Sociologie Generală și Sociologie Juridică

Flashcarduri de vocabular cuprinzând conceptele-cheie, teoriile autorilor clasici și noțiunile fundamentale de sociologie generală și juridică.

Sociologia (Auguste Comte)

Știința despre societate (provenit din latinescul „socius” – comunitate umană și grecescul „logos” – știință), termenul și prima sa definiție fiind formulate în secolul al XIX-lea.

Faptele sociale (Émile Durkheim)

Căi de acțiune, de gândire și de simțire exterioare individului, înzestrate cu o putere de constrângere prin intermediul căreia sunt reglementate conduitele indivizilor.

Metoda sociologică

Ansamblul teoriilor și al noțiunilor utilizate pentru explicarea fenomenelor sociale studiate (termenul provine din grecescul „methodos” – drum, cale).

Metoda tipologiei calitative și discontinuiste

Metoda specifică sociologiei prin care se dorește obținerea a trei tipuri de relații sociale: tipuri microsociologice, tipuri de grupări particulare și tipuri de clase sociale sau societăți globale (macrosociologice).

Dreptul

Ansamblul regulilor sociale cu caracter imperativ care stabilesc ceea ce trebuie să facă membrii unei comunități prin recompensarea comportamentelor dezirabile și reprimarea celor nedorite.

Funcția cognitivă a sociologiei juridice

Funcție care vizează cunoașterea realității sociale a dreptului prin mijloace fundamentate juridic, permițând depistarea disfuncțiilor în aplicarea efectivă a legii.

Funcția practică a sociologiei juridice

Funcție orientată spre îmbunătățirea și îmbogățirea întregului mecanism legislativ și a întregii jurisprudențe, sprijinind sporirea eficienței legislative.

Pozitivismul (Auguste Comte)

Metodă de cercetare conform căreia cunoașterea esenței și a cauzelor fenomenelor este imposibilă, cercetătorul trebuind să se limiteze la observarea, descrierea și sistematizarea faptelor sociale nemijlocite pentru a descoperi relații constante de asemănare și succesiune.

Dreptul subiectiv (Auguste Comte)

Vestigiu metafizic, imoral și anarhic care va dispărea în etapa pozitivă a omenirii, etapă în care individul nu mai este titular de drepturi, ci are doar datoria de a-și îndeplini mereu obligațiile față de ceilalți.

Dreptul legal (Eugen Ehrlich)

Dreptul creat și impus de către stat, a cărui sferă de reglementare cuprinde doar o mică parte din ansamblul realității sociale.

Dreptul viu (Eugen Ehrlich)

Ordinea juridică independentă de dreptul legal, născută spontan din interacțiunile, uzanțele și obiceiurile grupurilor sociale, reglementând cea mai mare parte a realității sociale.

Judecata în echitate (Eugen Ehrlich)

Mod de soluționare a conflictelor apărute în ordinea juridică vie, bazat pe conceptul de „justiție concretă și reală”, prin care arbitrii decid litigiul în modul cel mai drept cu putință.

Solidaritatea mecanică (Émile Durkheim)

Tip de solidaritate specific societăților în care membrii împărtășesc aceleași valori, idealuri și credințe datorită gradului ridicat de asemănare, fiind asociată unui drept represiv și punitiv.

Solidaritatea organică (Émile Durkheim)

Tip de solidaritate prezent în societățile cu o diviziune accentuată a muncii, unde indivizii îndeplinesc roluri specializate și interdependente, fiindu-i caracteristic un drept restitutiv (recompensator).

Anomia socială (Émile Durkheim)

Stare de dereglare socială și normativă provocată de crize dureroase sau schimbări bruște, în care societatea devine incapabilă să exercite autoritate asupra aspirațiilor și dorințelor indivizilor.

Statul (Max Weber)

Asocierea umană care își arogă în mod legitim monopolul asupra constrângerii fizice pe un anumit teritoriu.

Autoritatea tradițională (Max Weber)

Formă de legitimare a puterii întemeiată pe credința în caracterul sacru al tradițiilor și cutumelor străvechi, precum și pe dreptul conducătorului de a le aplica (de pildă, autoritatea regală sau papală).

Autoritatea charismatică (Max Weber)

Formă de legitimare bazată pe devotamentul și supunerea față de o personalitate dotată cu trăsături sau haruri excepționale (de pildă, profeți sau conducători militari).

Autoritatea legală (Max Weber)

Formă rațională de conducere fundamentată pe încrederea cetățenilor în legi instituite rațional și pe competența impersonală a funcțiilor oficiale create prin norme statutare.

Cadrele socialului (Dimitrie Gusti)

Cele patru circumstanțe primare (cosmologic, istoric, biologic și psihologic) care alcătuiesc împreună mediul determinat al realității sociale.

Dreptul pozitiv (Petre Andrei)

Totalitatea normelor juridice adoptate și aflate în vigoare la un anumit moment dat pe un teritoriu determinat, reprezentând realitatea juridică concretă.

Dreptul just (Petre Andrei)

Valoarea normativă ideală (adevărul juridic) spre care aspiră legiuitorul și care exercită o presiune orientativă permanentă asupra conținutului dreptului pozitiv.

Standardul juridic (Școala jurisprudenței sociologice americane)

O „măsură medie” de conduită conturată din soluțiile pronunțate în mod repetat de către instanțe în cazuri asemănătoare, concepută pentru a fi flexibil adaptată circumstanțelor particulare.

Disfuncția socială (Robert K. Merton)

Consecința care reduce adaptarea sau ajustarea unui sistem social, putând avea un caracter manifest (rezultat recunoscut și urmărit) ori latent (rezultat neintenționat și ascuns).

Dreptul social (George Gurvitch)

Ordinea de drept rezultată din faptele normative ale comuniunii sociale și ale valorilor transpersonale, integrând indivizii într-o comunitate ce nu se reduce la o simplă sumă mecanică a membrilor.

Comunitatea teritorială

Unitate de organizare socială (precum cătunul, satul, cartierul sau orașul) delimitată geografic, ai cărei membri trăiesc în relații de vecinătate și interacțiune care le conturează identitatea comună.

Grupul social

Pluralitate de două sau mai multe persoane legate printr-un ansamblu comun de norme și valori, între care există interacțiuni directe sau reglementate și roluri sociale sincronizate.

Statusul social

Poziția recunoscută a individului în colectivitate, asociată cu așteptările legitime pe care acesta le are privind comportamentul celorlalți membri ai grupului față de sine.

Rolul social

Comportamentul efectiv așteptat de la un individ în raport cu drepturile și obligațiile care decurg din statusul său social.

Grupul primar (Charles Cooley)

Grup social caracterizat prin asocieri intime, comunicare directă de tip „față în față”, afecțiune mutuală și puternică solidaritate (având ca exemplu esențial familia).

Grupul secundar (Charles Cooley)

Grup social definit prin relații impersonale, formale și indirecte, unde cooperarea este strict reglementată prin reguli funcționale și distribuție administrativă a sarcinilor.

Grupul de referință

Grup utilizat de individ ca standard normativ și comparativ pentru evaluarea, modelarea și justificarea propriilor atitudini, conduite și opțiuni de viață.

Grupul de presiune (lobby)

Organizație nestatală care promovează anumite interese particulare prin activități de influențare nemijlocită a parlamentarilor și a decidenților administrativi, fără a dori cucerirea directă a puterii de stat.

Instituția socială

Formă stabilă de organizare socială (provenită din latinescul „institutio” – așezământ, înființare) alcătuită dintr-un set de practici, norme și roluri menite să rezolve nevoile fundamentale ale comunității.