1/53
Set complet de flashcarduri de vocabular medical acoperind integral tematica bolilor renale cronice, glomerulopatiilor, metodelor de dializă, imunosupresiei și managementului complex al infecției cu virusul HIV.
Vaccinuri cu virus viu-atenuat la pacienții cu HIV
Vaccinuri (precum ROR, varicelă sau herpes zoster) contraindicate la pacienții cu un număr de limfocite CD4 <200 celule/mm3 și utilizate cu prudență la cei cu CD4 <350 celule/mm3.
Chimioprofilaxia primară în infecția HIV
Intervenție profilactică medicamentoasă eficientă pentru prevenirea infecțiilor oportuniste cu Pneumocystis jirovecii și Mycobacterium avium-intracellulare (MAI); nu se recomandă pentru citomegalovirus (CMV) sau herpesvirusuri.
Pneumonia cu Pneumocystis jirovecii
Infecție oportunistă pulmonară frecventă la pacienții cu imunitate celulară alterată (infecție HIV cu CD4 <200 celule/mm3, corticoterapie de lungă durată), caracterizată pe CT prin opacități perihilare în aspect de „geam mat”.
Semnul semilunii (CT pulmonar)
Semn radiologic observat în stadii avansate de aspergiloză pulmonară invazivă la pacienții imunodeprimați, determinat de procesul de necroză pulmonară.
Criptococoza la pacientul cu HIV
Infecție fungică oportunistă cauzată de Cryptococcus spp., manifestată la pacienți cu CD4 <50 celule/mm3, cel mai frecvent ca meningită cu debut insidios, febră nespecifică, greață și cefalee.
Sindromul inflamator de reconstituție imună (IRIS)
Răspuns inflamator exacerbat apărut după inițierea terapiei antiretrovirale (ARV), care poate determina manifestări clinice neobișnuite împotriva germenilor oportuniști preexistenți prin modificarea tabloului clinic.
Barieră genetică joasă (ARV)
Proprietate a unor medicamente antiretrovirale, în special INNRI și INSTI, pentru care apariția unui număr foarte mic de mutații virale este suficientă pentru instalarea unei rezistențe terapeutice de nivel înalt.
Subtherapeutic drug tail
Perioadă de concentrație plasmatică subterapeutică apărută după întreruperea bruscă a unui medicament antiretroviral cu timp de înjumătățire lung, suficientă pentru a favoriza selecția tulpinilor virale rezistente.
Genotiparea virală HIV
Metodă indirectă bazată pe reacția de polimerizare în lanț (PCR) utilizată pentru detectarea mutațiilor punctiforme de rezistență din genele revers-transcriptazei, proteazei și integrazei, recomandată pe probe recoltate în timp ce pacientul se află sub tratament ARV.
Arhivarea mutațiilor virale
Fenomen prin care variantele de HIV purtătoare de mutații de rezistență persistă în stare latentă în genomul celulelor gazdă și reapar ca tulpini dominante la reinițierea presiunii de selecție exercitate de terapia ARV.
Monitorizarea terapiei cu Tenofovir
Protocol de supraveghere biologică a pacienților sub terapie ARV ce include obligatoriu examenul sumar de urină și evaluarea funcției renale, din cauza riscului de afectare și disfuncție renală asociat medicamentului.
Maraviroc
Inhibitor al co-receptorului CCR5 de pe celula gazdă, utilizat în terapia HIV, eficient exclusiv la pacienții a căror tulpină virală nu folosește co-receptorul CXCR4 pentru pătrunderea intracelulară.
Regim ARV de primă linie la pacienți naivi
Schemă terapeutică standard compusă din doi inhibitori nucleozidici de revers-transcriptază (INRT de bază: Tenofovir-DF + Emtricitabină sau Abacavir + Lamivudină) asociați cu un al treilea agent (un INSTI, un INNRT sau un IP potențat cu ritonavir).
Testarea alelei HLA-B*57:01
Test farmacogenetic obligatoriu înainte de inițierea administrării medicamentului Abacavir; prezența acestei alele contraindică tratamentul din cauza riscului de reacție de hipersensibilitate severă, potențial fatală.
Tenofovir alafenamidă (TAF)
Formulă pro-farmaceutică nouă de tenofovir care generează concentrații plasmatice mai mici de substanță activă liberă comparativ cu Tenofovir disoproxil fumarat (TDF), reducând semnificativ riscul de toxicitate renală și osoasă.
Set-point viral
Nivel de echilibru stabil al încărcăturii virale plasmatice atins de fiecare individ după seroconversia HIV, care se corelează direct cu ritmul declinului limfocitelor CD4 și prognosticul clinic pe termen lung.
Puncția lombară la pacientul HIV cu semne neurologice de focar
Procedură invazivă care impune întotdeauna efectuarea prealabilă a unei examinări imagistice cerebrale prin tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) pentru excluderea hipertensiunii intracraniene sau a efectului de masă.
Potențarea metabolică („boosting”) a inhibitorilor de protează
Strategie farmacologică ce constă în co-administrarea de Ritonavir în doze mici (100-200 mg/zi) sau Cobicistat pentru a inhiba izoenzima citocromului P450 3A, prelungind timpul de înjumătățire și crescând concentrația plasmatică a ARV-ului asociat.
Hepatotoxicitatea indusă de Nevirapină
Efect advers sever specific acestui INNRT, asociat în mod caracteristic cu un număr crescut de celule CD4 la inițierea tratamentului (>250 celule/mm3 la femei și >400 celule/mm3 la bărbați).
Interacțiunea dintre sunătoare și terapia ARV
Interacțiune farmacologică adversă mediată prin inducția puternică a sistemului enzimatic al citocromului P450 de către extractele din sunătoare, determinând scăderea concentrațiilor plasmatice ale medicamentelor ARV la niveluri subterapeutice.
Criterii de testare universală HIV (Ghiduri Marea Britanie)
Recomandare de screening sistematic aplicată în clinici ginecologice/ITS, servicii prenatale, servicii de întreruperi de sarcină, centre de dependență, servicii pentru pacienți cu TB, hepatită B/C sau limfom, penitenciare și medicina primară din zone cu prevalență ≥2 cazuri la 1.000 locuitori.
Afecțiuni din categoria B (Clasificarea CDC a infecției HIV)
Condiții clinice asociate HIV ce includ candidoza orofaringiană, leucoplazia păroasă orală, herpes zoster pe mai mult de un dermatom, angiomatoza bacilară, purpura trombocitopenică idiopatică, listerioza, boala inflamatorie pelvină complicată și neuropatia periferică.
Afecțiuni definitorii pentru SIDA (Categoria C)
Patologii majore care definesc stadiul SIDA indiferent de CD4, cum ar fi pneumonia cu Pneumocystis jirovecii, sarcomul Kaposi, leucoencefalopatia multifocală progresivă (PML), tuberculoza extrapulmonară/diseminată, toxoplasmoza cerebrală, candidoza esofagiană și cașexia HIV.
Glicoproteina virală gp120
Proteină majoră de suprafață a virionului HIV care se leagă cu înaltă afinitate de receptorul CD4 al celulei gazdă, interacționând concomitent cu co-receptorii chemokinei (CCR5 sau CXCR4) pentru inițierea fuziunii și pătrunderii celulare.
Leucoplazia păroasă orală
Leziune benignă a mucoasei linguale sau orale asociată infecției cu virusul Epstein-Barr (EBV), întâlnită frecvent ca marker clinic de imunodepresie la pacienții infectați cu HIV.
Herpesvirusul uman tip 8 (HHV-8)
Agent patogen viral cu transmitere preponderent sexuală și parenterală, recunoscut drept factorul etiologic direct în geneza sarcomului Kaposi la pacienții cu infecție HIV.
Transmiterea verticală a HIV
Calea principală de infectare a copiilor (in-utero, intrapartum sau prin alăptare), cu o rată istorică fără profilaxie ARV de 15% în Europa și până la 40% în Africa, redusă sub 1% prin screening prenatal și ARV eficient.
Inhibitori de calcineurină (transplant renal)
Clasă de imunosupresoare de bază (Ciclosporină, Tacrolimus) ce blochează semnalizarea celulară a limfocitelor T, având ca reacții adverse majore nefrotoxicitatea dependentă de doză, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, hirsutismul și virilizarea.
Belatacept
Anticorp de fuziune imunosupresor ce blochează semnalul co-stimulator dintre moleculele B7 de pe celulele prezentatoare de antigen și CD28 de pe limfocitele T; asociază incidență crescută a limfomului post-transplant la pacienții EBV-negativi.
Eculizumab
Anticorp monoclonal utilizat în transplantul renal (în special în HUS atipic post-transplant) care inhibă activarea cascadei complementului prin blocarea fracțiunii C5 active; impune obligatoriu vaccinare prealabilă împotriva meningococului.
Etiologia peritonitei în CAPD
Distribuția patogenilor în peritonita de dializă peritoneală ambulatorie: Staphylococcus epidermidis (40-50%), bacili Gram-negativi (25%), Staphylococcus aureus (15%), Mycobacterium tuberculosis (2%), Candida spp. (2%) și culturi negative (≈20%).
Lichidul uzual de dializă peritoneală
Soluție sterilă conținând sodiu (130-134 mmol/L), potasiu (0 mmol/L), calciu (1,0-1,75 mmol/L), magneziu (0,25-0,75 mmol/L), lactat (35-40 mmol/L) și glucoză anhidră (77-236 mmol/L, adică 1,36-4%), cu osmolaritate totală de 356-511 mOsm/kg.
Cateterul Tenckhoff
Dispozitiv tubular flexibil inserat chirurgical printr-un tunel subcutanat în cavitatea peritoneală la nivelul liniei mediane inferioare, folosit pentru infuzia și drenajul dializantului în dializa peritoneală.
Boala cronică de rinichi (BCR)
Termen descriptiv ce înlocuiește insuficiența renală cronică, definit prin alterarea structurală sau declinul funcțional progresiv al rinichiului, determinat de cauze congenitale, glomerulare, vasculare, tubulointerstițiale sau obstructive.
Categoriile RFG în stadializarea BCR
Clasificarea funcției renale: G1 (≥90 mL/min/1,73 m2), G2 (60-89), G3a (45-59), G3b (30-44), G4 (15-29) și G5 (<15 mL/min/1,73 m2, denumită boală renală terminală).
Categoriile RAC (raport albumină:creatinină)
Stratificarea afectării glomerulare/proteinuriei: A1 (<3 mg/mmol, normal sau ușor crescut), A2 (3-30 mg/mmol, moderat crescut) și A3 (>30 mg/mmol, sever crescut).
Compoziția dializantului pentru hemodializă
Soluție de epurare ce conține în mod uzual sodiu (130-145 mmol/L), potasiu (0,0-4,0 mmol/L), calciu (1,0-1,6 mmol/L), magneziu (0,25-0,85 mmol/L), clor (99-108 mmol/L), bicarbonat (35-40 mmol/L) și glucoză (0-10 mmol/L).
Nefrită tubulointerstițială acută medicamentoasă
Leziune inflamatorie a interstițiului și tubilor renali responsabilă de 70% din totalul NTI acute, indusă în principal de antibiotice (cefalosporine, ciprofloxacină, peniciline, rifampicină), AINS, diuretice, alopurinol sau IPP.
Sindromul NTIU
Nefrită tubulointerstițială asociată cu uveită, entitate idiopatică responsabilă pentru aproximativ 5% din cazurile de nefrită tubulointerstițială acută.
Nefrita tubulointerstițială cronică
Afectare interstițială difuză și progresivă determinată de toxice renale (analgezice, ciclosporină, plumb, cadmiu), metabolice (hiperuricemie, hiperoxalurie), infecții (HIV, EBV) sau entități specifice (nefropatia endemică balcanică, ierburi chinezești).
Nefrita lupică clasa IV (difuză)
Cea mai frecventă și severă formă histologică de nefrită lupică, caracterizată prin implicarea a >50% din glomeruli cu leziuni active/cronice segmentare sau globale, depozite imune subendoteliale, proteinurie masivă, HTA și insuficiență renală.
Nefrita lupică clasa VI (sclerozantă avansată)
Stadiu avansat al nefropatiei lupice definit prin glomeruloscleroză globală ce afectează ≥90% din glomeruli în absența activității inflamatorii reziduale, formă în care imunosupresia nu mai aduce beneficii.
Scorul Oxford MEST (Nefropatia cu IgA)
Sistem de clasificare histologică cu valoare prognostică bazat pe 4 variabile: Hipercelularitate mezangială (M0/M1), Hipercelularitate endocapilară (E0/E1), Glomeruloscleroză segmentală (S0/S1) și Atrofie tubulară/fibroză interstițială (T0: 0-25%, T1: 26-50%, T2: >50%).
Sindromul Alport
Boală ereditară progresivă legată în majoritatea cazurilor (≈85%) de cromozomul X prin mutații ale genei COL4A5 a colagenului de tip IV (lanțurile α3, α4, α5), manifestată prin afectare glomerulară, anomalii oculare (lenticonus anterior) și surditate neurosenzorială.
Boli asociate sindromului nefritic acut
Grup de patologii etiologice ce induc instalarea bruscă a hematuriei și oliguriei: glomerulonefrita poststreptococică, GN postinfecțioase nestreptococice, endocardita infecțioasă, nefrita de șunt, abcesele viscerale, LES, sindromul Henoch-Schönlein și crioglobulinemia.
Nefrita de șunt
Glomerulonefrită mediată imunologic prin depunere de complexe imune circulante, apărută secundar infecțiilor cronice ale șunturilor vasculare ventriculo-peritoneale sau ventriculo-atriale.
Modelul imunofluorescent liniar (GNRP)
Aspect caracteristic de depunere continuă a anticorpilor de-a lungul membranei bazale glomerulare la microscopia cu imunofluorescență, întâlnit în glomerulonefrita rapid progresivă mediată de anticorpi anti-MBG și sindromul Goodpasture.
Modelul imunofluorescent pauci-imun (GNRP)
Tip de glomerulonefrită rapid progresivă caracterizată prin absența sau raritatea depozitelor imune la imunofluorescență, puternic asociată cu vasculitele necrozante sistemice cu anticorpi ANCA (anti-PR3 sau anti-MPO).
Țintele renoprotecției în BCR
Obiective terapeutice stricte stabilite pentru încetinirea progresiei bolii renale cronice: tensiunea arterială <130/80 mmHg și reducerea proteinuriei la sub 0,3 g/24 ore.
Managementul proteinuriei >1 g/24 ore în BCR
Conduită medicamentoasă de reducere a presiunii intraglomerulare ce impune titrarea unui inhibitor al enzimei de conversie (IECA) până la doza maximă tolerată, comutarea sau asocierea cu un antagonist de receptor de angiotensină (ARA), și la nevoie diuretice sau blocante ale canalelor de calciu non-dihidropiridinice (verapamil/diltiazem).
Leziunea Kimmelstiel-Wilson
Glomeruloscleroză nodulară intercapilară specifică nefropatiei diabetice, definitorie pentru Clasa III în clasificarea histologică a Societății de Patologie Renală (RPS).
Clasa I de nefropatie diabetică (RPS)
Stadiu histologic inițial definit prin îngroșarea izolată a membranei bazale glomerulare (>395 nm la femei și >430 nm la bărbați), fără expansiune mezangială sau glomeruloscleroză globală pe mai mult de 50% din glomeruli.
Sindromul nefrotic
Sindrom clinic și biologic glomerular definit prin proteinurie masivă (>3,5 g/zi), hipoalbuminemie severă, edeme periferice marcate și hiperlipidemie.
Sindromul nefritic acut
Entitate clinică caracterizată prin debutul brusc al hematuriei glomerulare (eritrocite dismorfe, cilindri hematici), proteinurie variabilă de rang subnefrotic, hipertensiune arterială și declin acut al ratei de filtrare glomerulară.