Primul Război Mondial (1914-1918)

Cauze:

Sistemul de alianțe militare:

Tripla Alianță (Germania, Austro-Ungaria, Italia).

Tripla Antantă (Franța, Rusia, Marea Britanie).

Rivalitățile imperialiste pentru colonii și influență economică.

Naționalismul și tensiunile etnice din Balcani.

Militarismul și cursa inarmărilor.

Declanșator: Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand (28 iunie 1914).

Desfășurare:

Războiul s-a desfășurat pe mai multe fronturi: de Vest (Franța și Belgia), de Est (Rusia), Balcani, Orientul Mijlociu (Imperiul Otoman) și Africa.

Tehnologii noi: avioane, tancuri, arme chimice, mitraliere.

1917: Intrarea SUA în război a echilibrat forțele în favoarea Antantei; Revoluția bolșevică din Rusia duce la semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk și retragerea Rusiei din conflict.

1918: Ofensiva finală a Antantei pune capăt războiului. Armistițiul este semnat la 11 noiembrie 1918.

Consecințe:

Pierderi umane masive (aproximativ 20 milioane morți și alte 21 milioane răniți).

Destrămarea imperiilor: Austro-Ungar, Otoman, Rus și German.

Schimbarea granițelor: apariția unor state noi precum Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Finlanda.

Impunerea Tratatului de la Versailles (1919): Germania este considerată vinovată de război, plătește despăgubiri uriașe și i se reduc forțele armate.

Crearea Ligii Națiunilor pentru a preveni alte conflicte, deși aceasta s-a dovedit ineficientă.

România în Primul Război Mondial

Cauze:

Dorința unirii teritoriilor locuite de români (Transilvania, Bucovina, Basarabia).

Poziția geostrategică și presiunile exercitate de Puterile Centrale și Antantă pentru a atrage România de partea lor.

Angajamentele luate prin Tratatul cu Antanta (1916): recunoașterea unirii cu Transilvania, Bucovina și Banatul.

Desfășurare:

1916: România intră în război de partea Antantei. Armata română avansează în Transilvania, dar este înfrântă și forțată să se retragă. Bucureștiul este ocupat de Puterile Centrale.

1917: Armata română se reorganizează și obține victorii importante la Mărăști, Mărășești și Oituz. Totuși, odată cu ieșirea Rusiei din război, România este izolată.

1918: România semnează Pacea de la Buftea-București cu Puterile Centrale (anulată ulterior).

Consecințe:

Pierderi umane și materiale semnificative.

Realizarea Marii Uniri: Basarabia, Bucovina și Transilvania se unesc cu România.

Reconstrucția economică și modernizarea instituțiilor statului.

Basarabia în anii 1917-1918

Cauze:

Prăbușirea Imperiului Rus în urma Revoluției din Februarie 1917.

Mișcările naționale din Basarabia, inspirate de contextul internațional favorabil.

Creșterea influenței elitei intelectuale și politice românești din Basarabia.

Evenimente principale:

1917: Se creează Sfatul Țării, un organ reprezentativ al populației din Basarabia.

Decembrie 1917: Basarabia se declară Republică Democratică Moldovenească.

27 martie 1918: Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu România.

Consecințe:

Basarabia devine parte a României Mari.

Apar tensiuni diplomatice cu Rusia Sovietică, care nu recunoaște unirea.

Marea Unire din 1918

Cauze:

Prăbușirea imperiilor multinaționale (Austro-Ungar, Rus, Otoman) și dorința de autodeterminare a popoarelor.

Contextul favorabil creat de Primul Război Mondial și susținerea principiului autodeterminării popoarelor promovat de Antantă.

Acțiunile liderilor români și sprijinul diplomatic internațional.

Evenimente:

Basarabia (27 martie 1918): Unirea votată de Sfatul Țării.

Bucovina (28 noiembrie 1918): Unirea votată de Congresul General al Bucovinei.

Transilvania (1 decembrie 1918): Adunarea de la Alba Iulia decide unirea cu România.

Consecințe:

Formarea României Mari, cu o suprafață de 295.000 km² și o populație de peste 16 milioane.

Modernizarea instituțiilor statului și adoptarea Constituției din 1923.

Sistemul Versailles-Washington și Noua Ordine Internațională

Cauze:

Necesitatea unei noi ordini internaționale pentru prevenirea altor conflicte.

Dorința țărilor victorioase de a-și consolida poziția.

Caracteristici:

Conferința de Pace de la Paris (1919-1920): Stabilirea tratatelor de pace.

Principalele tratate: Versailles (Germania), Saint-Germain (Austria), Trianon (Ungaria).

Crearea Ligii Națiunilor pentru menținerea păcii.

Consecințe:

Apariția unor noi state naționale și modificarea hărții Europei.

Resentimente în Germania și Italia, care contribuie la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Slăbirea poziției economice și politice a Europei, cu SUA și URSS devenind puteri globale.

România și Sistemul de la Versailles (1919):

Motivele: România a participat activ la Conferința de Pace de la Paris și a dorit recunoașterea unirii provinciilor istorice cu regatul, mai ales pentru a-și asigura securitatea și stabilitatea în fața posibilelor amenințări externe (în special din partea Ungariei și Rusiei). De asemenea, țara își dorea recunoașterea statutului său național și teritorial pe plan internațional.

Cauzele: Participarea României la înfrângerea Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman) în Primul Război Mondial, care a condus la modificări semnificative ale hărții Europei și la formarea unui nou sistem de securitate colectivă.

Consecințele: România a obținut recunoașterea unificării provinciilor Transilvania, Bucovina și Basarabia cu Regatul României. Aceste câștiguri teritoriale au avut un impact semnificativ asupra demografiei și economiei țării, dar au contribuit și la crearea unor tensiuni cu vecinii, în special cu Ungaria și Uniunea Sovietică, care au contestat unele dintre aceste teritorii.

Sistemul de Tratețe în perioada interbelică:

Motivele: După devastările Primului Război Mondial, principalele puteri europene au dorit să creeze un sistem de securitate colectivă care să prevină noi conflicte. Tratatul de la Versailles și alte acorduri internaționale au fost văzute ca soluții pentru a menține pacea, dar și pentru a reglementa relațiile dintre statele europene.

Cauzele: Teama de revizionismul teritorial și de expansiunea statelor agresive, în special Germania și Uniunea Sovietică, a determinat formarea unei rețele de alianțe și tratate de securitate în perioada interbelică. De asemenea, Ligă Națiunilor a fost creată pentru a asigura un cadru în care conflictele să poată fi rezolvate diplomatic.

Consecințele: Aceste tratate au contribuit la menținerea unei perioade de stabilitate fragilă, dar și la crearea de tensiuni, în special din cauza imposibilității de a impune sancțiuni efective împotriva statelor care încălcau regulile internaționale. Tratatul de la Versailles, în special, a fost perceput ca o umilință de către Germania, ceea ce a contribuit la ascensiunea nazismului.

Politica externă a României în perioada interbelică:

Motivele: România dorea să își asigure securitatea teritorială și să apere noile sale granițe, dobândite după război. În acest context, țara a căutat alianțe cu puteri europene puternice, cum ar fi Franța și Marea Britanie, dar și relații de bună vecinătate cu statele din regiune, pentru a preveni orice tentativă de revizuire a frontierelor sale.

Cauzele: După 1918, România s-a confruntat cu o serie de amenințări externe și interne, inclusiv riscurile posedării unor teritorii contestate (Basarabia, Transilvania). De asemenea, regimul politic și instabilitatea economică din Europa au creat un climat în care România a fost nevoită să adopte o politică de alianțe și prevenire a conflictelor.

Consecințele: România a încheiat alianțe cu Franța, Polonia și Cehoslovacia (Mică Înțelegere) și a încercat să construiască relații de securitate regională. Totuși, politica externă românească nu a reușit să prevină provocările din partea Uniunii Sovietice și a Germaniei naziste, iar în fața amenințărilor din Est și Vest, țara a fost nevoită să navigheze într-un context geopolitic tot mai tensionat.

Nicolae Titulescu - diplomat al păcii:

Motivele: Titulescu a avut o viziune proactivă asupra diplomației și a crezut în soluționarea conflictelor prin negocieri și cooperare internațională. El a dorit să apere integritatea teritorială a României și să stabilească un sistem internațional stabil bazat pe dreptul internațional.

Cauzele: Activitatea sa diplomatică s-a desfășurat într-un context internațional tensionat, cu ascensiunea regimurilor totalitare și cu o Europă aflată în reconstrucție după război. Titulescu a înțeles că România avea nevoie de susținerea marilor puteri pentru a-și menține statutul și a proteja noile teritorii.

Consecințele: Titulescu a reușit să promoveze politica de securitate colectivă și a sprijinit activ Liga Națiunilor. În ciuda eforturilor sale, însă, România nu a reușit să prevină pericolele ce veneau dinspre Uniunea Sovietică și Germania, iar Titulescu a fost forțat să se retragă din funcțiile sale diplomatice în 1936.

Relațiile romano-sovietice în perioada interbelică:

Motivele: După Marea Unire, România a dorit să protejeze noile sale teritorii (în special Basarabia) de posibilele pretenții ale Uniunii Sovietice. În același timp, Uniunea Sovietică avea o viziune expansionistă și își dorea să revendice Basarabia.

Cauzele: În perioada interbelică, relațiile dintre cele două țări au fost influențate de ideologiile contradictorii (capitalismul față de socialismul sovietic) și de pretențiile teritoriale ale Uniunii Sovietice asupra Basarabiei.

Consecințele: Relațiile au rămas tensionate, iar în 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, iar România a pierdut acest teritoriu. Acest eveniment a avut un impact semnificativ asupra relațiilor bilaterale și asupra securității României.

Pactul Ribbentrop-Molotov și impactul asupra destinului popoarelor din Europa:

Motivele: Pactul a fost semnat din motive de oportunitate politică, Germania și Uniunea Sovietică căutând să-și protejeze propriile interese înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Germania dorea să evite un conflict pe două fronturi, iar Uniunea Sovietică căuta să câștige timp pentru a-și consolida regimul și a-și proteja granițele.

Cauzele: Tensiunile între marile puteri europene și expansiunea agresivă a regimurilor totalitare (Nazismul și Stalinismul) au dus la semnarea pactului. De asemenea, la acel moment, Marea Britanie și Franța nu puteau stopa agresivitatea Germaniei și nici nu aveau o reacție eficientă față de ambițiile sovietice.

Consecințele: Pactul a dus la invadarea Poloniei de către Germania și Uniunea Sovietică, dar și la împărțirea estului Europei între cele două mari puteri. În cazul României, Pactul a avut consecințe dramatice, prin cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța către Uniunea Sovietică, modificând drastic echilibrul de putere în regiune și destinul poporului român.

Caracteristici generale și specifice ale regimurilor politice din perioada interbelică:

Motivele: Perioada interbelică a fost marcată de o instabilitate politică și economică semnificativă, în urma primelor conflagrații mondiale, dar și de crizele economice și sociale ce au afectat Europa. Regimurile politice din această perioadă au evoluat ca reacție la schimbările fundamentale de putere, la frustrarea față de tratatele de pace și la ascensiunea unor ideologii noi (naționalism, fascism, comunism).

Cauzele:

Criza economică și devastările războiului au dus la nemulțumiri populare.

Deziluzia față de democrațiile parlamentare și sistemele politice tradiționale, care nu au reușit să adreseze efectele războiului și crizelor economice, a favorizat ascensiunea regimurilor autoritare.

Multe dintre statele din Europa Centrală și de Est au fost supuse unor presiuni interne și externe, iar în multe dintre ele au apărut regimuri naționaliste și totalitare.

Consecințele: În multe țări, s-au impus regimuri autoritare sau totalitare, cum ar fi în Germania (nazism), Italia (fascism) și Uniunea Sovietică (comunism stalinist). Aceste regimuri au avut o influență dezastruoasă asupra democrației și libertății individuale, iar în multe cazuri au dus la instaurarea dictaturilor. De asemenea, acest tip de guvernare a favorizat militarismul și expansiunea imperialistă, având un impact semnificativ asupra Europei în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial.

Constituirea RASSM: politici și impact:

Motivele: RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească) a fost constituită în 1924 pe fondul politicii de expansiune a Uniunii Sovietice în regiunile care se aflau sub controlul României, în special Basarabia. Uniunea Sovietică a dorit să sprijine mișcările comuniste și să creeze o zonă tampon de influență în regiune.

Cauzele: După Unirea Basarabiei cu România în 1918, Uniunea Sovietică a contestat această unire și a încercat să creeze o regiune autonomă care să devină un avanpost al ideologiei bolșevice. Constituirea RASSM a fost un pas important în realizarea acestui obiectiv.

Consecințele: Deși RASSM nu a fost imediat parte din Uniunea Sovietică, a fost un pas important în integrarea ulterioară a Basarabiei în structurile sovietice. Politicile sovietice în această regiune au avut un impact semnificativ asupra identității naționale și culturale, precum și asupra economiei. Multe persoane din această regiune au fost supuse represiunilor, iar politica de colectivizare forțată a avut un impact devastator asupra fermierilor și a comunităților locale.

Marea Depresiune (1929-1939):

Motivele: Marea Depresiune a fost o criză economică globală care a început în Statele Unite în 1929 și s-a extins rapid la nivel mondial. Cauzele crizei includ speculațiile financiare, prăbușirea pieței bursiere din New York, politicile economice greșite și supraindatorarea atât a statelor, cât și a companiilor private.

Cauzele:

O economie mondială interconectată, vulnerabilă la fluctuațiile financiare din piețele americane.

Lipsa de reglementare a piețelor financiare și creșterea datoriei externe.

Supraproducția și scăderea cererii pentru produse industriale și agricole.

Consecințele:

Pe plan global, Marea Depresiune a dus la o creștere a șomajului, falimentarea multor întreprinderi și scăderea nivelului de trai. În multe țări, inclusiv în Europa, s-au intensificat mișcările extremiste și autoritare ca reacție la instabilitatea economică.

În România, efectele Marii Depresiuni s-au resimțit în special în agricultură și industrie, cu o creștere a sărăciei și o scădere a exporturilor. Guvernul român a adoptat măsuri protecționiste și a căutat să atragă investiții externe pentru a stimula economia, însă criza globală a continuat să afecteze grav economia țării.

Marea Depresiune a contribuit și la ascensiunea regimurilor autoritare și totalitare în Europa, în special în Germania (unde a contribuit la venirea la putere a lui Adolf Hitler) și în Italia, unde regimul fascist al lui Mussolini a fost consolidat.