bio animala _curs1_2_nt

Clasificarea lumii vii

Informații generale

• Prezentată de Conf. Univ. Elena Iulia Iorgu

• Timp: 10:00 - 12:00

• Semestrul I, An academic: 2024-2025

• Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava

Evaluare

• 60% curs, 40% lucrări practice

• Examen: grilă evaluare pe parcurs și examen final

• LMA: evaluare finală tip grilă (1-2 puncte extra la caiet)

• Colocviu practic – recunoașterea unui preparat

• Standarde minime: cunoașterea elementelor teoretice fundamentale din fiecare capitol și aplicațiile acestora (50% teorie, 50% laborator)

• Facultatea de Medicină și Științe Biologice

Ierarhizarea lumii vii

Nivele de organizare

• Nivel molecular

• Nivel celular

• Nivel individual

• Nivele supraindividuale, studiate în ecologie

• Nivelurile individuale studiate de diferite discipline (sistematică, botanică, zoologie, micologie)

Diversitatea lumii vii

• Numărul de organisme cunoscute pe Terra: aproximativ 1.500.000

• Estimări sugerează că realitatea numărului de organisme se apropie de 11.000.000

Clasificarea lumii vii

Ierarhizarea taxonomică

• Carl von Linne (1707-1778): propune un sistem universal de clasificare ierarhică

• Sistemul clasificat pe trepte: specie, gen, familie, ordin, clasă, încrengătură, domeniu

Taxonii in ierarhizare

• Exemple:

  • Taxon om:

    • Domeniu: Eucariota

    • Regn: Animalia

    • Încrengătură: Cordata

    • Clasă: Mammalia

    • Ordin: Primates

    • Familie: Hominidae

    • Gen: Homo

    • Specie: sapiens

Sistemul binomial de denumire

• Propus de Carl von Linné

• Numele speciei: format din două părți (genul + denumirea speciei)

• Scris în latină, universală în descrierea speciilor

• Coduri de nomenclatură (zoologic/botanic)

• Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică (ICZN)

Regulile denumirii

• Nume scris în cursiv sau subliniat (ex. Homo sapiens)

• Genul începe cu literă mare, denumirea speciei cu literă mică

• Un singur nume corect pentru fiecare animal

Taxonomia

• Practica recunoașterii, denumirii și clasificării formale a organismelor

• Sistematica ordonează diversitatea organismelor în taxoni

• Cladistica se bazează pe relațiile evolutive

Clasificarea în trei domenii (Woese et al., 1990)

1. Archaea: celule prokariote fără peptidoglicani

2. Bacteria: celule prokariote cu perete celular din peptidoglicani

3. Eukarya: celule eucariote, cu material genetic protejat de membrană nucleară

Teoria endosimbiotică

Originea celulei eucariote

• Propusă de Lynn Margulis (1967)

• Celule eucariote evoluate din relații simbiotice între celule procariote

• Endosimbionții devin organite (mitocondrii și cloroplaste)

Regnul Protista

• Grup polifiletic de organisme eucariote unicelulare

• Definiția bazată pe absența caracteristicilor animalelor, plantelor sau ciupercilor

• Evoluția și clasificarea acestora în supergrupuri

Diversitatea protistelor

• Prezență în toate mediile, diversitate genetică și ecologică mare

• Număr estimat de specii: 26,000 - 74,000, real / aprox. 1.4 - 1.6 milioane

Organizații și structuri

Organizarea celulară

• Protozoare: forme unicelulare, unele coloniale

• Membrană plasmatică: glicocalix, plasmalemă și citoschelet

Funcții celulare

• Nutrienți, excreție, osmoregulație

Locomoția la protozoare

Mecanisme de mișcare

• Flageli, cili, pseudopode

• Sensibilitate la stimuli

Nutriția

• Tipuri de nutriție: holofitică, holozoică, mixotrofă, saprofită

• Procesul de digestie: ingestie, digestie, absorbție, eliminare

Reproducerea

Modalități

• Asexuată vs. sexuată

• Tipuri de reproducere sexuală: singamia, pedogamia, conjugare

Parazitismul și relațiile simbiotice

• Exemple de protozoare parazite și impactul asupra gazdelor

• Relații trofice: comensalism și simbioză obligatorie

Evoluția protozoarelor

• Încrengături de protozoare acceptate: Sarcomastigophora, Ciliophora, Apicomplexa etc.

Clasificarea generațiilor de protozoare

• Exemple de protozoare: Euglena, Trypanosoma, Codonosiga

• Descriere, habitat și efecte asupra gazdelor

Bibliografie

• Thorp, J. H., Covich, A. P. 2009; Miller, S. A., Harley, J. P. 2015; Aioanei F., Stavrescu-Bedivan M. 2011; Mora et al. 2011; Pawlowski et al. 2012.