Ecosistemul este format din:
Biotop
Biocenoză
Există interacțiuni complexe între organisme.
Organismele au roluri specifice:
Producători
Consumatori:
Primari
Secundari
Terțiari
Descompunători
De ce ierbivorii nu distrug toate plantele?
Ce-i face pe răpitori să nu devoreze toate jertfele?
De ce o specie nu elimină toți concurenții?
Din contul cui se asigură existența în timp a ecosistemului?
Orice mediu de trai poate susține un anumit număr de indivizi în funcție de:
Extensia lui
Bogăția resurselor alimentare
Modul de viață al animalelor
Talia lor
Suprapopularea și Subpopularea:
Creșterea numărului de indivizi pe o unitate de suprafață intensifică concurența.
Populația tinde să-și reducă efectivul prin:
Creșterea ratei mortalității
Căutarea unor noi medii de viață
Densitatea populației poate crește fără consecințe negative.
Numărul de șoareci oscilează în funcție de roada de grâu.
Efectivul șoarecilor crește dacă recolta de grâu este mare.
Efectivul scade dacă recolta este mică.
Echilibrul ecologic reprezintă starea în care între producătorii, consumatorii și descompunătorii ecosistemului există o anumită stabilitate numerică.
Vulturele Viespar:
Contribuie la menținerea echilibrului ecologic al pădurilor consumând insecte, păianjeni, șerpi, șopârle, păsări etc.
Echilibrul Numeric:
Între vulturii viespari și prăzile lor există un anumit echilibru numeric.
Consecințe:
Creșterea bruscă a numărului viesparilor ar putea perturba echilibrul.
Echilibrul în ecosisteme este asigurat de procese cu reacție inversă – feedback.
Când efectivul consumatorilor primari crește semnificativ, în ecosistem se produce o sporire bruscă a animalelor de pradă.
Consumând o parte din ei, animalele de pradă readuc numărul consumatorilor primari la valoarea optimă inițială.
Ecosistemul își restabilește constant echilibrul ecologic.
Ciclicitatea interacțiunii:
Mai puțini cerbi → puțină hrană pentru lupi → mai puțini lupi → mai puțini cerbi sunt vânați → mai mulți cerbi → multă hrană pentru lupi → mai mulți lupi → mai mulți cerbi sunt vânați.
Vegetație bogată.
Concluzie:
Numărul prăzilor se află în strictă dependență de numărul prădătorilor, menținându-se echilibrul ecologic.
Cerbii ar fi vânați și de alți prădători?
Printre cerbi s-a răspândit o boală infecțioasă?
Seceta reduce productivitatea plantelor?
Consecința comună: s-ar produce dezechilibru ecologic.
Numărul de forfecuțe depinde de cantitatea de semințe rodite.
În anii cu rod bogat, numărul de forfecuțe ce cuibăresc este mai mare.
În anii cu producție săracă de semințe, numărul de forfecuțe este în descreștere.
În ecosisteme se stabilește un echilibru care variază în timp și în spațiu, adică este dinamic.
Se asigură supraviețuirea și stabilitatea ecosistemelor pe Terra.
Proprietatea ecosistemului de a se autoreînnoi, menținând componentele biocenozei la un nivel optim.
Se datorează unui circuit permanent de materie și energie și numărului mare de indivizi.
Componente:
Energie solară
Producători (autotrofi)
Consumatori (heterotrofi)
Reducători
Produse chimice (carbon, dioxid de carbon, oxigen, azot, minerale)
Căldură
Flux:
Circuitul materiei și energiei în ecosistem implică transformări și transferuri.
Acțiuni umane:
A condus la dispariția speciilor de plante și animale
Vânatul
Defrișările masive
Poluarea
Introducerea de noi specii
Creșterea bruscă a temperaturii aerului duce la:
Înmulțirea în masă a insectelor fitofage care distrug vegetația
Creșterea temperaturii în bazinele acvatice duce la:
Dezvoltarea în masă a algelor microscopice
Pier în masă multe organisme
Se reduce capacitatea de autoreglare a ecosistemului
Insula Nordică și Lupii:
Oamenii au înlăturat lupii de pe o insulă unde conviețuiau cu cerbii.
Numărul cerbilor a crescut, au consumat toată hrana disponibilă, și au pierit din cauza foamei și a bolilor.
Australia și Iepurii:
Iepurii de vizuină s-au înmulțit nestăvilit, amenințând pășunile.
S-au introdus vulpi, care au preferat să consume mieii și fauna locală, dereglând echilibrul ecologic.
Mangusta în Jamaica:
Introdusă pentru a distruge șobolanii, a pustiit insula, distrugând numeroase animale sălbatice și domestice.
Bizamul în Europa și Delta Dunării:
A pătruns în natură și a provocat daune digurilor, canalelor, sistemelor de irigație.
Reintroducerea lupilor în 1995 a avut un efect benefic asupra ecosistemului.
A dus la apariția a nouă colonii de castori (față de una singură înainte).
Elanii nu și-au mai mutat culcușul pe perioada iernii
Pâlcurile de sălcii sunt mai mari.
Barajele castorilor au efecte multiple asupra fluxului hidrologic.
Combinația dintre mai puțină zăpadă și mai mulți lupi a fost benefică pentru necrofagi.
Habitat: Spațiul fizic ocupat de o vietate, care îi oferă toate condițiile de existență.
Nișă ecologică: Funcția pe care o îndeplinește organismul, strategia utilizată pentru a supraviețui în anumite condiții de mediu și în prezența altor specii.
Girafa:
Habitat: pajiști, păduri și câmpii deschise.
Nișa ecologică: se hrănește cu frunzele din vârfurile copacilor și coexiste cu alte specii.
Cangurul:
Habitat: zonele de prerie și câmpii.
Nișa ecologică: ierbivor, se hrănește cu ierburi și rădăcini.
Un habitat are mai multe nișe ecologice – se evită concurența și se asigură menținerea echilibrului ecologic dintre specii.
Exemplu: Arborii din pădure
Arborii din pădure sunt habitat pentru mai multe păsări care cuibăresc și se hrănesc pe tulpina și în coroana lor.
Păsări și nișele lor ecologice:
Cojoaica: cioc subțire, se hrănește cu nevertebrate din crăpăturile cojii copacilor.
Ciocănitoarea: cioc gros, conic, extrage insectele din lemnul și de sub coaja copacilor.
Pițigoiul: picioare agățătoare, corp ușor, cioc mic, dobândește insectele din coroana copacilor.
Muscarul: vedere ageră, zbor iute, prinde insectele din aer, când se apropie de coroana copacilor.