1/26
Flashcarduri de vocabular cuprinzând noțiunile esențiale despre organizarea sistemului nervos, reflexele medulare somatice și vegetative, căile ascendente și descendente, efectele vegetative și patologiile asociate.
Sistemul nervos somatic (SNS)
Componentă funcțională a sistemului nervos responsabilă cu integrarea organismului în mediul de viață, având funcție reflexă și de conducere.
Sistemul nervos vegetativ (SNV)
Componentă funcțională a sistemului nervos care coordonează activitatea viscerelor (organelor interne) și menține mecanismele homeostatice prin ramurile simpatică și parasimpatică.
Sistemul nervos central (SNC)
Diviziune topografică a sistemului nervos alcătuită din măduva spinării și encefal.
Sistemul nervos periferic (SNP)
Diviziune topografică a sistemului nervos compusă din nervi periferici și ganglioni nervoși.
Actul reflex
Răspunsul sistemului nervos la acțiunea stimulilor din mediu, al cărui suport anatomic îl constituie arcul reflex.
Arcul reflex somatic
Structură anatomică formată din receptor, cale aferentă senzitivă, centru nervos reflex din substanța cenușie, cale eferentă motorie și efector (mușchi scheletici).
Calea eferentă vegetativă
Traseu motor al sistemului nervos vegetativ format obligatoriu din doi neuroni: un neuron preganglionar și un neuron postganglionar.
Reflexe medulare somatice monosinaptice
Reflexe de extensie precum reflexul rotulian și cel achilean, al căror arc reflex include o singură sinapsă între neuronul senzitiv și cel motor.
Reflexe medulare somatice polisinaptice
Reflexe de flexie sau reflexe de apărare, declanșate împotriva stimulilor nocivi, mediate de neuroni intercalari.
Reflexe medulare vegetative
Reflexe automate integrate în măduva spinării, printre care se numără cel cardioaccelerator, pupilodilatator, de piloerecție, de motilitate digestivă, de micțiune, de defecație și sexuale.
Fascicule de proiecție
Căi nervoase lungi din substanța albă a măduvei spinării (ascendente și descendente) care asigură legătura între măduvă și etajele superioare ale sistemului nervos.
Fascicule intersegmentare
Căi nervoase scurte din substanța albă medulară care realizează conexiuni între diferitele segmente ale măduvei spinării.
Fascicule spinotalamice
Căi ascendente exteroceptive: fasciculul spinotalamic anterior conduce sensibilitatea tactilă grosieră (protopatică), iar fasciculul spinotalamic lateral conduce sensibilitatea termică și dureroasă.
Fascicule spinobulbare (Goll și Burdach)
Căi ascendente care conduc sensibilitatea tactilă fină (epicritică) și sensibilitatea proprioceptivă conștientă către bulbul rahidian.
Fascicule spinocerebeloase
Căi ascendente (direct și încrucișat) care conduc impulsurile sensibilității proprioceptive inconștiente de la aparatul locomotor către cerebel.
Căi ascendente interoceptive
Căi visceroceptive care proiectează difuz și nespecific pe scoarța cerebrală, având rolul de a menține tonusul cortical.
Căi descendente piramidale
Fascicule motorii voluntare (direct și indirect) ce pornesc din cortexul motor al scoarței cerebrale și ajung în cornul anterior al măduvei spinării, coordonând mișcările conștiente.
Căi descendente extrapiramidale
Căi motorii involuntare alcătuite din doi neuroni (primul situat în nucleii motori ai trunchiului cerebral, al doilea în cornul anterior medular), responsabile de motilitatea automată.
Integrare somato-vegetativă
Funcție a centrilor vegetativi prin care reacțiile vegetative însoțesc manifestările vieții de relație (de exemplu, contracția musculaturii striate este însoțită de vasodilatație).
Integrare neuro-endocrină
Mecanism prin care centrii vegetativi hipotalamici reglează și stimulează secrețiile glandulare ale hipofizei.
Midriază simpatică
Dilatarea pupilei determinată de contracția mușchilor radiari ai irisului sub acțiunea sistemului nervos vegetativ simpatic.
Mioză parasimpatică
Micșorarea pupilei determinată de contracția mușchilor circulari ai irisului sub acțiunea sistemului nervos vegetativ parasimpatic.
Meningită
Afecțiune a sistemului nervos caracterizată prin inflamația foițelor meningeale.
Encefalită
Boală neurologică reprezentată de inflamația țesutului nervos cerebral.
Hemoragie cerebrală (AVC)
Ieșirea sângelui din vasele cerebrale lezate direct în țesutul nervos cerebral sau în cavitățile acestuia.
Comă
Stare patologică gravă caracterizată printr-o inhibiție profundă a activității centrilor nervoși superiori.
Convulsii
Contracții musculare involuntare și repetate care constituie simptome ale unor afecțiuni, nefiind o boală de sine stătătoare.