășurarea etnogenezei românești

Sec VIII-IX

cultura Dridu evidențiază încheierea în liniei Generale a perioadei de formare a poporului român și a limbii române

secolul 9 - 10

limba slavă devine limbă liturgică în biserică și limbă de cancelarie în Evul Mediu și în Țările Române până în secolele XIV XV

Sex IX

geografia armeană a lui Moise Chorenati aminteste tara balak

secolul IX

Cronica turcă Oguzname Menționează o țară valahilor (Ulak ili)

secolul X

Imperiul Bizantin revine la Dunărea de Jos

secolul x

Împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959) in lucrarea "Despre administrarea imperiului" amintește așezarea slavilor în Balcani, înfățișează întrepătrunderea lumii slave cu cea românească străveche, numindu-i pe cei din urma cu termenul de romani , în vreme ce pentru bizantini folosește denumirea de romei.

958 - 1025

împăratul bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul

971

Imperiul Bizantin revine la Dunărea de Jos prin organizarea Themei Paristrion

980

prima mențiune documentară a romanilor, într-o scrisoare a împăratului Vasilea al II lea Macedoneanul

Sec X

se încheie asimilarea slavilor rămași în spațiul carpato-danubiano-pontic

1020

a doua menționare documentară a romanilor, într-o scrisoare a împăratului Vasile al II lea Macedoneanul

sec XI

în sfaturile și povestirile lui Kekaumenos sunt menționați vlahii care trăiau în apropierea Dunării și Sava

sec XI

Ana Comnena - pomenste pe Tatos , Sestlav și Satza (conducători locali dobrogeni)

sec XI

geograful persan , Gardizi în tratatul Podoaba istoriilor , oferă informații despre poporul roman așezat între Dunăre și un munte mare

sec XII

Ioan Kynnamos, secretar al împăratului Manuel Comnenul, descriind o campanie bizantină împotriva maghiarilor . 1167 , Epitome : se zice ca sunt coloni veniți demult din Italia

secolul 12

Cronica lui Ioan Kynnamos în care autorul afirmă despre vlahi că "sunt coloni veniți de mult din Italia"

Sfârșitul sec XII

în cronica sa Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) notarul anonim al regelui Ungariei Bela al 3lea afirma ca la sosirea lor în Pannonia ,ungurii i-au găsit pe "blachi , adică pe pastorii romanilor"

Începutul sec XIII

în corespondenta dintre papa Inocențiu al 3 lea și Ioniță cel Frumos , ideea romanitatii este un adevărat leit motiv

sfârșitul sec XIII

cronicarul maghiar Simon de Keza în Gesta Hunnorum et Hungarorum, nota ca în vremea lui Atilla "vlahii care au fost pastorii romanilor" au rămas de buna voie în Pannonia

sec XIV

formarea statelor medievale românești

sec XIV-XV

datorita pericolului expansiunii otomane , romanitatea orientala va intra în sfera unei întinse și complexe zone a conștiinței. Astfel, romanitatea romanilor este afirmata de umanistii veacului al XV

1380-1459

Poggio Bracciolini este primul umanist italian care afirma originea romana a poporului român. De menționat ca era pentru prima oara când s-a argumentat latinitatea limbii romane cu probe culese direct din spațiul românesc de cunoscători ai limbii latine.

1392-1463

Flavio Biondo secretar apostolic și erudit umanist , afirmă origina romana a poporului român.

1405 - 1464

Enea Silvio Piccolomini

1458-1464

Enea Silvio Piccolomini , papa sub numele de Pius al 2 lea , a fost umanistul italian care a contribuit cel mai mult la răspândirea teoriei despre originea romana a poporului român. În legătură cu textele referitoare la Tarile Romane, amintim faptul ca el si-a cules informațiile de la misionarii dominicani și franciscan. Pius al 2 lea a influențat ca nici un alt istoric opiniile despre originile romane ale poporului roman

mijloc sec XV

Demetrie Chalcocondil , atenianul stabilit în Italia împreună cu numeros conaționali ai sai , în preajma cuceririi Constantinopolui ,oferă știri despre romani

mij sec XV

Laconic Chalcocondil a dat știri mult mai ample despre romani , el a fost primul care după veacuri de gândire tipic medievala a revenit la teoria antinca elina , care identifica limba cu neamul

1486-1502

Antonio Bonfini , umanist italian care a trăit ultimii ani ai vieții la Curtea maghiara, a amintit în câteva locuri originea romana a neamului românesc. ca argumente invoca : ruinele și inscripțiile romane , toponimele , Corvinestii și numele poporului roman - Decadele

a doua jumătate a sec XV

Filippo Buonaccorsi, consilier la Curtea Iagellonica , a călătorit în Moldova unde cunoscându-i pe localnici afla despre descendenta românilor din coloniștii romani

1508

este introduc tiparul în Tarile romane

1514

Jan Laski , episcop de Gnezo , vorbind în Conciliul din Lateran dinspre Moldova a semnalat originea romana a populației.

1532

Francesco della Vale își bazează afirmațiile despre romanitatea romanilor pe cunoașterea directa a acestora. El scrie prima propoziție în limba romana. Sti rominesti

1458 - 1464

Enea Silvio Piccolomini a fost Papă sub numele de Papa Pius al II lea

1493 - 1568 (1536)

Umanistul român Nicolaus Olahus, a fost primul care a susținut originea romană a românilor (Hungaria)

1501

este tipărită lucrarea lui Enea Silvio Piccolomini, "Cosmografia"

1504 - 1573

Anton Verancsics

1514

Jan Laski, episcop de Gnezo, vorbiind în Conciliul din Lateran despre Moldova a semnalat originea romană a populației " căci ei sunt oșteni de odinioară ai romanilor "

1536

apare lucrarea " Hungaria " a lui Olahus în care considera că românii din Moldova, Țara Românească și Transilvania sunt descendenții coloniștilor romani, ceea ce explică limba lor latină

1542

Johannes Honterus, originar din Brașov, înscrie în harta sa numele Dacia pentru întreg teritoriul locuit de români

1549

Anton Verancsis (1504-1573) umanist erudit de origine dalmata arhiepiscop de Strigoniu și vice rege al Ungariei , a locuit o vreme la Alba Iulia , autor al lucrării Descriera Transilvaniei Moldovei și Tarii Românești. Confirma în opera sa existenta unei cunoștințe a descendentei latine a romanilor.

1570

În Psaltirea sa, Diaconul Coresi justifica, tipărirea de cărți românești " mai toate neamurile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avem " - prima afirmare a limbii literare românești

după 1601

Ștefan Szamoskozi - (1565-1612) cronicar maghiar care a scris cuvinte dușmănoase la adresa romanilor după momentul Mihai Viteazul , negând faptul ca sunt urmași ai romanilor . El a scris la moartea lui Mihai Viteazul epitaful Nero verus.

1593

Lucrarea lui Szamoskozy în care acesta afirmă ideea romanității românilor

1597-1639

Martin Opitz recunoaștea originea romana a poporului român considerând ca dintre limbile romanice limba romana este cea mai apropiata de limba latina

1570-1647

Nicolae Istvanffy , episcop istoric și diplomat al împăratul Rudolf al 2 lea , care nu considera ca romanii ar amenință stribirea privilegiilor tradiționale ale națiunii maghiare

sec XVII

apogeul culturii medievale românești , secolul de aur al istoriografiei românești

1590-1647

Cronicarul Grigore Ureche - Letopistetul Tarii Moldovei primul reprezentat de seama al culturii umaniste în mediul românesc , afirmă originea latina a romanilor. De la Râm ne tragem

1602

L. Toppeltinus J. Troster susțin ca românii de azi sunt cei mai vechi locuitori ai acestei tați

1625-1682

David Hermann - teolog și istoric sas din Transilvania care a descris monumentele și a publicat inscripțiile latine .

1666

apare cronica lui Ioan Lucius ( Lucic ) la Amsterdam . El nu a negat continuitatea elementului roman.

Toppeltinus și Troster

cronicar sasi combat pe Ștefan Szamoskozy

1633-1691

Miron Costin - a acordat o deosebita atenție originii romanilor . Lucrarea "De neamul moldovenilor" - primul tratat savant consacrat exclusiv analizei originii neamului

1643-1697

Valentin Frank von Frankenstein - comitele a desființat cu argumente confuzia cronicarilor sasi care a venit de la identificarea dacilor cu goti

1675

Miron Costin scrie Letopisețul Țării Moldovei de la Aaron Vodă încoace

1700

Constantin Cantacuzino - Istoria Tarii românești susține ca " ei românii țin și cred ca sunt urmași ai romanilor și se mândresc cu aceasta descendenta glorioasa

1714-1716

Dimitrie Cantermir : Descrierea Moldovei

1722

Dimitrie Cantemir - lucrarea Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor care avea 343 foi - descendenta pur romana din Traian (săditorul și rasaritorul nostru)

1699 - 1701

unirea unei părți a clerului și a românilor ortodocși cu biserica Romei (Catolică), ( unire care a dat naștere Bisericii Greco- Catolice ) realizată de Habsburgi

1728-1732

debutează lupta de emancipare națională și politică din Transilvania sub conducerea episcopului greco catolic Inochentie Micu (1692-1768). a activat pentru recunoașterea drepturilor Poporului său utilizând argumentele romanității românilor, vechimea, numărul și continuitatea urmașilor Romei în Transilvania