Elemente de Gramatică și Literatură

O colecție cuprinzătoare de termeni de gramatică, lexic și literatură bazată pe notele de curs, incluzând funcții sintactice, părți de vorbire, moduri și timpuri verbale, și figuri de stil.

Subiect

Funcție sintactică ce indică cine face acțiunea (ex: Mama gătește).

Predicat

Funcție sintactică ce arată ce se spune despre subiect.

Atribut

Funcție sintactică ce determină un substantiv (ex: Cartea interesantă).

Complement indirect

Funcție sintactică ce răspunde la întrebările: cui?, la cine?, despre cine? etc. (ex: Dăruiesc un cadou mamei).

Complement direct

Funcție sintactică ce răspunde la întrebările: pe cine?, ce? (ex: El citește cartea).

Complement circumstanțial

Funcție sintactică ce arată împrejurări de timp, mod, cauză sau scop (ex: Merg la școală mâine cu bucurie).

Modul Indicativ

Mod verbal care arată o acțiune reală.

Modul Imperativ

Mod verbal care exprimă o poruncă (ex: Citește cu atenție!).

Modul Conjunctiv

Mod verbal care exprimă o dorință (ex: Să înveți pt examen).

Modul Condițional-optativ

Mod verbal care exprimă o acțiune posibilă sau o dorință (ex: Aș citi o carte interesantă).

Sinonime

Cuvinte cu înțeles asemănător (ex: fericit = bucuros).

Antonime

Cuvinte cu înțeles opus (ex: cald - rece).

Omonime

Cuvinte scrise la fel, dar cu înțeles diferit (ex: leu - animal și leu - bani).

Verb copulativ

Verbe care fac legătura între subiect și numele predicativ: a fi, a ieși, a ajunge, a face, a rămâne, a părea, a deveni, a însemna.

Verb auxiliar

Verbe folosite pentru formarea timpurilor și modurilor compuse: a fi, a vrea, a avea.

Pronume personal

Cuvinte care înlocuiesc numele persoanelor: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele.

Pronume de politețe

Cuvinte folosite pentru a exprima respectul: dumneavoastră, dumneata.

Pronume posesiv

Cuvinte care indică posesia: al meu, a ta, ai noștri.

Pronume demonstrativ

Cuvinte care indică apropierea sau depărtarea: acesta, aceea.

Pronume interogativ

Cuvinte folosite în întrebări: cine?, care?, ce?.

Pronume relativ

Cuvinte care fac legătura între propoziții: care, cine, ce.

Pronume nehotărât

Cuvinte care indică obiecte sau persoane în mod imprecis: cineva, ceva, oricine.

Pronume negativ

Cuvinte care neagă prezența cuiva sau a ceva: nimeni, nimic.

Derivarea

Procedeu prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul sufixelor (ex: frumos -> frumusețe, bun -> bunătate).

Compunerea

Procedeu de formare a cuvintelor prin alăturare (ex: floarea-soarelui, binevenit).

Vocea Activă

Voce verbală în care subiectul face acțiunea (ex: Elevul citește cartea).

Vocea Pasivă

Voce verbală în care subiectul primește acțiunea (ex: Cartea e citită de elev).

Valori morale

Principii de conduită menționate în notes: Prietenia, respectul, curajul, bunătatea, credința, responsabilitatea.

Tema literară: Natura

Subiect central sau motiv prezent în operele literare, menționat alături de valorile morale.

Cazul Nominativ

Caz care răspunde la întrebările: cine?, ce?.

Cazul Acuzativ

Caz care răspunde la întrebările: pe cine?, ce?.

Cazul Genitiv

Caz care răspunde la întrebarea: al cui?.

Cazul Dativ

Caz care răspunde la întrebarea: cui?.

Cazul Vocativ

Caz care exprimă o chemare sau o adresare directă (ex: Maria, vino aici!).

Enunț asertiv

Tip de enunț care transmite informații sau o opinie.

Enunț imperativ

Tip de enunț care transmite ordini, o poruncă sau un sfat.

Gradul superlativ absolut

Grad de comparație al adjectivului ce indică un nivel foarte înalt al unei însușiri (ex: Ești foarte înalt).

Gradul de inferioritate

Nivel scăzut al unei însușiri în comparație (ex: puțin înalți).

Substantiv

Parte de vorbire care numește ființe, lucruri, fenomene (răspunde la întrebările cine?, ce?).

Adjectiv

Parte de vorbire care exprimă însușiri (ex: frumos, harnic, interesant).

Pronume

Parte de vorbire care ține locul unui substantiv.

Verb

Parte de vorbire care arată acțiunea sau starea (ex: citește, aleargă, este).

Numeral

Parte de vorbire care arată numărul sau ordinea obiectelor (ex: doi, al treilea, mulți).

Adverb

Parte de vorbire care arată însușiri ale verbului (ex: repede, bine, foarte).

Conjuncție

Parte de vorbire care leagă propoziții sau cuvinte (ex: dar, și, sau).

Interjecție

Parte de vorbire care exprimă emoții sau stări (ex: ah!, of!, vai!, ham!).

Narațiunea

Mod de expunere care constă în povestirea unor întâmplări (ex: Copiii au plecat la mare).

Descrierea

Mod de expunere ce reprezintă prezentarea însușirilor (ex: Florile sunt frumoase).

Dialogul

Mod de expunere ce implică un schimb de replici între personaje.

Monologul

Mod de expunere ce prezintă gândurile unui personaj.

Argumentația

Mod de expunere care prezintă idei și dovezi.

Propoziție principală

Tip de propoziție care are înțeles de sine stătător și nu depinde de alta.

Propoziție subordonată

Tip de propoziție care depinde de o propoziție principală.

Epitet

Figură de stil constând într-un adjectiv cu rol expresiv (ex: floare parfumată).

Comparație

Figură de stil care compară două lucruri cu ajutorul cuvântului „ca” (ex: curajos ca un leu).

Metaforă

Figură de stil ce reprezintă o comparație fără cuvânt de legătură (ex: marea de oameni).

Personificare

Figură de stil prin care se atribuie însușiri umane unor obiecte sau fenomene (ex: vântul șoptește).

Repetiția

Figură de stil ce constă în repetarea unui cuvânt (ex: Vreau, vreau…).

Enumerația

Figură de stil reprezentată de un șir de termeni asemănători (ex: copaci, flori, munți, poduri).

Timp Prezent

Timp verbal ce indică acțiunea în desfășurare: Scriu.

Timp Imperfect

Timp verbal: Scriam.

Timp Perfect compus

Timp verbal: Am scris.

Timp Mai-mult-ca-perfect

Timp verbal: Scrisesem.

Timp Viitor

Timp verbal: Voi scrie.

Timp Viitor anterior

Timp verbal: Voi fi scris.

Locuțiune adverbială

Grup de cuvinte cu valoare de adverb (ex: din când în când, deodată, în grabă).

Locuțiune substantivală

Grup de cuvinte cu valoare de substantiv (ex: aducere aminte).