Afirmația "Totul este trecător. Totul în jur se află în veșnică schimbare" reflectă realitatea ecosistemelor.
Ecosistemele se modifică anual, adaptându-se la factori naturali sau umani.
Compoziția solului
Condițiile climaterice favorabile
Diversitatea speciilor: Esențială pentru menținerea echilibrului ecologic.
Circuitul materiei: Asigură ciclurile biogeochimice.
Schimbările climatice: Variații extreme de temperatură și precipitații.
Poluarea mediului: Introducerea de substanțe toxice în aer, apă și sol.
Distrugerea habitatelor: Defrișări, urbanizare excesivă.
Vânatul excesiv: Reducerea populațiilor speciilor.
Definiție: Procesul ireversibil de schimbare (evoluție) treptată a ecosistemelor în timp și spațiu, de la formare până la maturizare.
Reprezentare: Evoluția ecosistemelor este reprezentată de succesiunea ecologică.
Primară: Are loc într-un biotop unde nu a mai existat viață (lipsesc substanța organică, nutrienții și solul).
Exemple: coaste erodate, stâncării golașe, dune de nisip, lava răcită a unui vulcan.
Se desfășoară lent.
Stadii:
Inițial: Stâncă goală, licheni.
Intermediar: Plante anuale de talie mică, ierburi și plante perene, ierburi, arbuști și copaci iubitori de lumină (pinul etc.).
Climax: Copaci rezistenți la umbră (stejarul, nucul etc.).
Secundară: Are loc într-un biotop unde există substanță organică, nutrienți și sol; a existat o biocenoză distrusă.
Cauze: incendii, inundații, defrișări, terenuri arabile părăsite.
Se desfășoară mai repede.
Stadii:
Inițial: Ierburi și plante perene.
Intermediar: Ierburi, arbuști, pini, stejari și fagi tineri.
Climax: Pădure de stejar și de fag.
Teren gol → Comunitate pionier → Comunitate secundară → Comunitate stabilă
Faza tânără (pionier):
Producători puțini.
Lanțuri trofice puține.
Stabilitate scăzută.
Faza intermediară:
Număr mare de specii.
Rețele trofice complexe.
Stabilitate accentuată.
Faza de maturitate (climax):
Stabilitate și diversitate ridicată pe o perioadă lungă de timp.
Lanțuri trofice lungi și complexe.
Mușchi, licheni
Plante mici:
Cicluri de viață scurte.
Capacitate mare de adaptare și reproducere.
Urmași mulți.
Comunitate secundară: Plante ierboase de talie mai mare.
Comunitate stabilă: Copaci.
Fazele tinere:
Număr mic de specii.
Lanțuri trofice scurte.
Producție primară mare.
Stabilitate scăzută.
Fazele mature:
Număr mare de specii.
Lanțuri trofice lungi.
Producție primară scăzută.
Stabilitate mare.
Necesitatea menținerii ecosistemelor mature este crucială.
Cultură agricolă → pârloagă → Câmp cultivat
Menținerea stabilității ecosistemelor este condiționată de echilibrul dintre natural și antropic.
Când ecosistemul deplin format dobândește o stare staționară în timp, se ajunge la climax.
Exemple:
Codrul secular de la Slătioara (masivul Rarău).
Pădurea Letea (Delta Dunării).
Jungla ecuatorială.
Faza pionier: Detritus la fundul bazinului acvatic, lintiță, peștișoară pe suprafața apei.
Faza intermediară 1: Înmlăștinirea, apariția plante pe malul bazinului: rogoz, papură.
Faza intermediară 2: Luncă umedă – apar specii de arbuști și arbori.
Faza matură (climax): Împădurirea.
Succesiunea ecologică se încheie cu sporirea numărului de specii.
Comunitatea pionieră are un număr de specii mult mai mic decât comunitatea matură (climax).
Comunitățile cu mai multe specii au o stabilitate mai mare.
Schimbările componentei vegetale (fitocenoza) influențează și componenta animală (zoocenoza).
Activitățile umane nechibzuite reduc diversitatea biocenozei și stabilitatea ecosistemelor.
Ecosistemele naturale mature (în stare de climax) sunt cele mai prețioase și asigură stabilitatea mediului.
Conservarea ecosistemelor mature este esențială pentru existența umană.
Insula Krakatau (1883): Erupția vulcanului a lăsat un strat de cenușă de 60 cm. După 20 de ani, insula era populată de 260 de specii, apoi 621, iar după 51 de ani - circa 880. Astăzi are 1200 de specii.
Pădure de mesteceni: Brazii rezistenți la umbră cresc sub mesteceni și înlocuiesc treptat pădurea de mesteceni.
Intervenția omului poate declanșa noi succesiuni ecologice.
Ecosistemele create prin succesiune ecologică secundară sunt vulnerabile la schimbările climatice.
Defrișarea unei păduri poate duce la deșertificare.
Desecarea unei bălți conduce la un ecosistem tânăr, cu productivitate mare pe termen scurt, dar cu stabilitate redusă.
Se practică pentru stabilitatea ecosistemelor afectate de acțiunea umană.
Cunoașterea stadiilor succesionale este importantă pentru exploatarea durabilă a ecosistemelor, asigurând funcționarea lor pe termen lung.
Ecosystems and Ecological Succession