1/42
Flashcarduri de vocabular pentru noțiunile de bază din morfologia dinților, anatomia dentară, fețele și relieful coronar, dezvoltarea dentară și patologiile asociate.
Anodonție
Lipsa dintelui de pe arcada dentară ca urmare a absenței mugurelui dentar; poate fi unidentară, parțială sau totală.
Dentiție primară
Dentiția temporară (deciduală sau „de lapte”), prezentă până la vârsta de 6 ani, alcătuită dintr-un total de 20 de entități morfologice.
Dentiție secundară
Dentiția definitivă (permanentă), care începe să se instaleze de la vârsta de 11−12 ani și cuprinde un total de 32 de entități morfologice.
Dentiție mixtă
Perioada dentară cuprinsă între vârstele de 6 și 12 ani, caracterizată prin prezența concomitentă pe arcade a dinților primari și secundari.
Dinți succesionali
Cei 20 de dinți definitivi care au echivalent în dentiția temporară și succed dinții temporari (incisivii centrali și laterali, caninii și premolarii care succed molarii temporari).
Dinți accesionali
Cei 12 dinți definitivi (reprezentați de molari) care apar pe arcadă fără a înlocui dinți preexistenți din dentiția temporară.
Smalț
Țesut dur, intens mineralizat (96%), care formează învelișul exterior al coroanei anatomice a dintelui și acoperă dentina coronară.
Cement
Țesut dur, mineralizat (75%), ce formează învelișul exterior al rădăcinilor dentare și acoperă stratul de dentină radiculară.
Dentină
Țesut dentar mineralizat (74%), localizat sub smalț și sub cement, care înconjoară și delimitează pulpa dentară.
Pulpă dentară
Țesut conjunctiv inervat și vascularizat, adăpostit în cavitatea pulpară, cu roluri formatoare, nutritive, senzitive și defensive.
Coroană anatomică
Porțiunea dintelui acoperită de smalț, delimitată între coletul dintelui și muchia incizală sau suprafața ocluzală.
Coroană clinică
Porțiunea coroanei dentare vizibilă în mod direct în cavitatea orală, neacoperită de marginea gingivală.
Rădăcină dentară
Porțiunea dintelui acoperită de cement, ancorată și protejată în interiorul alveolei dentare.
Colet dentar
Zona cervicală de delimitare și tranziție dintre coroana și rădăcina dintelui.
Alveolă dentară
Porțiune a osului maxilar sau mandibular care înconjoară și susține rădăcinile dinților.
Parodonțiu
Ansamblul structurilor de suport ale dintelui, alcătuit din gingie, os alveolar, cement și ligamente parodontale.
Ligamente parodontale
Complex de fibre colagene care înconjoară rădăcinile dentare și realizează conexiunea fizică dintre cement și osul alveolar.
Gingie
Porțiunea de parodonțiu alcătuită din țesut mucozal care înconjoară coletul dintelui și acoperă procesele alveolare maxilare și mandibulare.
Cavitate pulpară
Spațiul anatomic intern din centrul dintelui care adăpostește întreaga pulpă dentară.
Cameră pulpară
Segmentul cavității pulpare situat în interiorul porțiunii coronare a dintelui.
Canal radicular
Porțiunea cavității pulpare care se extinde de la camera pulpară până la apexul rădăcinii.
Apex dentar
Porțiunea terminală, de vârf, a rădăcinii dintelui.
Foramen apical
Orificiul anatomic situat la nivelul apexului prin care intră și ies vasele și nervii pulpei dentare.
Joncțiune smalț-cement
Zona de graniță dintre stratul de smalț și cel de cement la nivelul coletului, care poate fi: cap-la-cap (25−30%), la distanță (10%) sau cu cement acoperind smalțul (60−65%).
Fețe vestibulare
Suprafețele coronare orientate spre vestibulul bucal; se numesc labiale la dinții frontali și jugale la dinții laterali.
Fețe orale
Suprafețele coroanei opuse celor vestibulare, orientate spre cavitatea bucală; se numesc palatinale la maxilar și linguale la mandibulă.
Fețe proximale
Suprafețele laterale prin care doi dinți vecini de pe aceeași arcadă intră în contact (fața mezială și fața distală).
Față mezială
Fața proximală orientată spre linia mediană a arcadei; este mai mare și cu relief mai drept comparativ cu fața distală.
Față distală
Fața proximală orientată în sens opus liniei mediane; este mai redusă dimensional și mai convexă decât fața mezială.
Creastă incizală
Marginea liberă a coroanelor dinților frontali (incisivi și canini), care prin fenomenul de abraziune se transformă în muchie incizală.
Față ocluzală
Extremitatea liberă triturantă (masticatorie) a coroanelor premolarilor și molarilor, activă în fragmentarea alimentelor.
Ecuator anatomic
Linia care unește punctele de maximă convexitate ale fețelor laterale ale unui dinte examinat în poziție verticală.
Ecuator clinic
Linia care unește punctele de maximă convexitate ale fețelor laterale ale unui dinte corect implantat pe arcadă (= ecuator de implantare).
Ecuator de malpoziție
Linia care unește punctele de maximă convexitate la un dinte cu poziție modificată în maxilare consecutiv edentațiilor vecine.
Cuspid
Porțiune proeminentă de smalț cu aspect piramidal sau conic, situată pe fața ocluzală a dinților laterali.
Tubercul dentar
Mică proeminență de smalț situată pe coroană, ce reprezintă o abatere morfologică de la forma tipică a unui dinte.
Cingulum
Lob anatomic situat pe fața orală a dinților frontali, care asigură profilul convex al acestora în treimea de colet.
Creastă de smalț
Proeminență liniară îngroșată de smalț pe suprafața coroanei, care mărește rezistența mecanică a dintelui.
Șanț dentar
Zonă anatomică cu relief negativ (depresiune liniară), aflată la limita dintre doi cuspizi.
Fosetă dentară
Mică depresiune situată pe suprafața coroanei la unirea șanțurilor sau la capătul lor (clasificată în: marginală triunghiulară, centrală romboidală, vestibulară/orală circulară).
Foramen caecum
Foseta anatomică situată la baza cingulumului pe fața orală a dinților frontali.
Intoxicație cu fluor
Factor postnatal determinat de un aport zilnic de fluor mai mare de 2mg/zi, având drept consecință apariția smalțului pătat.
Efectul tetraciclinelor
Efect patologic postnatal determinat de administrarea tetraciclinei în perioada de formare a dinților, soldat cu colorarea smalțului și a dentinei și hipoplazii de smalț.