Chimie Generală - Curs 1: Noțiuni Fundamentale

Flashcarduri de vocabular pentru Cursul 1 de Chimie Generală, acoperind materia, metoda științifică, domeniile chimiei, stările de agregare, unitățile de măsură S.I., distribuția elementelor în natură și principiile sistemelor chimice.

Materia

Formă a realității obiective care există independent de conștiința noastră și se prezintă sub două forme fundamentale: substanță și energie.

Relația lui Einstein

Ecuația $E = mc^2$ care guvernează transformarea reciprocă a substanței în energie, unde $E$ reprezintă energia în $\text{J}$, $m$ este masa în $\text{kg}$, iar $c$ este viteza luminii în $\text{m}\,\text{s}^{-1}$.

Lege (în științele naturii)

O relație care stabilește cantitativ efectele unui fenomen precedat sau urmat de alte fenomene.

Chimia

Știința naturii care se concentrează asupra speciilor materiale unitare și bine definite (substanțe) și se ocupă cu studiul atomilor și al combinațiilor acestora: molecule, ioni și cristale.

Chimia descriptivă

Domeniu al chimiei format din chimia anorganică și chimia organică, în cadrul căruia se studiază și se clasifică combinațiile elementelor chimice în funcție de structură și proprietăți.

Chimia sintetică

Ramură a chimiei care studiază metodele prin care procesele chimice duc la obținerea de substanțe, stând la baza industriei chimice.

Chimia analitică

Ramură a chimiei care se ocupă de stabilirea compoziției și a structurii substanțelor, prin analize calitative (identificarea elementelor sau compușilor) și cantitative (determinarea cantităților din fiecare component).

Corp

Ansamblu de materiale a cărui compoziție poate fi discontinuă, suprafețele de discontinuitate definind suprafețele de separare dintre diferitele materiale componente.

Material

Formă de agregare a materiei care poate avea o compoziție variabilă, dar nu discontinuă.

Substanță (material omogen)

Formă de existență a materiei definită printr-o compoziție chimică constantă, care se deplasează prin univers cu o viteză mai mică decât viteza luminii.

Aliaj

Amestec de metale în stare solidă sau soluție solidă a metalelor cu mici cantități de carburi metalice și oxizi metalici.

Constante fizice

Proprietăți fizice ale substanțelor pure exprimate prin valori numerice caracteristice (de exemplu: temperatura de topire, temperatura de fierbere, densitatea, indicele de refracție, constanta dielectrică).

Unitățile fundamentale ale S.I.

Cele 7 unități de măsură de bază din Sistemul Internațional: metru ($\text{m}$) pentru lungime, kilogram ($\text{kg}$) pentru masă, secundă ($\text{s}$) pentru timp, grad Kelvin ($\text{K}$) pentru temperatura termodinamică, Amper ($\text{A}$) pentru curentul electric, candela ($\text{cd}$) pentru intensitatea luminoasă și mol ($\text{mol}$) pentru cantitatea de substanță.

Element chimic

Cea mai mică parte de substanță care poate fi decelată prin metode fizice și chimice obișnuite (excluzând procesele nucleare precum fuziunea și fisiunea).

Moleculă chimică (compus chimic)

Ansamblu de elemente chimice legate între ele prin legături chimice, care nu poate fi decelat prin metode fizice obișnuite.

Abundența relativă a elementelor în galaxie

Raportul atomic al elementelor raportat la carbon ($\text{C} = 1$), dominat masiv de hidrogen ($\text{H} = 1928$) și heliu ($\text{He} = 157$), urmate de oxigen ($\text{O} = 1{,}7$).

Atmosfera terestră

Zona gazoasă care înconjoară Pământul, având o compoziție chimică relativ constantă până la $57\,\text{km}$ de la sol: $78\%$ $\text{N}_2$, $20{,}95\%$ $\text{O}_2$, $0{,}93\%$ $\text{Ar}$ și $0{,}03\%$ $\text{CO}_2$.

Variația temperaturii în funcție de altitudine

Profilul termic al atmosferei care delimitează straturile majore (troposferă, stratosferă cu zona de ozon, mezosferă și termosferă) prin zone de tranziție (tropopauză, stratopauză, mezopauză).

Compoziția globală a crustei terestre

Distribuția gravimetrică și atomică a elementelor din scoarță, dominată în procente de masă de oxigen ($46{,}60\%$) și siliciu ($26{,}72\%$), urmate de aluminiu ($8{,}13\%$) și fier ($5{,}00\%$).

Structura geologică a Pământului

Organizarea straturilor terestre pe adâncime: crusta ($0-100\,\text{km}$), mantaua (până la $2900\,\text{km}$), nucleul extern lichid ($2900-5100\,\text{km}$) și nucleul intern solid ($5100-6378\,\text{km}$).

Sistem

Ansamblu de elemente (obiecte, ființe, particule, procese, legi, concepte, simboluri) între care se stabilesc relații specifice ce conferă întregului o individualitate proprie, însușirile sale nefiind simple sume ale însușirilor componentelor.

Interacție

Caz particular al relației, caracterizat prin faptul că între două corpuri se stabilesc sau există forțe de legătură.

Principiul interacției (P1)

Stabilitatea sistemelor chimice, precum și capacitatea acestora de a se transforma, se datorează interacțiunilor dintre elementele componente, respectiv dintre sistemul chimic și alte sisteme (inclusiv mediul înconjurător).

Principiul minimei energii (P2)

Orice sistem chimic este stabil dacă se află într-o stare de energie minimă; dacă este scos din starea stabilă, el tinde să evolueze spre o stare de energie minimă prin interacțiuni cu sistemele învecinate.