Principele de Niccolò Machiavelli - Vocabular și Concepte Cheie

Flashcard-uri de vocabular ce conțin termenii cheie, conceptele politice și exemplele istorice fundamentale din lucrarea Principele de Niccolò Machiavelli.

Principele (Il Principe)

Lucrare politică scrisă în 1513 de Niccolò Machiavelli în exil la San Casciano și dedicată lui Lorenzo de Medici, ce rupe cu tradiția medievală descriind modul real în care se obține și se păstrează puterea.

Virtù

Conceptul care desemnează abilitatea, meritul, valoarea personală și energia unui principe de a-și impune voința, de a guverna eficient și de a exploata ocaziile oferite de soartă.

Fortuna

Norocul, soarta sau conjunctura externă care controlează jumătate din acțiunile umane și care trebuie stăpânită de un principe prin prevedere, pregătire și adaptare la vremuri.

Principate ereditare

State moștenite de la strămoși, cel mai ușor de păstrat prin simpla menținere a obiceiurilor vechi și adaptarea din mers la evenimente.

Principate mixte

State noi adăugate prin cucerire la un stat ereditar vechi, predispuse la dificultăți administrative și nemulțumiri din partea populației.

Principate civile

State în care un cetățean ajunge principe prin favoarea și sprijinul concetățenilor săi, adică fie al poporului, fie al nobililor.

Principate ecleziastice

State aflate sub autoritatea Bisericii (cum este Statul Papal), menținute prin instituții religioase vechi și considerate de Machiavelli ca fiind susținute de o forță superioară.

Armate mercenare

Trupe plătite, caracterizate de Machiavelli ca fiind dezbinate, lacome, lașe în fața dușmanului și periculoase pentru stabilitatea oricărui stat.

Armate auxiliare

Trupe împrumutate de la un alt stat sau aliat, considerate mai periculoase decât mercenarii deoarece o victorie a lor lasă principele la discreția aliatului.

Armate proprii

Forțe militare formate din cetățenii sau supușii proprii ai principelui, considerate de autor singurele de încredere pentru siguranța și libertatea statului.

Vulpea și leul

Metaforă ce desemnează dubla natură pe care trebuie să o împrumute un principe: viclenia de a recunoaște capcanele (vulpea) și forța de a speria dușmanii (leul).

Cruzime bine folosită

Opresiunea sau violența aplicată o singură dată, rapid și din necesitate strictă de apărare, urmată ulterior de măsuri folositoare pentru supuși.

Cruzime rău folosită

Violența sau opresiunea care crește și se repetă în timp în loc să înceteze, distrugând încrederea supușilor și ducând la pierderea puterii.

Realism politic

Metoda analitică introdusă de Machiavelli care descrie practica guvernării și a oamenilor „așa cum sunt” în realitate, refuzând speculațiile despre principate imaginare sau ideale.

Cezar Borgia

Duce de Valentinois, fiul Papei Alexandru al VI-lea; modelul principal al lucrării pentru modul în care a încercat să transforme puterea primită prin noroc într-un stat solid prin virtù și acțiuni hotărâte.

Profet dezarmat

Concept ilustrat prin exemplul călugărului Girolamo Savonarola, ce desemnează liderii sau reformatorii care eșuează din cauza lipsei forței militare proprii.

Francesco Sforza

Fost comandant mercenar (condotier) care a devenit Duce de Milano în 1450, oferit ca exemplu de principat complet nou dobândit prin merit și virtù personală.

Agatocle din Siracuza

Tiran de origine umilă ajuns la putere prin uciderea tuturor senatorilor într-o singură zi; exemplu de om cu virtù militară, dar a cărui cruzime și trădare nu pot fi numite măreție sau glorie.