Epistemologie și Filosofia Științei

Flashcards de vocabular pentru pregătirea examenului de epistemologie, acoperind concepte cheie, autori și curente filosofice din materialul de curs.

Epistemologie

Studiul cunoașterii științifice care analizează cum se construiește cunoașterea și cât de validă este aceasta.

Cunoaștere comună

Cunoaștere spontană bazată pe experiența zilnică, care poate fi subiectivă, greșită și neverificată serios.

Cunoaștere științifică

Cunoaștere metodică, organizată și verificabilă, bazată pe dovezi, logică și metodă.

Subiectul cunoașterii

Persoana care cunoaște, adică cercetătorul sau omul implicat în procesul de înțelegere a realității.

Obiectul cunoașterii

Realitatea, fenomenul sau aspectul studiat (de exemplu: inflația în economie).

Cunoaștere empirică

Tip de cunoaștere bazat pe experiență directă și observație.

Cunoaștere rațională

Tip de cunoaștere bazat pe logică, gândire și analiza cauzelor.

Demersul rațional

Procesul logic care include observația, formularea unei probleme, ipoteză, testare și concluzie.

Adevărul

Proprietatea unui enunț de a fi considerat valid dacă acesta corespunde/se potrivește cu realitatea.

Certitudine

Cunoaștere considerată sigură $100\%$, cum ar fi exemplul $2+2=4$.

Probabilitate

Cunoaștere foarte posibilă, dar nu absolut sigură, des întâlnită în economie din cauza impredictibilității umane.

Judecăți de fapt

Afirmații obiective și verificabile care descriu realitatea așa cum este (de exemplu: „România este în Europa”).

Judecăți de valoare

Afirmații subiective care exprimă opinii, evaluări sau perspective personale (de exemplu: „Inflația este un lucru rău”).

Obiectivitate

Neutralitate în cercetare, bazată pe date, fără emoții sau păreri personale.

Subiectivitate

Influența personală care poate apărea atunci când un cercetător interpretează datele conform propriilor convingeri.

Neutralitate axiologică

Concept care susține că cercetătorul trebuie să își lase valorile personale deoparte în timpul analizei științifice.

Max Weber

Autor care susține neutralitatea axiologică, afirmând că cercetarea trebuie făcută obiectiv, independent de valorile personale.

Empirism

Curent filosofic care susține că toată cunoașterea provine din experiență, observație și simțuri.

Francis Bacon

Autor important pentru empirism care a pus accent pe observație, experiment și colectarea faptelor.

Tabula rasa

Concept propus de John Locke care descrie mintea la naștere ca pe o foaie albă, cunoașterea fiind dobândită ulterior prin experiență.

Inducție

Procesul de a trage o regulă generală din mai multe cazuri particulare.

David Hume

Filosof empirist care a criticat inducția, argumentând că repetarea unui fenomen nu garantează repetarea lui eternă.

Pozitivism

Curent care susține că adevărata cunoaștere se bazează exclusiv pe fapte observabile, verificabile și pe metoda științifică.

Legea celor 3 stadii

Teorie a lui Auguste Comte despre evoluția intelectuală a omenirii: stadiul teologic, metafizic și pozitiv.

Stadiul teologic

Prima etapă în evoluție în care oamenii explicau lumea prin religie sau divinitate.

Stadiul metafizic

A doua etapă în care explicațiile devin filosofice și abstracte, bazate pe forțe misterioase.

Stadiul pozitiv

Etapa finală a evoluției în care explicațiile se bazează pe observație, experiment și verificare științifică.

Falsificaționism

Teorie a lui Karl Popper care susține că un enunț este științific doar dacă poate fi demonstrat ca fiind fals prin teste.

Problema demarcației

Criteriul de separare a științei de pseudoștiință, bazat pe falsificabilitate.

Pseudoștiință

Idei care par științifice dar nu sunt testabile real și nu fac predicții riscante (ex: astrologia).

Paradigmă

Concept al lui Thomas Kuhn ce reprezintă modelul dominant de gândire științifică, incluzând setul de reguli și metode acceptate.

Știință normală

Perioadă de stabilitate în care cercetătorii lucrează în interiorul paradigmei existente pentru a rezolva probleme.

Anomalii

Probleme sau date care apar și nu pot fi explicate de paradigma actuală.

Revoluție științifică

Procesul prin care o paradigmă veche este înlocuită complet de un nou mod de gândire în urma unei crize.

Program de cercetare

Concept al lui Imre Lakatos care descrie un ansamblu organizat de teorii care ghidează cercetarea.

Nucleu dur

Ideile fundamentale ale unui program de cercetare care sunt protejate și nu sunt abandonate ușor.

Centura protectoare

Ipoteze secundare care înconjoară nucleul dur și care pot fi modificate sau ajustate pentru a salva teoria.

Heuristică negativă

Reguli care indică ce zone sau idei din nucleul dur nu trebuie să fie atacate.

Heuristică pozitivă

Reguli care arată direcția în care trebuie să se dezvolte și să se extindă cercetarea.

Program progresiv

Un program de cercetare care produce descoperiri noi și face predicții utile.

Program degenerativ

Un program care nu mai aduce cunoaștere nouă și doar inventează explicații pentru a se apăra.

Anarhism epistemologic

Perspectivă a lui Paul Feyerabend care susține că nu există o singură metodă universală obligatorie în știință.

Anything goes

Sloganul lui Paul Feyerabend care sugerează că progresul științific poate folosi orice metodă (intuiție, experiment, etc.) în funcție de situație.