CURS 1

Drept

Totalitatea regulilor de conduită impuse de stat în scopul reglementării relațiilor inter-umane.

Drept obiectiv

Sensul dreptului care se definește prin raportarea la obiectul său (reguli de conduită) și constituie dreptul pozitiv.

Drept subiectiv

Sensul dreptului care reprezintă prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumită conduită și de a pretinde celorlalți o anumită conduită.

Drept civil

Ramura de drept privat care reglementează raporturile dintre particulari.

Dreptul afacerilor

Ramura de drept privat și public care reglementează activitatea de afaceri a profesioniștilor comercianți, persoanelor fizice autorizate și societăților comerciale.

Norma juridică

Regulă de conduită generală imporsanală și obligatorie emisă de stat cu scopul de a reglementa relațiile sociale.

Ipoteza

Partea normei juridice care desemnează împrejurările concrete în care urmează să se aplice norma.

Dispoziția

Partea normei juridice care cuprinde conduita impusă subiectelor de drept.

Sancțiunea

Partea normei juridice care cuprinde consecințele nerespectării normei și poate fi penală, administrativă și civilă.

Norme imperative

Norme de la care nu se poate deroga și care obligă la o anumită conduită.

Norme dispozitive

Norme de la care se poate deroga și care permit subiectelor de drept să aibă o anumită conduită dacă o vor.

Aplicarea în timp a normei juridice

Perioada de timp în care norma juridică produce efecte, de la momentul intrării în vigoare până la momentul ieșirii din vigoare.

Aplicarea în spațiu a normei juridice

Teritoriul în care norma juridică este aplicabilă.

Teritoriul României

Înțelesul acestui termen se referă la întinderea de pământ, marea teritorială, apele, solul, subsolul și spațiul aerian cuprinse între frontierele de stat ale României.

Principiul teritorialității

Acest principiu se referă la aplicarea legii în cadrul teritoriului statului emitent, adică legea se aplică în interiorul teritoriului respectivului stat.

Excepții la principiul teritorialității

Există excepții la acest principiu, cum ar fi teritoriul ambasadelor care aparțin statelor titulare, unde se aplică legea lor, și la bordul navelor și aeronavelor, unde se aplică legea pavilionului navei sau aeronavei pe durata croazierei.

Aplicabilitatea asupra persoanelor a normei juridice

Aplicabilitatea normei juridice asupra persoanelor este guvernată de principiul personalității, conform căruia legea se aplică tuturor persoanelor care se află în raporturi juridice cu statul, fie că sunt cetățeni ai statului respectiv, fie că au altă calitate, dar se află în relații juridice cu statul.

Izvoarele dreptului

Reprezintă forme de manifestare a fenomenului juridic și se împart în izvoare materiale și izvoare formale.

Izvoarele materiale

Acestea reprezintă ansamblul condițiilor materiale de existență care generează reglementări juridice, cum ar fi factorii economici, sociali, culturali etc., care determină nevoia de reglementare a legiuitorului.

Izvoarele formale

Acestea desemnează formele specifice de exprimare a normelor de drept, cum ar fi legile, hotărârile guvernului etc.

Izvoarele formale ale dreptului afacerilor

Acestea includ legea, uzanțele, principiile generale ale dreptului, jurisprudența și doctrina juridică.

Legea

Este principalul izvor de drept și poate fi înțeleasă în sens restrâns ca actul normativ emis de parlament sau în sens larg ca totalitatea actelor normative.

Uzanțele

Acestea reprezintă obiceiurile și uzanțele profesionale și se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea, fiind necesar să fie conforme cu ordinea publică și bunurile moravuri.

Principiile generale ale dreptului

Acestea reprezintă elemente fundamentale și idei de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic sau o normă de conduită. În dreptul afacerilor, întâlnim principii fundamentale precum principiul egalității, principiul bunei credințe, principiul informării etc.

Jurisprudența și doctrina juridică

În sistemul de drept românesc, jurisprudența nu reprezintă în mod obișnuit un izvor de drept, cu excepția deciziilor Curții Constituționale și a recursurilor în interesul legii emise de Înalta Curte de Casație și Justiție. Doctrina juridică nu reprezintă un izvor de drept obligatoriu, dar legiuitorul trebuie să se raporteze la aceasta.

Ordinea de aplicare a izvoarelor dreptului afacerilor

Codul civil stabilește ordinea în care se aplică izvoarele dreptului afacerilor, astfel că în cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora se aplică dispozițiile leg