Apele Continentale

Clasificarea Generală a Apelor Continentale

  • Apele continentale reprezintă o componentă esențială a hidrosferei și sunt împărțite în două categorii principale:     * Apele subterane: Acumulări de apă care se găsesc în interiorul scoarței terestre.     * Apele de suprafață: Cuprind apele curgătoare (pâraie, râuri, fluvii), apele stătătoare (lacuri, mlaștini, bălți) și ghețarii.

Apele Subterane

  • Apele subterane sunt clasificate în funcție de adâncimea la care se află și de modul lor de formare:     * Apele freatice: Acestea se găsesc la adâncimi mici și sunt alimentate direct de precipitațiile atmosferice și de infiltrațiile din apele curgătoare.     * Apele de adâncime: Acestea rezultă din procese geologice complexe, precum condensarea vaporilor de apă proveniți din magma din interiorul Pământului.
  • Rolul alcătuirii geologice: Tipurile de roci influențează direct procesele de infiltrare, stagnare și circulare a apelor sub pământ, ducând la formarea straturilor acvifere:     * Strate permeabile: Permit trecerea și acumularea apei (exemple: nisip, loess).     * Strate impermeabile: Blochează trecerea apei (exemple: granit, bazalt).
  • Izvorul (obârșia): Reprezintă locul natural unde apa subterană iese la suprafața terestră.
  • Clasificarea izvoarelor:     * După temperatura apei:         * Reci.         * Calde (termale): Exemple notabile includ izvoarele de la Băile Herculane (56∘C56^{\circ}C) și cele din Mexic sau Venezuela (98∘C98^{\circ}C).     * După alcătuirea chimică:         * Dulci.         * Minerale: Izvoare sărate sau carbogazoase (numite „borvizuri” în regiunile vulcanice).     * După debit:         * Debit constant.         * Intermitente: Exemplele cele mai cunoscute sunt gheizerele (întâlnite în Islanda și SUA).

Apele de Suprafață: Apele Curgătoare

  • Apele curgătoare includ formele ierarhizate de la pâraie și râuri până la fluvii mari.
  • Elementele constitutive ale unui râu:     * Cursul: Drumul parcurs de apă de la izvor până la vărsare. Acesta se împarte în:         * Curs superior (în amonte): Zona montană sau de altitudine ridicată.         * Curs mijlociu (la deal): Zonă de tranziție.         * Curs inferior (în aval): Zona de câmpie.     * Gura de vărsare: Locul unde râul se varsă într-o altă masă de apă. Există două forme principale:         * Estuar: Un golf în formă de pâlnie creat de acțiunea unor maree puternice.         * Deltă: O câmpie aluvionară aflată în continuă procesare și formare, situată de obicei pe locul unui fost golf marin.     * Bazin hidrografic: Suprafața totală de teren de pe care râul își colectează toți afluenții. Cel mai întins bazin hidrografic de pe glob este cel al Amazonului, depășind 7×106 km27 \times 10^6\,km^2.     * Afluent: Un curs de apă care se varsă într-un râu mai mare (colector) sau într-un lac.     * Confluență: Punctul geografic unde un afluent se întâlnește și se varsă în colector.     * Cumpăna apelor: Linia imaginară care trece prin punctele de maximă altitudine (crestele munților sau dealurilor) și care separă două bazine hidrografice vecine.
  • Fenomene hidrologice extreme: În perioadele cu debite maxime, râurile pot ieși din matcă (albia minoră), producând viituri și revărsări care duc la inundații.

Marile Fluvii ale Lumii pe Continente

  • America de Nord: Mackenzie, Sfântul Laurențiu (Sf. Laurențiu), Mississippi combined with Missouri, Colorado, Yukon, Columbia, Rio Grande del Norte.
  • America de Sud: Amazon (cel mai lung fluviu din lume și cu cel mai mare debit), Orinoco, Parana.
  • Africa: Nil, Congo (Zair), Niger, Zambezi.
  • Australia: Sistemul Murray-Darling.
  • Asia: Obi, Enisei, Lena, Huang He, Yangtze (Chang Jiang), Mekong, Amur, Indus, Gange, Brahmaputra, Tigru, Eufrat.
  • Europa:     * Volga: Cel mai lung fluviu din Europa.     * Dunărea: Traversează 1010 state și 44 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad).     * Alte fluvii europene: Sena (Paris), Tamisa (Londra), Tibru (Roma), Nipru (Kiev), Vistula (Varșovia), Elba, Rin, Loire, Rohn (Rhône), Ebro, Duero, Tajo (Lisabona), Guadiana (Gualdiana), Guadalquivir (Gualdaquivir).

Apele Stătătoare: Lacuri, Mlaștini și Bălți

  • Definiție: O masă de apă acumulată într-o depresiune a scoarței terestre.
  • Clasificarea lacurilor după origine:     * Lacuri naturale:         * Vulcanice: Formate în craterele vulcanilor stinși (exemple: Sfânta Ana în România, Albano și Bolsena în Italia, Nemi în Franța).         * Relicte: Rămășițe ale unor mări vechi (exemple: Marea Caspică, Lacul Aral).         * Glaciare: Formate prin acțiunea ghețarilor (exemple: Marile Lacuri din America de Nord – Superior, Michigan, Huron, Erie, Ontario).         * Carstice: Formate în regiuni calcaroase (exemple: Vărășoaia în Munții Apuseni, Zaton în Podișul Mehedinți).         * Tectonice: Formate în prăbușiri ale scoarței (exemple: Baikal – cel mai adânc din lume, la −1670 m-1670\,m, Balhas, Aral, Tanganyika, Malawi, Victoria, Balaton, Titicaca – fost lac sărat).         * De baraj natural: Lacul Roșu (format prin prăbușirea unui versant).         * Fluviatile (limane): Formate la gura de vărsare a râurilor (exemple: Snagov – liman fluviatil, Techirgiol – liman maritim).         * Litorale (lagune): Razim, Sinoe, Zmeica, Golovița.         * Iazuri și heleștee (amenajări mai mici): Taga, Cătina, Cefa.     * Lacuri antropice (create de om):         * Porțile de Fier I și II: Pe fluviul Dunărea.         * Lacul Rîbinsk: Pe fluviul Volga.         * Lacul Itaipu: Pe fluviul Parana.
  • Importanță economică: Producerea de hidroenergie, dezvoltarea pisciculturii (creșterea peștelui), irigații în agricultură și asigurarea alimentării cu apă a populației.
  • Alte tipuri de ape stătătoare:     * Bălțile: Formațiuni cu suprafețe și adâncimi mai reduse decât lacurile.     * Mlaștinile: Terenuri joase caracterizate de un exces permanent de apă și vegetație hidrofilă (iubitoare de apă).

Ghețarii

  • Definiție: Mase de gheață rezultate din acumularea și compactarea zăpezii în regiunile unde temperaturile sunt foarte scăzute (polare și alpine).
  • Firnul: Reprezintă stadiul intermediar de zăpadă grăuntoasă din care se formează gheața de ghețar.
  • Tipuri de ghețari:     * Montani (alpini): Se găsesc la altitudini mari în Munții Pirinei, Alpi, Himalaya.     * Continentali (de calotă): Acoperă suprafețe uriașe în Antarctica și Groenlanda. Aceștia generează:         * Banchize: Strat de gheață plutitoare la suprafața mărilor polare.         * Aisberguri: Blocuri uriașe de gheață desprinse din ghețarii continentali care plutesc în ocean.