Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității

Flashcard-uri de vocabular ce acoperă relațiile internaționale, tratatele diplomatice și conflictele militare ale Țărilor Române între secolele XIV și XVI.

Plurivasalitatea

Starea de vasalitate față de două sau trei mari puteri în același timp, care însemna anularea oricărei vasalități și asigurarea unui grad mare de independență pentru Țările Române.

Conflicte asimetrice

Confruntări militare desfășurate între armatele românești și cele otomane, acestea din urmă fiind superioare din punct de vedere numeric și logistic.

Cruciadele târzii

Acțiuni militare antiotomane organizate de puterile occidentale și în special de Papa de la Roma, având ca scop înlăturarea pericolului otoman din Europa.

Tactica pământului pârjolit

Tactică militară defensivă ce consta în incendierea vegetației, otrăvirea surselor de apă potabilă și executarea de atacuri continue și scurte împotriva trupelor inamice în înaintare.

Tratatul de la Radom (1389)

Act diplomatic încheiat între Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, și Vladislav Jagello, regele Poloniei, cu scopul de protecție reciprocă împotriva pericolului reprezentat de Ungaria.

Tratatul de la Brașov (1395)

Primul tratat antiotoman din istoria sud-estului Europei, semnat între Mircea cel Bătrân și regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, ce prevedea sprijin reciproc și acordarea feudelor Făgăraș și Țara Severinului domnului român.

Bătălia de la Kosovopolje (1389)

Confruntare militară în care un corp de oaste trimis de Mircea cel Bătrân a sprijinit oastea sârbă condusă de cneazul Lazăr împotriva armatelor otomane preluat la conducere de sultanul Baiazid „Fulgerul”.

Bătălia de la Rovine (1395)

Bătălie decisivă purtată într-un loc mlăștinos („rovină”), în care armatele creștine româno-maghiare conduse de Mircea cel Bătrân au obținut o victorie clară asupra sultanului Baiazid, evitând transformarea Țării Românești în pașalâc.

Cruciada de la Nicopole (1396)

Acțiune militară antiotomană organizată la sudul Dunării de papa Bonifaciu al IX-lea, încheiată cu înfrângerea creștinilor din cauza neînțelegerilor și a tacticii greșite.

Tratatul de la Lublau (1412)

Înțelegere semnată între Ungaria și Polonia care prevedea împărțirea Moldovei între cele două mari puteri în cazul în care domnitorul Alexandru cel Bun nu ar fi participat la lupta antiotomană.

Pacea de la Seghedin (1444)

Tratat de pace avantajos creștinilor, semnat pe o durată de 10 ani, prin care turcii se angajau să nu mai atace, evacuau cetățile din Serbia și Albania și plăteau despăgubiri de război.

Scrisoarea de la Suceava (25 ianuarie 1475)

Document redactat de Ștefan cel Mare după victoria de la Vaslui, adresat Ungariei și tuturor principilor europeni, în care denumește Moldova „poartă a creștinătății” și solicită ajutor militar.

Tratatul de la Iași (1475)

Tratat antiotoman semnat în iulie 1475 între Ștefan cel Mare și regele Ungariei, Matei Corvin, ce garanta sprijin reciproc și libertatea comerțului în Moldova pentru negustorii maghiari.

Tratatul de la Hârlău (1499)

Tratat încheiat între Ștefan cel Mare și regele polonez Ioan Albert în urma bătăliei de la Codrii Cosminului, prin care semnatarii își promiteau ajutor reciproc și „liniște și pace veșnică”.

Campania cea Lungă (1443-1444)

Amplă acțiune militară antiotomană declanșată în sudul Dunării de voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, soldată cu eliberarea orașelor Niș și Sofia și obligarea otomanilor la încheierea Păcii de la Seghedin.

Bătălia de la Varna (1444)

Luptă declanșată de regele Ungariei, Vladislav Jagello, prin încălcarea Păcii de la Seghedin, soldată cu victoria otomanilor și consolidarea stăpânirii lor asupra Peninsulei Balcanice.

Bătălia de la Belgrad (1456)

Confruntare militară în care armata creștină condusă de Iancu de Hunedoara a apărat Belgradul („cheia de intrare în Europa”) și a oprit ofensivele otomane asupra orașului timp de 70 de ani.

Atacul nocturn de la Târgoviște (16/17 iunie 1462)

Tentativă eșuată a lui Vlad Țepeș de asasinare a sultanului Mahomed al II-lea în tabăra otomană, folosind soldați deghizați în haine turcești, pentru a opri invazia asupra Țării Românești.

Bătălia de la Baia (1467)

Confruntare în care Ștefan cel Mare îl înfrânge pe regele Ungariei, Matei Corvin, oprind ultima încercare a maghiarilor de a domina Moldova.

Bătălia de la Vaslui / Podul Înalt (10 ianuarie 1475)

Mare victorie obținută de oastea Moldovei (40 000 de soldați) ajutată de 5 000 de secui împotriva armatei otomane de 120 000 de soldați condusă de Soliman-pașa, soldată cu moartea a 30 000 de turci și tragerea în țeapă a altor 6 000 de capturați.

Bătălia de la Războieni / Valea Albă (1476)

Luptă în care Ștefan cel Mare este înfrânt militar de sultanul Mahomed al II-lea, însă campania otomană se soldează ulterior cu un eșec din cauza ciumei și a rezistenței cetăților moldovenești.

Bătălia de la Codrii Cosminului (1497)

Acțiune militară în care oastea Moldovei a atacat armata poloneză condusă de Ioan Albert aflată în retragere, obținând o victorie ce a pus capăt pretențiilor Poloniei asupra Moldovei.

Liga Sfântă (1594)

Alianță antiotomană înființată la propunerea papei Clement al VIII-lea, alcătuită din Statul Papal, Spania, Austria, trei ducate italiene, Transilvania, Moldova și Țara Românească condusă de Mihai Viteazul.

Tratatul de la Alba-Iulia (1595)

Document semnat de 12 boieri munteni în numele lui Mihai Viteazul și de principele Sigismund Báthory, prin care Mihai devenea vasal al principelui transilvănean în schimbul sprijinului antiotoman.

Tratatul de la Mănăstirea Dealu (1598)

Tratat încheiat între Mihai Viteazul și împăratul Rudolf al II-lea, prin care voievodul devine vasal al Imperiului Habsburgic și primește ajutor financiar pentru întreținerea a 5 000 de mercenari.