Gastric Physiology and Secretions

Fiziologia stomacului și secreția gastrică

Structura stomacului: Stomacul, numit și Ventriculus, este segmentul dilatat al tubului digestiv. Are două fețe, două margini, două orificii (cardia și pilorul) și patru părți (cardia, fundus, corp, pilor).
Mucoasa gastrică: Include rugae (pliuri gastrice) ce permit extinderea stomacului. Mucoasa protejează împotriva acidului și enzimelor prin secreția de mucus (MUC5AC, MUC6) și bicarbonat.
Straturi musculare: Stomacul are trei straturi musculare: oblic, circular și longitudinal, care contribuie la mixarea alimentelor.
Secreția gastrică: Secreția de HCl și enzime (pepsinogen, renină, lipaza) provine din celulele mucoase, principale (zimogene), parietale și endocrine. HCl este produs de celulele parietale, esențial pentru activarea pepsinogenului.
Reglarea secreției: Controlul este realizat prin mecanisme nervoase și hormonale, incluzând acetilcolina, histamina, și gastrina. Tipuri de faze: cefalică (stimulată de gânduri/senzatii de mâncare), gastrică (stimulată de distensie și substanțe chimice) și intestinală (reglează secreția în prezența chimului acid).
Compoziția sucului gastric: Lichid galben-pal, cu pH între 1,3 – 3,5, conține 99% apă, 0.4% substanțe anorganice, 0.6% substanțe organice, inclusiv pepsinogen și factor intrinsec.
Rolul pepsinei: Activată în mediu acid, pepsina digeră proteinele, transformându-le în peptide mai mici. Renina gastrică este importantă în digestia laptelui la sugari.
Factorul intrinsec: Esențial pentru absorbția vitaminei B12. Deficitul acestuia duce la anemie pernicioasă.

Acestea sunt conceptele cheie ale fiziologiei stomacului și secreției gastrice, esențiale pentru înțelegerea procesului digestiv.