Formațunile statale românești și Statul Vlaho-Bulgar

Flashcard-uri de vocabular cu termenii, personalitățile, datele istorice și izvoarele scrise (Gesta Hungarorum, Cronica lui Nestor, Legenda Sfântului Gerard) menționate în notele de curs.

Obștea Sătească

Formă de organizare comunitară rurală autonomă a românilor, bazată pe o democrație țărănească, din care s-au dezvoltat uniunile de obști și ulterior formațiunile statale numite „Țări”.

Uniunile de Obști Locale

Formațiuni teritoriale rezultate din unirea obștilor sătești, conduse de jude, cneaz, voievod și sfatul administrativ, specifice evului mediu românesc.

Vasile al II-lea Macedoneanul

Împărat bizantin care, în anul 1018, a cucerit primul Țarat Bulgar (fondat în anul 681).

Răscoala Vlahilor din Thessalia (1066)

Răscoală a vlahilor din Peninsulă Balcanică (zona Pind), declanșată din cauza presiunilor exercitate de Imperiul Bizantin.

Răscoala Fraților Petru și Asan (1185–1187)

Răscoală anti-bizantină în care vlahii, aliați cu bulgarii și cumanii, au obținut victoria împotriva dinastiei Isac al II-lea Angelos, punând bazele statului vlaho-bulgar.

Ioniță Caloian

Conducător al statului Vlaho-Bulgar între 1197 și 1207 (numit și „Ioniță cel Frumos”), cel de-al treilea lider din dinastia Asăneștilor.

Papa Inocențiu al III-lea

Suveran pontif cu care Ioniță Caloian a purtat corespondență, acordându-i acestuia în anul 1204 titlul de rege al vlahilor și bulgarilor, în schimbul acceptării religiei catolice.

Ioan Asan al II-lea

Conducător al statului Vlaho-Bulgar între 1218 și 1241, perioadă în care statul a atins apogeul și maxima sa expansiune teritorială.

Stingerea Dinastiei Asăneștilor (1257)

Eveniment din anul 1257 care marchează dispariția statului vlaho-bulgar unitar și apariția celui de-al doilea Țarat Bulgar.

Gesta Hungarorum

Cronică scrisă în secolul al XII-lea de Anonymus (notarul regelui maghiar Béla), care istorisește evenimentele din secolul al IX-lea privind descălecatul maghiarilor și luptele cu voievozii Gelu, Glad și Menumorut.

Árpád

Căpetenie maghiară care a condus triburile maghiare din Asia spre Câmpia Panonică în anul 896 (secolul IX) și a trimis oști pentru cucerirea voievozilor din Transilvania și Banat.

Gelu

Voievod român („dux blacorum”) menționat în Gesta Hungarorum în secolul al IX-lea, care stăpânea o formațiune în Podișul Transilvaniei, pe văile Somesului și Mureșului, având centrul la Dăbâca.

Glad

Voievod menționat în Gesta Hungarorum (secolul IX), conducător al unei formațiuni din Banat, având reședința la Cuvin.

Menumorut

Voievod menționat în Gesta Hungarorum (secolul IX), conducător al formațiunii din Crișana, cu centrul la Biharia.

Salanus

Conducător al bulgarilor din secolul al IX-lea care stăpânea un teritoriu localizat în dreapta râului Tisa, în Câmpia Panonică.

Cronica lui Nestor

Izvor istoric rusesc din secolul al XII-lea („Povestea anilor ce au trecut”) care atestă trecerea maghiarilor prin Carpații Păduroși și confirmă prezența românilor („vlohi”) și slavilor în Câmpia Panonică.

Legenda Sfântului Gerard

Document istoric din secolul al XI-lea ce oferă informații despre voievodatele transilvănene din secolul al XI-lea și cucerirea lor treptată de către Regatul Ungariei.

Gyla (Gyula cel Tânăr)

Voievod din Transilvania, urmaș al lui Gelu, care în anul 1003 a fost învins și luat prizonier de Vaik (Ștefan I al Ungariei) deoarece a refuzat trecerea la catolicism.

Ahtum

Voievod din Banat, urmaș al lui Glad, care controla comerțul cu sare pe Mureș și care a fost învins de maghiari, conform Legendei Sfântului Gerard.

Vaik (Ștefan I)

Conducător maghiar creștinat în anul 1001, numit rege apostolic, care a inițiat expansiunea Regatului Ungar asupra Transilvaniei prin înfrângerea voievozilor Gyla și Ahtum.