1/40
Flashcarduri de vocabular pentru noțiunile de bază din morfologia dinților, tipurile de dentiție, structurile macroscopice și relieful coronar.
Dentiție
Totalitatea dinților celor două arcade (maxilară și mandibulară).
Dentiție primară
Dentiția temporară, deciduală sau „de lapte”, prezentă până la vârsta de 6 ani.
Dentiție secundară
Dentiția definitivă sau permanentă, ce începe odată cu vârsta de 11−12 ani.
Dentiție mixtă
Dentiția caracteristică intervalului de vârstă cuprins între 6 și 12 ani, ce conține atât dinți primari, cât și dinți secundari.
Anodonție
Lipsa dintelui de la nivelul arcadei dentare ca urmare a absenței mugurelui dentar; poate fi unidentară, parțială sau totală.
Dinți succesionali
Grupul de 20 de dinți definitivi (de înlocuire) care au echivalent în dentiția temporară și care succed incisivii, caninii și molarii temporari.
Dinți accesionali
Grupul de 12 dinți definitivi (reprezentați de molarii definitivi) care nu înlocuiesc la nivelul arcadei dinți existenți în dentiția temporară.
Smalț
Țesut dur, mineralizat (96%), ce formează învelișul exterior al coroanei anatomice a dintelui și acoperă dentina în porțiunea coronară a dintelui.
Cement
Țesut dur, mineralizat (75%), ce formează învelișul exterior al rădăcinilor dentare și înconjoară stratul de dentină aflat de-a lungul porțiunii radiculare.
Dentină
Țesut dentar mineralizat (74%), aflat sub smalț și cement, care înconjoară pulpa dentară.
Pulpă dentară
Țesut conjunctiv inervat ce îndeplinește roluri formative, nutritive, senzitive și defensive esențiale pentru dinte.
Coroană dentară (anatomică)
Porțiunea dintelui acoperită de smalț, cuprinsă între coletul dintelui și muchia incizală (sau suprafața ocluzală).
Coroană clinică
Porțiunea coroanei dintelui care este vizibilă în cavitatea orală.
Rădăcină dentară
Porțiunea dintelui acoperită de cement și protejată în interiorul alveolei dentare.
Colet dentar
Zona anatomică de delimitare dintre coroana și rădăcina dintelui.
Alveolă
Porțiunea din osul maxilar sau mandibular care înconjoară și susține rădăcinile dentare.
Parodonțiu
Structurile de suport ale dintelui, alcătuite din gingie, os alveolar, cement și ligamente parodontale.
Ligamente parodontale
Complex de fibre colagene care înconjoară rădăcinile dentare și realizează conexiunea dintre cement și osul alveolar.
Gingie
Porțiunea de parodonțiu alcătuită din țesut mucozal ce înconjoară coletul dintelui și acoperă procesul alveolar maxilar și mandibular.
Cavitate pulpară
Spațiul anatomic din interiorul dintelui ce adăpostește întreaga pulpă dentară.
Cameră pulpară
Porțiunea cavității pulpare adăpostită în zona coronară a dintelui.
Canal radicular
Porțiunea cavității pulpare ce se extinde de la camera pulpară până la apexul dentar.
Apex dentar
Porțiunea terminală a rădăcinii dintelui.
Foramen apical
Deschiderea anatomică situată la nivelul apexului prin care intră și ies țesuturile pulpare.
Joncțiune smalț-cement
Zona de delimitare dintre stratul de smalț și cel de cement, aflată la coletul dintelui (poate fi cap-la-cap în 25−30% din cazuri, la distanță în 10% sau cementul acoperă smalțul în 60−65%).
Vestibul bucal
Porțiunea cavității orale mărginită de dinți, gingii, creste alveolare, buze și obraji.
Fețe vestibulare
Fețele coroanei dentare orientate spre vestibulul bucal; se numesc fețe labiale la dinții frontali și fețe jugale la dinții laterali.
Fețe orale
Fețele coronare opuse fețelor vestibulare, ce privesc spre cavitatea bucală propriu-zisă; se numesc fețe palatinale la arcada superioară și fețe linguale la arcada inferioară.
Fețe proximale
Fețele prin care doi dinți vecini vin în contact reciproc, reprezentate de fața mezială (orientată spre linia mediană) și fața distală (orientată opus liniei mediane).
Creastă incizală
Marginea liberă a coroanelor dinților frontali (incisivi și canini), care se transformă în muchie incizală în urma fenomenului de abraziune.
Fețe ocluzale (triturante)
Extremitățile libere și porțiunile active (masticatorii) ale coroanelor premolarilor și molarilor, prin care se realizează triturarea alimentelor.
Ecuator anatomic
Linia care unește punctele de maximă convexitate ale fețelor laterale ale unui dinte aflat în poziție verticală.
Ecuator clinic
Linia care unește punctele de maximă convexitate ale fețelor laterale ale unui dinte corect implantat (sinonim cu ecuatorul de implantare).
Ecuator de malpoziție
Linia care unește punctele de maximă convexitate ale fețelor laterale ale unui dinte aflat în malpoziție (incorect implantat), care și-a modificat poziția consecutiv edentațiilor învecinate.
Cuspid
Porțiune proeminentă de smalț a unui dinte lateral, situată pe fața ocluzală.
Tubercul
Mică proeminență de smalț situată pe o zonă a coroanei dentare, reprezentând o abatere de la forma tipică a unui dinte.
Cingulum
Lob situat pe fața orală a unui dinte anterior, care prin forma sa asigură profilul convex al dinților frontali în treimea de colet.
Creastă de smalț
Proeminență liniară și îngroșată de smalț care sporește rezistența mecanică a coroanei dentare.
Șanțuri
Zone anatomice cu relief negativ aflate pe suprafața dintelui, situate la limita dintre doi cuspizi.
Fosete
Mici depresiuni pe suprafețele coronare, localizate la unirea șanțurilor sau la extremitatea lor (pot fi marginale triunghiulare, centrale romboidale sau vestibulare/orale circulare).
Foramen caecum
Foseta situată la baza cingulumului dinților frontali.