Romanian Verb System - Key Terms (Lecture Notes)

7.3 Definiție

• Verbul: clasă lexico-gramaticală cu un inventar foarte bogat şi deschis; diferențiat în raport cu alte părți de vorbire printr-un set de trăsături.

7.4 Clasificarea verbului

• După comportamentul morfosintactic:

  • predicative: pot ocupa singure poziția de predicat verbal (atunci când sunt la mod personal).
  • nepredicative: nu pot ocupa singure poziția de predicat; includ:
  • verbele copulative
  • verbele auxiliare

• Verbele copulative (pot forma predicat nominal cu un alt element care ocupă poziția de nume predicativ): condiția esențială este ca verbul să fie la mod predicativ.

  • exemple/tipare: a deveni, a se erija (în) – copulative; a ajunge, a ieși – copulative când se substituie cu a deveni; a se face – copulativ; a rămâne – copulativ; a părea – copulativ; a însemna – copulativ; a se numi / a se chema – copulativ.
  • verbe predicative în situații când nu se poate substitui cu a deveni (ex.: a face liniște).

• Verbele auxiliare – ajută la formarea modurilor/timpurilor compuse sau a diatezei pasive; în română există trei verbe auxiliare: a fi, a avea, a vrea (a voi).

  • notă essentială: verbele auxiliare nu ocupă o poziție sintactică proprie, ci se analizează împreună cu verbul de conjugat.

• II. În funcție de prezența/absența poziției sintactice a subiectului:

  • personale: pot avea forme pentru toate persoanele şi au subiect [+Persoană] (ex.: am dorit; a dorit; doriți).
  • impersonale: nu au subiect sau subiectul este realizat propozițional (ex.: a se înnopta, a tuna, a trebui, a se cuveni, a se cădea).

• III. După posibilitatea/disponibilitatea combinării cu un complement direct:

  • tranzitive: se pot combina cu un complement direct (ex.: a zice, a face, a vedea, a mânca, a auzi).
  • intranzitive: nu au capacitatea de a se combina cu un complement direct (ex.: a exista, a îmbătrâni, a cădea, a călători).

7.5 Categorii gramaticale ale verbului

• a. Categoria modului
  • Moduri personale
  • Modul indicativ: timpuri (prezent, imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-mult- ca-perfect), viitor (viitor standard, viitor popular, viitor anterior).
  • Modul conjunctiv: timpuri – prezent; perfect (cu auxiliarul a fi: să fi alergat).
  • Modul condițional-optativ: prezent; perfect (cu auxiliarul a fi).
  • Modul imperativ: forme pentru persoana a II-a; unele verbe nu au imperativ (ex.: a ninge, a durea); forma negativă se construiește cu negația NU + infintiv.
  • Modul prezumtiv: mod de presupunere; folosirea gerunziului sau altor structuri; exemple: o fi alergând, ar fi alergând, să fi alergat, etc. (comparații între utilizări).
  • Moduri nepersonale (formele verbale non-finite/nepersonale): Infinitiv, Gerunziu, Participiu, Supin.
• b. Infinitiv (mod nepersonal)
  • Forma din dicționar; recunoscut prin particula a (ex.: a alerga).
  • Poziții sintactice comune: subiect, predicativ, atribut verbal, complement direct, complement prepozițional, circumstanțial de mod, timp, scop, cauză.
• c. Gerunziu
  • Reprezentat prin sufixul -ind / -ând (ex.: cântând, scriind).
  • Poziții: subiect, atribut verbal, complement direct/prepozițional, circumstanțial de timp/mod, predicativ suplimentar; poate suferi conversiune și deveni adjectiv (acord în gen/număr/caz cu substantivul determinat).
• d. Participiu
  • Sufixuri: -t sau -s (ex.: alergat, scris).
  • În română, participiul acționează ca adjectiv (moștenind trăsături morfosintactice de adjectiv).
  • Poziții: atribut adjectival, predicativ.
• e. Supin
  • Formare: prepoziție simplă sau compusă (de, pentru, la, după, din, despre) + participiul verbului: de alergat, la alergat, etc.
  • Poziții: subiect, predicativ, atribut verbal, complement direct/prepozițional, circumstanțe de loc, scop, cauză.
• f. Conjugarea
  • După terminația din infinitiv:
  • -a → prima conjugare: a lucra, a purta, a plimba
  • -ea → a II-a: a vrea, a bea, a plăcea
  • -e → a III-a: a cere, a scrie, a pune
  • -i/î → a IV-a: a vorbi, a fi, a coborî, a urî
• g. Categoria diatezei
  • Problema diatezelor a fost discutată mult; tradițional existau: activă, pasivă, reflexivă (și unele variante precum reciprocă, activă-pronominală).
  • Observație modernă (GALR 2008, GBLR 2010): opozițiile de diateză se limitează la activ – pasiv și personal – impersonal; reflexivul este eliminat ca diatază distinctă.
  • Exemple: Ionel citește o carte. → Cartea este citită de Ionel. Ionel aleargă în parc. → Se aleargă în parc.
  • Motive pentru eliminarea reflexivului ca diateză separată: (a) reflexivul acoperă o clasă eterogenă de verbe/culori de construcții; (b) majoritatea situațiilor reflexive nu îndeplinesc caracteristica definitorie a diatezei (reorganizarea ierarhiilor structurii sintactice); în unele cazuri reflexivul poate interveni fără a modifica ierarhia (ex.: Ion îl apără pe Gheorghe).
  • Concluzie: în diateză modernă există trei diateze: activă, pasivă, impersonală; reflexivul poate fi văzut în situații ca reflexiv real (asupra lui Ion), dar nu ca o diateză independentă.