Unitatea de învățare 6: Prezentarea sistemeler reale de publicitate imobiliară. Sistemul german. Sistemul austriac. Publicitatea imobiliară în Alscia şi Lorena

SISTEMUL GERMAN

Introdus prin Legea prusiană de la 1872, iar după completarea cu reguli ale Sistemului Torrens , generalizat prin adoptarea BGB.

Conţine două registre ţinute de organele judecătoreşti:

- registrul cadastral (Flurbuch) care arată situaţia materială (modificări în structura fizică şi situaţia topografică a imobilului)

- registrul funciar (Grundbuch) arată situaţia juridică. Cuprinde:

a) foile reale

b) foile personale

Pentru valabilitatea transmisiunii ori constituirii de drepturi, trebuie realizată întabularea în ambele registre

SISTEMUL GERMAN

Principiile sistemului german de publicitate imobiliară:

- principiul publicităţii prin cartea funciară;

- principiul de legalitate

- principiul absolut al înscrierii – efectul constitutiv

- principiul relativ al înscrierii – putea dispune cel înscris în cartea funciară

- principiul forţei probante – caracterul absolut al prezumţiei în folosul terţilor de bună-credinţă

SISTEMUL GERMAN

Scindarea actului de transmitere ori constituire de drepturi reale:

a) actul obligaţional sau cauzal;

b) actul real – acordul asupra mutaţiunii înseşi şi a înscrierii în cartea funciară;

c) înscrierea în cartea funciară.

SISTEMUL AUSTRIAC

Se acordă importanţă aspectului static al securităţii juridice imobiliare. Efectul absolut al înregistrării în favoarea dobânditorilor de bună-credinţă nu se produce imediat, la momentul înmatriculării, ci numai după expirarea termenului pentru exercitarea acţiunilor în anulare sau în revocare, timp în care publicitatea materială a cărţilor funciare este suspendată.

Menţine dobândirea prin uzucapiune – aspect criticat pentru că se sacrifica dreptul celui înscris în cartea funciară.

Admite numai foi reale.

SISTEMUL ALSACIEI ŞI LORENEI

Legea din 22 iunie 1891 – înfiinţarea cărţilor funciare pe măsura terminării lucrărilor de măsurătoare şi înscrierea treptată a drepturilor reale, în timp de 10 ani.

Sistemul nu a fost dotat de la început cu efectul constitutiv şi nici cu principiul forţei probante absolute.

După 1900, au fost înfiinţate cărţile de proprietate în comunele în care nu existau cărţi funciare. Nu se bazau pe cadastru şi nu se verifica legitimitatea drepturilor transmise.

Cupă 1919 a fost menţinut sistemul, fiind amendat prin suprimarea efectului constitutiv şi a principiului forţei probante absolute a înscrierii.

În prezent, este menţinut ca sistem local de publicitate imobiliară.