Knowt
Psihologia judiciară
1. Definiți psihologia judiciară
Psihologia judiciară este o ramură a psihologiei care cercetează implicațiile psihologice ale activității judiciare. Este o disciplină formativ-aplicativă, având ca obiect studierea nuanțată și aprofundată a persoanei implicate în drama judiciară, pentru a fundamenta obiectivarea și identificarea corectă a comportamentelor criminogene.
Psihologia judiciară este o ramură a psihologiei care studiază cum gândesc, simt și se comportă oamenii implicați în sistemul de justiție, fie că sunt infractori, victime, martori sau profesioniști ai legii.
2. Care sunt obiectivele teoretice ale psihologiei judiciare?
· Îmbunătățirea teoriei – Dezvoltarea unor concepte și modele care explică comportamentele din domeniul judiciar.
· Explicarea cauzelor – Crearea de teorii care să explice de ce apar anumite comportamente infracționale sau deviante.
· Testarea teoriilor – Verificarea și aplicarea teoriilor din psihologia generală și socială în cazuri reale din sistemul judiciar.
· Validarea în practică – Folosirea teoriilor pentru a înțelege și rezolva mai bine situațiile întâlnite în justiție.
Pe scurt, obiectivul teoretic este să înțelegem de ce se comportă oamenii într-un anumit fel în contexte judiciare.
3. Care sunt obiectivele practice ale psihologiei judiciare?
· Dezvoltarea unor metode de cercetare – Crearea de tehnici pentru a analiza comportamentele în sistemul judiciar.
· Ajutarea organelor judiciare – Oferirea de informații care să sprijine poliția, judecătorii și avocații în luarea deciziilor corecte.
· Stabilirea adevărului – Contribuția la clarificarea faptelor și identificarea comportamentelor reale.
· Prevenirea infracțiunilor – Participarea la programe care ajută la prevenirea criminalității.
· Recuperarea infractorilor – Crearea de programe pentru reabilitarea și reintegrarea infractorilor în societate.
· Asistență psihologică – Oferirea de expertize și consiliere pentru cei implicați în procese judiciare.
Scopul practic este să ajute direct la aplicarea legii și la îmbunătățirea sistemului de justiție.
4. Menționați disciplinele cu care psihologia judiciară interacționează.
Criminologie – Studiul infracțiunilor și al infractorilor.
Drept penal – Reguli și legi care definesc infracțiunile și pedepsele.
Psihologie generală – Înțelegerea comportamentului și proceselor mentale.
Psihologie socială – Studierea modului în care oamenii interacționează în societate.
Criminalistică – Tehnici de investigare a crimei și colectare de probe.
Psihopatologie – Studiul bolilor și tulburărilor mentale.
Medicină legală – Determinarea cauzelor morții și analiza probelor medicale.
Sociologie juridică – Studiul legilor și efectele lor asupra societății.
Psihofiziologie – Legătura dintre funcțiile corpului și comportamentul uman.
Psihodiagnoză – Identificarea și evaluarea trăsăturilor psihologice.
Toate aceste domenii contribuie la înțelegerea comportamentului infracțional și la îmbunătățirea procesului judiciar.
5. Criterii de normalitate după Ellis și Diamond
· Conștiință clară a sinelui – Persoana are o bună înțelegere a propriei identități.
· Capacitate de orientare în viață – Se poate adapta și lua decizii corecte în diferite situații.
· Nivel ridicat de toleranță la frustrare – Poate face față dificultăților fără să cedeze ușor.
· Autoacceptare – Se acceptă pe sine așa cum este, fără a se judeca aspru.
· Flexibilitate în gândire și acțiune – Poate schimba perspectiva și se adaptează ușor.
· Realism – Vede lucrurile așa cum sunt, fără iluzii sau așteptări nerealiste.
· Asumarea responsabilității – Își asumă responsabilitatea pentru emoțiile și acțiunile sale.
· Activități creative – Se implică în activități care îi stimulează creativitatea.
· Prudență în riscuri – Evită riscurile inutile și acționează cu măsură.
· Interes social – Îi pasă de ceilalți și se implică în comunitate.
· Acceptarea incertitudinii – Se adaptează la situațiile necunoscute sau neclare.
· Echilibru între plăcerile imediate și cele pe termen lung – Găsește un echilibru între bucuriile de moment și obiectivele viitoare.
6. Definiți normalitatea ca valoare medie.
Normalitatea ca valoare medie înseamnă că ceea ce este considerat normal corespunde comportamentului sau caracteristicilor întâlnite cel mai frecvent într-o populație.
Se bazează pe distribuția normală (curba lui Gauss), unde majoritatea oamenilor se încadrează în zona de mijloc, iar deviațiile spre extreme sunt considerate anormale.
Exemplu: Dacă majoritatea oamenilor au o anumită înălțime, cei foarte scunzi sau foarte înalți sunt considerați devianți față de medie.
Această abordare arată că normalul este ceea ce se întâlnește cel mai des, dar nu neapărat ceea ce este ideal sau sănătos.
7. Dezvoltați tema normalității ca utopie.
Utopia este o idee sau o viziune despre o lume perfectă, în care totul funcționează ideal pentru toți oamenii. Este o societate imaginară în care nu există conflicte, suferință sau nedreptăți.
Exemplu: O lume în care toți oamenii sunt egali, fericiți și trăiesc în armonie.
Normalitatea ca utopie înseamnă că normalitatea este văzută ca un ideal perfect, greu sau imposibil de atins. Aceasta reprezintă o imagine idealizată a ceea ce ar trebui să fie o persoană sau o societate.
Exemplu: O societate în care toți oamenii sunt mereu calmi, fericiți și productivi – aceasta ar fi o utopie, dar în realitate fiecare persoană are momente de tristețe, stres sau greșeli.
Normalitatea ca utopie arată că, deși tindem spre o lume ideală, este important să acceptăm și imperfecțiunile ca parte naturală a vieții.
8. Definiți normalitatea prin raportare la adaptare.
Normalitatea prin raportare la adaptare înseamnă că o persoană este considerată normală dacă reușește să se adapteze bine la mediul său și la cerințele vieții.
· Echilibru cu mediul – O persoană normală își gestionează bine relațiile, munca și provocările zilnice.
· Flexibilitate – Capacitatea de a face față schimbărilor și de a găsi soluții la probleme.
· Sănătate mentală – Adaptarea presupune o stare de bine psihologic și emoțional, fără reacții exagerate sau distructive.
· Funcționalitate – Oamenii adaptați își îndeplinesc responsabilitățile și contribuie pozitiv la societate.
Exemplu: Dacă o persoană trece printr-o pierdere, dar reușește să își continue viața, să muncească și să își mențină relațiile, aceasta este considerată bine adaptată. Normalitatea nu înseamnă absența problemelor, ci capacitatea de a le gestiona și de a trăi echilibrat în ciuda dificultăților.
9. Definiția normalității ca sănătate.
Normalitatea ca sănătate se referă la o stare de bine completă din punct de vedere fizic, mental și social, nu doar absența bolii sau a problemelor.
· Armonie generală – O persoană sănătoasă se simte bine din toate punctele de vedere: corp, minte și relații sociale.
· Responsabilitate personală – Oamenii contribuie activ la menținerea sănătății lor prin alegeri de viață echilibrate (dietă, mișcare, gestionarea stresului).
· Adaptare și funcționalitate – Sănătatea implică adaptarea la provocările vieții și menținerea unui nivel optim de funcționare.
· Stare de bine, nu doar lipsa bolii – Nu este suficient să nu ai o boală; sănătatea înseamnă și să te simți împlinit și în echilibru.
👉 Definiție OMS: „Sănătatea este o stare completă de bine fizic, mental și social, nu doar absența bolii.”
Normalitatea ca sănătate subliniază ideea că o viață echilibrată și funcțională reprezintă cheia pentru o stare de normalitate.
10. Care sunt criteriile care delimitează sănătatea mintală de boală?
· Autonomie – Persoana poate lua decizii și își gestionează singură viața, fără dependență excesivă de alții.
· Autoapreciere corectă – Se percepe realist și are o imagine de sine echilibrată.
· Percepție corectă a realității – Înțelege și interpretează lumea într-un mod adecvat și logic, fără distorsiuni majore.
· Creștere și dezvoltare personală – Tinde să evolueze, să își îmbunătățească viața și să își atingă obiectivele.
· Creativitate – Are capacitatea de a găsi soluții noi și de a se adapta la situații diverse.
O persoană sănătoasă mintal este autonomă, realistă, se adaptează bine și își continuă dezvoltarea personală, în timp ce boala mintală afectează aceste capacități.
11. Care sunt elementele în diagnosticarea personalității accentuate?
· Observarea mimicii – Analizarea expresiilor faciale și a reacțiilor spontane.
· Observarea gesturilor – Urmărirea mișcărilor corpului și a posturii.
· Intonația (fonica) – Modul în care persoana vorbește (ton, ritm, inflexiuni).
· Mobilitate intelectuală – Viteza și flexibilitatea gândirii.
· Raportare la viață – Cum reacționează în fața problemelor și a situațiilor de zi cu zi.
· Analiza relațiilor – Calitatea și tipul relațiilor cu ceilalți.
· Reacții exterioare – Modul în care își manifestă emoțiile și sentimentele.
· Perseverență – Capacitatea de a rămâne constant în acțiuni și decizii.
· Conștiinciozitate și seriozitate – Gradul de responsabilitate și implicare în ceea ce face.
· Viața personală – Comportamentul în viața intimă și socială.
· Oscilații afective – Variațiile emoționale și modul în care sunt gestionate.
Aceste elemente ajută la identificarea trăsăturilor care ies în evidență și diferențiază personalitățile accentuate de cele obișnuite.
12. Care sunt elementele definitorii ale personalităților accentuate demonstrative, hiperexacte și hiperperseverente?
Personalitatea demonstrativă
Dor de atenție – Caută să fie mereu în centrul atenției.
Emotivitate exagerată – Reacționează puternic la evenimente, chiar și la cele minore.
Tendința de a dramatiza – Exagerează întâmplările pentru a impresiona.
Autocompătimire – Se prezintă ca fiind nedreptățit sau suferind mai mult decât ceilalți.
Minciună inconștientă – Omit adevărul sau îl distorsionează fără să își dea seama.
Flexibilitate socială – Se adaptează rapid în relațiile cu ceilalți, dar poate fi superficial
Personalitatea hiperexactă
Perfecționism extrem – Tinde să analizeze fiecare detaliu și să caute soluția perfectă.
Incapacitate de a lua decizii – Amână deciziile din teama de a greși.
Autocritică excesivă – Se teme constant că nu a făcut destul de bine.
Meticulozitate – Verifică și revine asupra muncii de mai multe ori.
Responsabilitate ridicată – Preia sarcini complexe și le tratează cu maximă seriozitate.
Personalitatea hiperperseverentă
Persistența afectelor – Gândurile și emoțiile negative persistă mult timp după evenimente.
Ranchiună – Nu uită ușor ofensele și rămâne supărat mult timp.
Sensibilitate la interese personale – Reacționează intens când se simte nedreptățit.
Intransigență – Este rigid în opinii și dificil de influențat.
Capacitate de muncă ridicată – Poate obține performanțe mari, dar cu cost emoțional mare.
13. Care sunt elementele definitorii ale personalităților accentuate demonstrative, hipertimice, distimice și labile?
• Demonstrative: teatralitate, emotivitate excesivă, narcisism.
• Hipertimice: energie crescută, optimism excesiv, tendința de a căuta stimuli noi.
• Distimice: pesimism, dispoziție scăzută, tendință spre introversie.
• Labile: variații rapide ale stărilor emoționale, sensibilitate crescută la context  .
14. Care sunt elementele definitorii ale personalităților accentuate nestăpânite, exaltate, anxioase și emotive?
Personalitatea nestăpânită
Impulsivitate – Reacționează rapid și fără să gândească la consecințe.
Lipsă de autocontrol – Nu își poate stăpâni emoțiile sau dorințele.
Agresivitate – Răspunde violent sau cu furie în fața frustrării.
Instabilitate – Își schimbă frecvent locul de muncă, prietenii sau partenerii.
Tendințe autodistructive – Se implică în comportamente riscante (alcool, droguri, aventuri).
Personalitatea exaltată
Reacții intense – Exprimă entuziasm extrem sau disperare profundă în fața evenimentelor.
Sensibilitate la bucurie și durere – Se implică emoțional profund în orice situație.
Pasiuni puternice – Este foarte dedicat artei, religiei sau altor domenii care trezesc sentimente profunde.
Empatie intensă – Se bucură sincer pentru succesul altora sau suferă intens pentru eșecurile lor.
Personalitatea anxioasă
Frica constantă – Se teme excesiv de situații noi sau de eșec.
Lipsă de încredere în sine – Evită confruntările și ia decizii greu.
Timiditate – Îi este frică să își exprime opiniile sau să se implice în activități sociale.
Tendințe de evitare – Fuge de situațiile stresante sau provocatoare.
Personalitatea emotivă
Sensibilitate excesivă – Reacționează emoțional la stimuli minori (plânge ușor, se emoționează repede).
Compasiune – Simte profund suferința altora și este foarte empatic.
Romantism și visare – Se lasă purtat de sentimente și de povești, având o imaginație bogată.
Impulsivitate afectivă – Emoțiile sunt greu de controlat și se manifestă intens.
15. Care sunt caracteristicile tulburărilor de personalitate și cum s-ar lega de sfera infracționalității
Caracteristici generale:
Modele de comportament rigide și durabile – Nu se schimbă ușor și persistă pe termen lung.
Blamarea altora – Persoana dă vina pe ceilalți pentru problemele sale.
Impulsivitate și lipsa controlului – Acționează fără să gândească la consecințe.
Instabilitate emoțională – Schimbări bruște de dispoziție.
Dificultăți în relații – Probleme în menținerea relațiilor stabile și sănătoase.1
Egocentrism – Pune propriile dorințe mai presus de ale altora.
Lipsa empatiei – Nu înțelege sau nu îi pasă de sentimentele celorlalți.
Iritabilitate crescută – Se enervează ușor și poate deveni agresiv.
Legătura cu infracționalitatea:
Impulsivitatea și lipsa de autocontrol pot duce la acte violente sau furt.
Egocentrismul și lipsa empatiei favorizează comportamente antisociale.
Blamarea constantă împiedică asumarea responsabilității pentru infracțiuni.
Instabilitatea emoțională poate duce la reacții necontrolate, generând conflicte și violență.
Manipularea și minciuna sunt frecvente la infractorii recidiviști.
16. Care sunt caracteristicile tulburărilor de personalitate din Grupa A (bizar-excentrică)?
Tulburările de personalitate din Grupa A (bizar-excentrică) se caracterizează prin comportamente neobișnuite, retragere socială și dificultăți în relațiile interpersonale.
Tulburarea de personalitate paranoidă
Neîncredere excesivă – Suspiciune constantă față de intențiile altora.
Gelozie și posesivitate – Bănuiește fără dovezi că este înșelat sau trădat.
Interpretare greșită a evenimentelor – Vede pericole sau ofense acolo unde nu există.
Lipsa iertării – Ține ranchiună și are dificultăți în a trece peste conflicte.
Tulburarea de personalitate schizoidă
Detașare socială – Preferă să fie singur și evită interacțiunile.
Lipsă de exprimare emoțională – Pare rece și distant.
Indiferență – Nu are dorința de a avea relații apropiate și nu reacționează la laude sau critici.
Activități solitare – Se simte mai confortabil singur, având puține interese sociale.
Tulburarea de personalitate schizotipală
Gândire și comportament ciudat – Crede în fenomene paranormale sau are idei bizare.
Experiențe perceptive neobișnuite – Poate avea iluzii sau senzații neclare.
Anxietate socială – Se simte inconfortabil în grupuri, fiind suspicios față de alții.
Aspect excentric – Îmbrăcămintea și comportamentele sale sunt neobișnuite.
17. Care sunt caracteristicile tulburărilor de personalitate din Grupa B (dramatic-emoțională)?
Tulburările de personalitate din Grupa B (dramatic-emoțională) se caracterizează prin instabilitate emoțională, comportamente impulsive și relații intense, dar dificile.
Tulburarea de personalitate antisocială
Ignorarea regulilor și legilor – Încalcă normele sociale și legile fără remușcări.
Lipsa empatiei – Nu simte vinovăție sau compasiune față de ceilalți.
Minciună și manipulare – Folosește înșelăciunea pentru a obține beneficii personale.
Agressivitate – Reacționează violent și impulsiv.
Tulburarea de personalitate borderline
Instabilitate emoțională – Trecere rapidă de la o stare emoțională la alta.
Frica de abandon – Reacții intense la posibilitatea de a fi părăsit.
Automutilare și comportamente autodistructive – Risc crescut de autovătămare sau tentative de suicid.
Relații intense și conflictuale – Trec rapid de la idealizare la devalorizare.
Tulburarea de personalitate histrionică
Nevoia excesivă de atenție – Caută mereu să fie în centrul atenției.
Comportament seducător – Se folosește de farmec personal sau de sexualitate pentru a obține ce își dorește.
Emoții superficiale – Exprimă emoții puternice, dar acestea sunt de scurtă durată.
Teatralitate – Exagerează reacțiile pentru a atrage atenția.
Tulburarea de personalitate narcisică
Sentiment de superioritate – Se consideră special și unic.
Lipsa empatiei – Nu este sensibil la nevoile și sentimentele altora.
Nevoie de admirație – Caută constant laude și recunoaștere.
Exploatarea altora – Folosește oamenii pentru a-și atinge scopurile.
18. Care sunt caracteristicile tulburărilor de personalitate din Grupa C (anxios-temătoare)?
Tulburările de personalitate din Grupa C (anxios-temătoare) se caracterizează prin niveluri ridicate de anxietate, frică și tendința de evitare a situațiilor sociale sau a responsabilităților.
Tulburarea de personalitate evitantă
Frica de respingere – Evită interacțiunile sociale de teamă că va fi criticat sau respins.
Sentiment de inferioritate – Se percepe ca fiind mai puțin valoros decât ceilalți.
Evitarea riscurilor – Refuză să participe la activități noi sau să-și asume responsabilități.
Dorință de apropiere – Vrea relații apropiate, dar evită oamenii din frică.
Tulburarea de personalitate dependentă
Nevoie exagerată de sprijin – Se bazează pe alții pentru a lua decizii importante.
Frica de singurătate – Simte o anxietate intensă când este singur.
Dificultate în asumarea responsabilității – Preferă să lase altora controlul asupra vieții sale.
Submisivitate – Se conformează dorințelor altora chiar și în detrimentul său.
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
Perfecționism exagerat – Tinde să fie obsedat de detalii și reguli.
Rigiditate mentală și comportamentală – Nu acceptă schimbările și are dificultăți în a se adapta.
Nevoia de control – Vrea să controleze totul în jurul său și are o toleranță scăzută la greșeli.
Sacrificarea relațiilor pentru muncă – Prioritizează munca și responsabilitățile în detrimentul relațiilor personale.
19. Din ce este compus nucleul personalității criminale?
· Egocentrism crescut – Criminalul își pune propriile dorințe și interese mai presus de orice, fără să țină cont de drepturile altora.
· Lipsa empatiei – Nu simte compasiune sau înțelegere față de suferința victimelor.
· Impulsivitate – Acționează rapid, fără să analizeze consecințele faptelor sale.
· Agresivitate – Are o tendință spre comportamente violente și dominatoare.
· Nevoia de putere și control – Caută să domine și să manipuleze oamenii din jur.
· Toleranță scăzută la frustrare – Reacționează exagerat atunci când dorințele sale nu sunt satisfăcute.
· Răspuns negativ la autoritate – Se opune regulilor și refuză să respecte normele sociale.
· Gândire distructivă – Are convingeri și valori care susțin comportamentele antisociale sau infracționale.
20. Care sunt cele mai frecvente caracteristici ale infractorilor recidiviști?
· Lipsa de empatie – Nu simt remușcări pentru faptele comise și nu le pasă de suferința victimelor.
· Impulsivitate – Acționează fără să gândească la consecințe, repetând greșelile.
· Nevoie de satisfacție imediată – Caută recompense rapide, fără să se gândească la viitor.
· Toleranță scăzută la frustrare – Se enervează ușor și nu pot face față refuzurilor sau obstacolelor.
· Egocentrism – Se pun pe primul loc, fără să țină cont de reguli sau de ceilalți.
· Dificultăți în relațiile sociale – Au relații instabile și adesea conflictuale.
· Rezistență la schimbare – Nu învață din greșeli și refuză să-și corecteze comportamentele.
· Influențe negative – Se asociază cu persoane care îi încurajează să continue comportamentele infracționale.
Infractorii recidiviști tind să repete infracțiunile din cauza lipsei de autocontrol și a dificultății de a se adapta normelor sociale.
21. Care sunt particularitățile psihologice sau caracteristicile comune ale celor ce încalcă frecvent legea?
· Lipsa empatiei – Nu simt compasiune față de victime sau față de consecințele acțiunilor lor.
· Egocentrism – Se pun pe ei înșiși pe primul loc, fără să țină cont de drepturile altora.
· Impulsivitate – Acționează rapid, fără să analizeze consecințele.
· Toleranță scăzută la frustrare – Nu suportă refuzurile sau eșecurile, reacționând agresiv.
· Căutarea riscului – Se implică în activități periculoase pentru a obține adrenalină sau câștiguri rapide.
· Nevoia de dominare – Caută să controleze și să intimideze pe cei din jur.
· Dificultăți în respectarea regulilor – Își ignoră constant obligațiile și regulile sociale.
· Adaptabilitate scăzută – Nu învață din greșeli și continuă să adopte comportamente infracționale.
· Probleme de control emoțional – Reacții agresive și violente în situații de stres sau conflict.
· Influența anturajului – Se asociază cu persoane care încurajează comportamentele antisociale.
Cei care încalcă frecvent legea prezintă trăsături precum impulsivitate, lipsă de empatie și dificultăți în gestionarea emoțiilor, ceea ce îi predispune la recidivă și la comportamente antisociale constante.
22. Prezentați profilul psihocomportamental caracteristic criminalului organizat versus criminalului dezorganizat.
23. Prezentați comparativ perspectiva modului de operare: criminal organizat versus criminal dezorganizat.
24. Care sunt factorii ce influențează mărturia după Clive R. Hollin?
Conform lui Clive R. Hollin, mărturia este influențată de mai mulți factori care pot afecta atât precizia, cât și fidelitatea relatărilor martorilor. Acești factori includ:
1. Factori legați de martor:
Vârsta – Copiii și vârstnicii pot avea dificultăți în a-și aminti detalii precise.
Starea emoțională – Frica, stresul sau trauma pot distorsiona amintirile.
Nivelul de inteligență și educație – Persoanele cu o educație mai ridicată pot fi mai atente la detalii.
Motivația personală – Dorința de a ajuta sau de a ascunde adevărul poate influența declarațiile.
2. Factori legați de eveniment:
Durata expunerii – Cu cât martorul observă evenimentul mai mult timp, cu atât reține mai multe detalii.
Complexitatea evenimentului – Evenimentele haotice sau rapide sunt mai greu de reținut corect.
Nivelul de violență – Scenele violente sau șocante pot afecta memoria și pot crea distorsiuni.
3. Factori de mediu:
Lumina și vizibilitatea – Condițiile slabe de iluminare pot limita capacitatea martorului de a observa detalii.
Distanța față de eveniment – Cu cât martorul este mai departe de scenă, cu atât detaliile sunt mai greu de perceput.
Distragerea atenției – Alte sunete, oameni sau evenimente pot distrage martorul de la observarea corectă.
4. Factori legați de interogatoriu:
Întrebările sugerante – Formularea întrebărilor într-un mod sugestiv poate induce răspunsuri inexacte.
Repetarea întrebărilor – Întrebările repetate pot duce la schimbarea răspunsurilor.
Presiunea autorităților – Martorii pot fi influențați de presiunea poliției sau a avocaților.
Mărturia martorilor nu este întotdeauna 100% exactă, fiind afectată de numeroși factori interni și externi. Aceștia trebuie luați în considerare în timpul anchetelor și al proceselor pentru a obține o imagine cât mai clară a evenimentului.
25. Care sunt variabilele care influențează fidelitatea mărturiei judiciare?
Legate de martor:
Vârsta – Copiii și vârstnicii sunt mai predispuși la erori.
Stresul și emoțiile – Frica și anxietatea pot distorsiona amintirile.
Educația și inteligența – Nivelul de educație influențează claritatea mărturiei.
Legate de eveniment:
Durata și vizibilitatea – Observarea clară și îndelungată ajută la reținerea detaliilor.
Complexitatea și viteza – Evenimentele rapide sunt mai greu de reținut.
Legate de interogatoriu:
Întrebările sugerante – Pot distorsiona răspunsurile.
Presiunea și feedback-ul – Influențează martorul să-și schimbe declarația.
Mărturia nu este întotdeauna un instrument infailibil, fiind influențată de o serie de factori interni și externi. De aceea, anchetatorii trebuie să fie atenți la toate aceste variabile pentru a evalua corect veridicitatea declarațiilor martorilor.
26. Cât de veridice pot fi declarațiile martorilor?
Declarațiile martorilor pot fi veridice, dar nu întotdeauna 100% exacte. Ele sunt influențate de:
Factori interni (memoria, emoțiile, vârsta) – Amintirile pot fi distorsionate de stres, frică sau timp.
Factori externi (condițiile de observare, întrebările sugerante) – Lumină slabă sau întrebări manipulatoare pot afecta corectitudinea relatărilor.
Influența socială – Presiunea autorităților sau discuțiile cu alți martori pot modifica mărturia.
Declarațiile martorilor sunt valoroase, dar trebuie analizate cu prudență, deoarece pot conține erori involuntare.
