Ecosystems and Ecological Succession

Ecosistemele și Succesiunea Ecologică

Schimbarea Ecosistemelor

• Afirmația "Totul este trecător. Totul în jur se află în veșnică schimbare" reflectă realitatea ecosistemelor.

• Ecosistemele se modifică anual, adaptându-se la factori naturali sau umani.

Factorii de Stabilitate a Ecosistemelor

• Compoziția solului

• Condițiile climaterice favorabile

• Diversitatea speciilor: Esențială pentru menținerea echilibrului ecologic.

• Circuitul materiei: Asigură ciclurile biogeochimice.

Factorii de Destabilizare a Ecosistemelor

• Schimbările climatice: Variații extreme de temperatură și precipitații.

• Poluarea mediului: Introducerea de substanțe toxice în aer, apă și sol.

• Distrugerea habitatelor: Defrișări, urbanizare excesivă.

• Vânatul excesiv: Reducerea populațiilor speciilor.

Succesiunea Ecologică

• Definiție: Procesul ireversibil de schimbare (evoluție) treptată a ecosistemelor în timp și spațiu, de la formare până la maturizare.

• Reprezentare: Evoluția ecosistemelor este reprezentată de succesiunea ecologică.

Tipuri de Succesiune Ecologică

• Primară: Are loc într-un biotop unde nu a mai existat viață (lipsesc substanța organică, nutrienții și solul).

  • Exemple: coaste erodate, stâncării golașe, dune de nisip, lava răcită a unui vulcan.

  • Se desfășoară lent.

  • Stadii:

    • Inițial: Stâncă goală, licheni.

    • Intermediar: Plante anuale de talie mică, ierburi și plante perene, ierburi, arbuști și copaci iubitori de lumină (pinul etc.).

    • Climax: Copaci rezistenți la umbră (stejarul, nucul etc.).

• Secundară: Are loc într-un biotop unde există substanță organică, nutrienți și sol; a existat o biocenoză distrusă.

  • Cauze: incendii, inundații, defrișări, terenuri arabile părăsite.

  • Se desfășoară mai repede.

  • Stadii:

    • Inițial: Ierburi și plante perene.

    • Intermediar: Ierburi, arbuști, pini, stejari și fagi tineri.

    • Climax: Pădure de stejar și de fag.

Stadii Seriale ale Succesiunii Ecologice

• Teren gol → Comunitate pionier → Comunitate secundară → Comunitate stabilă

Fazele Succesiunii Ecologice

• Faza tânără (pionier):

  • Producători puțini.

  • Lanțuri trofice puține.

  • Stabilitate scăzută.

• Faza intermediară:

  • Număr mare de specii.

  • Rețele trofice complexe.

  • Stabilitate accentuată.

• Faza de maturitate (climax):

  • Stabilitate și diversitate ridicată pe o perioadă lungă de timp.

  • Lanțuri trofice lungi și complexe.

Caracteristicile Stadiilor Pionier

• Mușchi, licheni

• Plante mici:

  • Cicluri de viață scurte.

  • Capacitate mare de adaptare și reproducere.

  • Urmași mulți.

Comunități Secundare și Stabile

• Comunitate secundară: Plante ierboase de talie mai mare.

• Comunitate stabilă: Copaci.

Evoluția Ecosistemelor (Exemplu: Pădure)

• Fazele tinere:

  • Număr mic de specii.

  • Lanțuri trofice scurte.

  • Producție primară mare.

  • Stabilitate scăzută.

• Fazele mature:

  • Număr mare de specii.

  • Lanțuri trofice lungi.

  • Producție primară scăzută.

  • Stabilitate mare.

• Necesitatea menținerii ecosistemelor mature este crucială.

Agroecosisteme

• Cultură agricolă → pârloagă → Câmp cultivat

Echilibrul Natural și Antropic

• Menținerea stabilității ecosistemelor este condiționată de echilibrul dintre natural și antropic.

Starea de Climax

• Când ecosistemul deplin format dobândește o stare staționară în timp, se ajunge la climax.

• Exemple:

  • Codrul secular de la Slătioara (masivul Rarău).

  • Pădurea Letea (Delta Dunării).

  • Jungla ecuatorială.

Succesiunea unui Bazin Acvatic Poluat

• Faza pionier: Detritus la fundul bazinului acvatic, lintiță, peștișoară pe suprafața apei.

• Faza intermediară 1: Înmlăștinirea, apariția plante pe malul bazinului: rogoz, papură.

• Faza intermediară 2: Luncă umedă – apar specii de arbuști și arbori.

• Faza matură (climax): Împădurirea.

Concluzii Principale

• Succesiunea ecologică se încheie cu sporirea numărului de specii.

• Comunitatea pionieră are un număr de specii mult mai mic decât comunitatea matură (climax).

• Comunitățile cu mai multe specii au o stabilitate mai mare.

• Schimbările componentei vegetale (fitocenoza) influențează și componenta animală (zoocenoza).

• Activitățile umane nechibzuite reduc diversitatea biocenozei și stabilitatea ecosistemelor.

• Ecosistemele naturale mature (în stare de climax) sunt cele mai prețioase și asigură stabilitatea mediului.

• Conservarea ecosistemelor mature este esențială pentru existența umană.

Studii de Caz - Tipuri de Succesiuni Ecologice

• Insula Krakatau (1883): Erupția vulcanului a lăsat un strat de cenușă de 60 cm. După 20 de ani, insula era populată de 260 de specii, apoi 621, iar după 51 de ani - circa 880. Astăzi are 1200 de specii.

• Pădure de mesteceni: Brazii rezistenți la umbră cresc sub mesteceni și înlocuiesc treptat pădurea de mesteceni.

Intervenția Umană și Succesiunile Ecologice

• Intervenția omului poate declanșa noi succesiuni ecologice.

• Ecosistemele create prin succesiune ecologică secundară sunt vulnerabile la schimbările climatice.

• Defrișarea unei păduri poate duce la deșertificare.

• Desecarea unei bălți conduce la un ecosistem tânăr, cu productivitate mare pe termen scurt, dar cu stabilitate redusă.

Reconstrucția Ecologică

• Se practică pentru stabilitatea ecosistemelor afectate de acțiunea umană.

Dezvoltarea Durabilă

• Cunoașterea stadiilor succesionale este importantă pentru exploatarea durabilă a ecosistemelor, asigurând funcționarea lor pe termen lung.