1/35
Flashcarduri de vocabular pentru noțiunile de morfologie dentară, structură histologică, elemente de relief coronar și repere anatomice ale dinților.
Anodonție
Lipsa dintelui de la nivelul arcadei dentare determinată de absența mugurelui dentar (poate fi unidentară, parțială sau totală).
Dinți succesionali
Cei 20 de dinți definitivi (incisivii, caninii și premolarii) care au echivalent în dentiția temporară și succed dinții temporari.
Dinți accesionali
Cei 12 molari definitivi care apar pe arcadă fără a înlocui dinți preexistenți din dentiția temporară.
Intoxicația cu fluor
Aport zilnic de fluor mai mare de 2mg/zi, care duce la apariția smalțului pătat.
Smalț
Țesut dur, mineralizat în proporție de 96%, ce formează învelișul exterior al coroanei anatomice a dintelui și acoperă dentina coronară.
Cement
Țesut dur, mineralizat în proporție de 75%, ce constituie învelișul exterior al rădăcinii dentare și acoperă dentina radiculară.
Dentină
Țesut dentar mineralizat în proporție de 74%, situat sub smalț și cement, care înconjoară pulpa dentară.
Pulpă dentară
Țesut conjunctiv inervat și vascularizat, cu roluri formative, nutritive, senzitive și defensive fundamentale pentru dinte.
Coroană anatomică
Porțiunea dintelui acoperită de smalț, delimitată între coletul dentar și muchia incizală sau fața ocluzală.
Coroană clinică
Porțiunea din coroana dintelui care este vizibilă liber în cavitatea orală, nefiind acoperită de gingie.
Rădăcină dentară
Porțiunea dintelui acoperită de cement și fixată/protejată în interiorul alveolei dentare.
Colet dentar
Zona anatomică de tranziție care delimitează coroana de rădăcina dintelui.
Alveolă dentară
Cavitatea din osul maxilar sau mandibular care înconjoară, susține și ancorează rădăcinile dentare.
Parodonțiu
Totalitatea structurilor de susținere și menținere ale dintelui, alcătuit din gingie, os alveolar, cement și ligamente parodontale.
Ligamente parodontale
Complex de fibre colagene care înconjoară rădăcina dentară și realizează conectarea biomecanică dintre cement și osul alveolar.
Gingie
Porțiunea parodonțiului formată din țesut mucozal care înconjoară coletul dentar și acoperă procesele alveolare maxilare și mandibulare.
Cameră pulpară
Porțiunea cavității pulpare situată în interiorul coroanei dentare.
Canal radicular
Porțiunea cavității pulpare din interiorul rădăcinii, ce se întinde de la camera pulpară până la apexul dintelui.
Apex dentar
Extremitatea terminală (vârful) a rădăcinii dentare.
Foramen apical
Orificiul situat la nivelul apexului radicular prin care pătrund și ies vasele sanguine și fibrele nervoase pulpare.
Joncțiune smalț-cement
Limita dintre smalț și cement la coletul dintelui; se poate prezenta: cement acoperind smalțul (60–65%), cap-la-cap (25–30%) sau la distanță (10%).
Fețe vestibulare
Fețele coronare orientate către vestibulul bucal; se numesc labiale la dinții frontali și jugale la dinții laterali.
Fețe orale
Fețele coronare orientate spre cavitatea bucală propriu-zisă; se numesc palatinale la arcada superioară și linguale la arcada inferioară.
Fețe proximale
Fețele laterale prin care dinții vecini vin în contact reciproc: fața mezială (orientată spre linia mediană) și fața distală (opusă liniei mediane).
Muchie incizală
Marginea liberă a dinților frontali formată prin abraziunea funcțională a crestei incizale inițiale.
Față ocluzală
Suprafața triturantă (activă masticator) de pe extremitatea liberă a coroanelor premolarilor și molarilor, folosită la fragmentarea alimentelor.
Ecuator anatomic
Linia care unește punctele de maximă convexitate de pe fețele laterale ale unui dinte menținut în poziție verticală.
Ecuator clinic
Linia care unește punctele de maximă convexitate ale fețelor laterale ale unui dinte aflat în poziția sa reală, corect implantată pe arcadă.
Ecuator de malpoziție
Linia punctelor de maximă convexitate a fețelor laterale ale unui dinte incorect implantat sau înclinat consecutiv unor edentații vecine.
Cuspid
Proeminență piramidală de smalț situată pe fața ocluzală a dinților laterali.
Tubercul dentar
Mică proeminență de smalț apărută pe coroana dentară, ce reprezintă o abatere morfologică de la forma tipică a dintelui.
Cingulum
Lob anatomic situat pe fața orală a dinților frontali, care conferă profilul convex caracteristic al treimii de colet.
Creastă de smalț
Proeminență liniară și îngroșată de smalț coronar cu rol în creșterea rezistenței mecanice a dintelui.
Șanțuri dentare
Zone anatomice cu relief negativ delimitate între doi cuspizi alăturați.
Fosete dentare
Depresiuni punctiforme situate la intersecția șanțurilor sau la capătul lor: marginale (triunghiulare), centrale (romboidale) și vestibulare/orale (circulare).
Foramen caecum
Fosetă anatomică oarbă localizată la baza cingulumului pe fața orală a dinților frontali.