Tudor Arghezi – „Testament” (Poezia modernistă interbelică)

Flashcards de vocabular și concepte critice pe baza eseului structurat despre arta poetică modernistă „Testament” de Tudor Arghezi.

„Testament”

Poezie de Tudor Arghezi care deschide volumul „Cuvinte potrivite” din 1927 și reprezintă cea mai cunoscută artă poetică din lirica interbelică modernistă.

„Cuvinte potrivite” (1927)

Primul volum poetic arghezian, deschis de poezia „Testament”.

Tema poeziei „Testament”

Creația, desemnată ca „testament” și „cartea mea”, mai exact rolul artei văzut ca rod al harului divin și al muncii de artizan a poetului, în egală măsură.

Rostul social al artei

Menire a creației de a fi o moștenire a suferinței străbunilor, liant între trecut și viitor și „treaptă” în drumul spiritual și civilizatoriu al întregii colectivități.

Rostul estetic al artei

Procesul artistic de metamorfozare a urâtului în frumos și în sensibilitate.

Rostul vindicativ și justițiar al artei

Misiunea poeziei de a-i răzbuna pe cei fără glas din penumbra istoriei și de a îndrepta durerea trăită „de vecii întregi”.

Sensul denotativ al titlului „Testament”

Act juridic întocmit de o persoană prin care este lăsată moștenire urmașilor averea și totalitatea bunurilor materiale.

Sensul conotativ al titlului „Testament”

Moștenirea spirituală lăsată de poet cititorilor-urmași, concretizată în cartea de poezii ce trebuie valorificată și venerată.

Sensul religios al titlului „Testament”

Trimitere la cele două mari părți ale Bibliei, Vechiul și Noul Testament, reprezentând cărți de învățătură destinate umanității.

„Nume adunat pe o carte” / „treaptă”

Singurul bun lăsat de poet „fiului” spiritual, reprezentând în esență un progres spiritual în raport cu viața umilă îndurată de străbuni.

„Hrisovul cel dintâi”

Document simbolic al spiritualității unui întreg popor, pe care cititorul este îndemnat imperativ să-l așeze la loc de cinste și să-l prețuiască ca pe bunul cel mai de preț.

„Sapa” și „brazda”

Unelte simbolice ale muncii agricole, umile și chinuitoare a străbunilor, pe care poetul le convertește în instrumente de lucru intelectual.

„Condei” și „călimară”

Uneltele simbolice ale muncii intelectuale și ale poetului, obținute prin transformarea metaforică a muncii fizice străbune.

„Bube, mucegaiuri și noroi”

Teme și motive ale urâtului, degradării și abjectului din care poetul meșteșugește „frumuseți și prețuri noi”.

Comparația „ca un țap înjunghiat”

Formă de manifestare a reacției cititorului care ascultă poezia-„vioară”, lăsându-se sensibilizat profund de durerea din care a izvorât creația.

„Slova de foc” și „slova făurită”

Metafore ce desemnează cele două componente fundamentale ale creației argheziene: inspirația/harul divin și munca migăloasă de meșteșugar a poetului.

Registrele lingvistice în „Testament”

Îmbinarea specific modernistă de arhaisme („hrisov”, „saricile”, „slova”), neologisme („obscură”), limbaj popular („vite”, „plăvani”, „brazdă”, „sapă”) și termeni ce exprimă estetica urâtului („bube”, „mucegaiuri”, „zdrențe”).