Endocrino C2 de completat

Hipofiza

• Glandă endocrină endocraniană situată în șaua turcească a osului sfenoid.
• Compusă din două unități anatomo-funcționale: adenohipofiza (lob anterior) și neurohipofiza (lob posterior).

Legătura cu Hipotalamusul

• Hipofiza este legată de hipotalamus prin tija hipotalamo-hipofizară.
• Aceasta este constituită din:
  • Tractul hipotalamo-neurohipofizar: unește eminența mediană cu lobul posterior și este format din axonii neuronilor magnocelulari din hipotalamus.
  • Țesut conjunctiv de susținere.
  • Vasele sistemului port hipotalamo-hipofizar.

Raporturi Anatomice

• Hipofiza are raporturi cu structuri care pot fi afectate în patologia tumorală:
  • Chiasma optică: Situată superior de hipofiză și anterior de tija hipofizară.
  • Pereții laterali ai șeii turcești: În vecinătatea sinusurilor cavernoase care conțin arterele carotide interne, nervii cranieni III, IV, VI și ramuri din trigemen.
  • Inferior: Hipofiza este separată de sinusul sfenoid.

Clasificarea Celulelor Adenohipofizare

• Clasificarea se face pe baza criteriilor de tinctorialitate sau imunocitochimice.
• În funcție de criteriile de imunocitochimie:
  • Celule somatotrofe: Secretă hormon de creștere (GH), aproximativ 50% din populația celulară hipofizară.
  • Celulele lactotrofe: Secretă prolactină (PRL), 10-25% din celulele adenohipofizare.
  • Celulele corticotrofe: Secretă hormonul adrenocorticotrop (ACTH) și peptidele înrudite, 15-20% din celulele adenohipofizare.
  • Celulele gonadotrofe: Secretă hormonul luteinizant (LH) și foliculostimulant (FSH), 10-15% din celulele hipofizare.
  • Celulele tireotrofe: Secretă hormonul tireotrop (TSH), sub 10% din celulele adenohipofizei.
  • Celule cromofobe: Celule inerte tehnicilor de imunocitochimie, nesecretante.

Hormonii Secretați de Adenohipofiză

• Derivații de propiomelanocortină (POMC): Principalul reprezentant este ACTH-ul.
• Hormoni somatomamotropi: GH și PRL.
• Hormonii glicoproteici: LH, FSH și TSH – formați dintr-o subunitate α comună și o subunitate β specifică fiecărui hormon.

Funcția și Reglarea Secreției de ACTH

• ACTH este sintetizat ca parte a unei molecule-precursor, POMC, la nivelul celulelor corticotrofe.
• Compus din 39 de aminoacizi.
• Stimulează sinteza și secreția de glucocorticoizi și hormoni androgeni la nivelul cortexului adrenal și menține troficitatea glandelor suprarenale.
• Reglarea secreției:
  • CRH stimulează secreția pulsatilă de ACTH și sinteza POMC.
  • Secreția de ACTH are un ritm circadian dependent de ritmul somn-veghe și de ciclul luminii.
  • Secreția este stimulată de stres și inhibată de administrarea de glucocorticoizi.

Funcția și Reglarea Secreției de GH

• Hormonul de creștere (GH) este un peptid alcătuit din 191 de aminoacizi, secretat de celulele somatotrofe.
• Secreția de GH este pulsatilă, cu circa 5-6 pulsuri în 24 de ore; nu este utilă o singură dozare plasmatică.
• Funcția principală este stimularea creșterii liniare. GH prezintă și efecte metabolice.
• Secreția pulsatilă a GH este reglată de GHRH și somatostatină.
• Acțiunea GH este mediată de receptori specifici hepatici și cartilaginoși și de factorii de creștere insulin-like (IGF1 și IGF2).
• Efectele metabolice ale GH:
  • Efect hiperglicemiant (hormon de contrareglare a insulinei).
  • Crește sinteza de proteine.
  • Promovează lipoliza cu eliberare de acizi grași liberi.
• Factorii metabolici afectează secreția de GH:
  • Hiperglicemia inhibă secreția (test utilizat în acromegalie).
  • Hipoglicemia o stimulează (utilizat în nanismul hipofizar).
  • O masă bogată în proteine sau administrarea de arginină stimulează secreția (test utilizat in nanismul hipofizar).
  • Creșterea nivelului de acizi grași liberi inhibă secreția, postul alimentar stimulează (dozarea GH se face dimineața după post alimentar nocturn).

Funcția și Reglarea Secreției de PRL

• Prolactina (PRL) este un polipeptid alcătuit din 199 de aminoacizi, sintetizată și secretată de celulele lactotrofe hipofizare.
• Structură similară cu GH în proporție de 16%.
• Acțiunile prolactinei se exercită la nivelul țesutului mamar: dezvoltarea sânului în sarcină și inițierea lactației în postpartum.
• Reglarea secreției:
  • Factorii care stimulează eliberarea de PRL: TRH, serotonina.
  • Dopamina inhibă eliberarea de PRL.

Funcția și Reglarea Secreției de TSH

• TSH are o subunitate beta alcătuită din 110 aminoacizi.
• Acțiunile TSH sunt mediate de legarea subunității beta de receptorul membranar specific de la nivelul celulei tiroidiene:
  • Stimularea captării iodului din circulația sanguină.
  • Stimularea iodinării tiroglobulinei.
  • Stimularea hidrolizei tiroglobulinei cu eliberarea consecutivă de hormoni tiroidieni.
  • Creșterea volumului și vascularizației glandei tiroide.
• Reglarea secreției:
  • Secreția hipofizară de TSH este controlată de hipotalamus prin factori stimulatori și inhibitori.
  • Controlul secreției TSH-ului se realizează predominant prin feedback-ul negativ al hormonilor tiroidieni.

Funcția și Reglarea Secreției de Gonadotropi

• Acțiunile hormonilor gonadotropi:
  • La femei, LH stimulează secreția hormonală ovariană, iar vârful secretor al LH induce ovulația. FSH controlează dezvoltarea foliculară și secreția de hormoni estrogeni.
  • La bărbați, LH stimulează secreția de testosteron și este implicat în spermatogeneză, iar FSH inițiază spermatogeneza.
• Reglarea secreției:
  • Secreția de gonadotropi are caracter episodic, pulsatil, mediat de eliberarea pulsatilă de gonadoliberină din hipotalamus.
  • Hormonii sexuali circulanți exercită influențe asupra secreției de gonadoliberină și gonadotropi prin mecanism de feedback negativ și pozitiv.

Patologia Hipofizară

• Cea mai frecventă patologie hipofizară la adulți este reprezentată de prezența adenoamelor hipofizare.
• Tumorile hipofizare sunt în marea majoritate a cazurilor adenoame.
• Clinica tumorilor hipofizare constă în:
  • Simptome generate de volumul tumoral.
  • Disfuncții endocrine.

Adenoame Hipofizare – Clasificare După Dimensiuni

• Microadenom hipofizar: Sub 1 cm. Simptome ale hipersecreției hormonale. Fără mărirea șeii turcești sau extensie supraselară. De regulă se tratează cu succes.
• Macroadenoame hipofizare: Peste 1 cm. Cele sub 2 cm, de regulă limitate la șaua turcească, se tratează cu succes. Cele peste 2 cm, în special cele cu extensie supraselară sunt dificil de tratat. Panhipopituitarismul și tulburările vizuale cresc proporțional cu dimensiunea tumorii și extensia acesteia.

Adenoame Hipofizare – Clasificare După Tipul de Secreție Hormonală

• Adenoame secretante (~90%).
• Adenoame nesecretante (~10%).
• În funcție de hormonul secretat:
  • Prolactinoamele (60% din tumorile hipofizare).
  • Adenoamele secretante de hormon de creștere (~20%).
  • Adenoame secretante de hormon adrenocorticotrop (10%).
  • Adenoame secretante de hormon tireotrop (10%).
  • Adenoame secretante de gonadotropi sau subunități alfa - extrem de rare.

Acromegalia - Noțiuni Introductive

• Acromegalia este o afecțiune rară, generată de secreția excesivă a hormonului de creștere la adult, generată de un adenom hipofizar.
• Rareori, este determinată de tumori extrahipofizare cu secreție ectopică de GH sau GHRH (tumori de insule pancreatice, tumori pulmonare, sindrom carcinoid).
• Incidența anuală este estimată la 3-4 cazuri la un milion de locuitori.
• Afectează în proporție egală femeile și bărbații, debutează la orice vârstă, dar este diagnosticată în decadele patru și cinci de viață.

Acromegalia - Simptomatologie

• Simptomatologia se instalează insidios, evoluând nediagnosticată 7-10 ani de la apariția primelor simptome.
• În momentul diagnosticului, pacienții pot prezenta manifestări clinice generate de:
  • Masa tumorală.
  • Hipofuncția hipofizară.
  • Excesul de GH.

Acromegalia - Manifestări Clinice Generate de Masa Tumorală

• Cefalee.
• Modificări ale câmpului vizual (hemianopsia bitemporală).
• Pareza nervilor cranieni și epilepsie temporală (în extensia laterală a tumorilor hipofizare care pot comprima nervii III, IV și VI).
• Rinoree cu lichid cefalorahidian (în extensia inferioară a tumorii în sinusul sfenoid).
• Insuficiență hipofizară.

Acromegalia - Manifestări Clinice Generate de Hipofuncția Hipofizară

• Insuficiența hipofizară se instalează insidios și este caracterizată de reducerea progresivă a secreției hormonale:
  • Hormoni gonadotropi.
  • Hormon tireotrop.
  • Hormon adrenocorticotrop.

Acromegalia - Manifestări Clinice Datorate Excesului de GH

• Modificări tegumentare.
• Sistemul muscular este bine dezvoltat, cu forță musculară diminuată.
• Modificările oaselor și cartilajelor afectează extremitățile și extremitatea cefalică.
• Modificările osoase si articulare sunt ireversibile.

Acromegalia - Manifestări la Nivelul Extremității Cefalice

• Hiperostoza frontală, lărgirea sinusurilor frontale.
• Proeminența arcadelor zigomatice.
• Hipertrofia piramidei nazale.
• Modificări la nivelul cavității bucale.

Acromegalia - Alte Manifestări Clinice

• Pacienții își schimbă numărul de la pantofi, mănuși, pălărie și dimensiunea inelelor.
• Pentru diagnosticul modificărilor faciale este utilă comparația cu o poză mai veche.
• Tegumentele sunt îngroșate, transpirate și seboreice prin hipertrofia glandelor sudoripare și sebacee.

Implicații Stomatologice în Acromegalie

• Ramurile vertical și orizontal al mandibulei cresc în grosime, se alungesc, unghiul dintre ele creşte, realizând proiecţia înainte a mandibulei, prognatism mandibular.
• Maxilarul superior suferă şi el procesul de megalizare.
• Modificările maxilarului inferior antrenează alterarea ocluziei dentare și artrita temporomandibulară.
• Analiza arcadelor dentare poate evidenţia:
  • Prezenţa tremei până la premolarii 2 şi a diastemei.
  • Oblicizarea incisivilor.
  • Edentaţia precoce, parţială sau totală secundară ruperii ligamentului alveolodentar.
  • Bolta palatină dreaptă asimetrică.
• Limba este hipertrofiată (macroglosie ) şi brăzdată de şanţuri adânci.
• Glandele salivare sunt frecvent hipertrofiate şi hiperfuncţionale.

Complicațiile Acromegaliei

• Cardiovasculare: aritmii, hipertensiune arterială, cardiomiopatie, insuficiență cardiacă.
• Endocrino-metabolice: Toleranţă alterată la glucoza, diabet zaharat, hipertrigliceridemia.
• Respiratorii: Apnee de somn.
• Neoplazice: Incidență crescută a neoplaziilor gastrointestinale.
• Artrita degenerativă.
• Visceromegalie (cardiomegalie, creștere de volum a glandei tiroide, etc).

Diagnosticul Acromegaliei Diagnostic Excesului de GH:

• Examen clinic endocrinologic.
• Determinarea GH în cursul testului toleranței orale la glucoză sau GH seric bazal (minim 4 determinări la interval de 4 ore).
  • Valoarea normala a jeun a GH este de 1-5 ng/ml.
• Determinarea IGF-1 (Insulin-like Growht Factor 1) cu referință față de grupele de vârstă și sex.

Diagnosticul Acromegaliei Diagnostic Sindromului Tumoral:

• Examen neuro - oftalmologic (câmp vizual, acuitate vizuală, fund de ochi).
• Investigații imagistice: rezonanţa magnetică nucleară.

Diagnosticul Acromegaliei Diagnostic Hipofuncției Hipofizare:

• Determinarea bazală a hormonilor tropi hipofizari în condițiile dozării simultane a hormonilor secretați de glandele țintă.
  • Evaluarea hipogonadismului (FSH, LH și estradiol la femei, testosteron la bărbați).
  • Evaluarea hipotiroidismului (TSH și free T4).
  • Evaluarea rezervei de ACTH (testul de toleranță la insulină sau testul la glucagon).

Diagnosticul Acromegaliei - Diagnosticul Pozitiv

• Se bazează pe semnele clinice și se certifică prin GH nesupresibil sub 1 ng/ml în cursul testului toleranței orale la glucoză și IGF-1 crescut față de vârsta și sex.
• În cazul pacienților cu diabet zaharat anterior diagnosticat, media/24h a GH bazal peste 2.5 ng/ml este sugestivă pentru acromegalie activă.

Tratamentul Acromegaliei

• Obiective:
  • Excizia tumorii.
  • Inhibarea hipersecreției de GH și normalizarea nivelelor IGF-1.
  • Prevenția sau ameliorarea complicațiilor.
• Metode terapeutice:
  • Terapia chirurgicală.
  • Terapia medicamentoasă.
  • Radioterapia hipofizară.
• Chirurgia hipofizară transsfenoidală este tratamentul de elecție pentru microadenomele și macroadenoamele hipofizare neinvazive, secretante de GH.
• Chirurgia transfrontală poate fi avută în vedere în cazul macroadenoamelor cu extensie supraselară.
• Rata vindecărilor variază în funcție de experiența centrelor, între 40-90% în cazul microadenoamelor și sub 50% în situația macroadenoamelor.

Tratamentul Acromegaliei - Terapia medicamentoasă

• Agoniștii dopaminergici (bromocriptina, cabergolina).
• Analogii de somatostatin (Octreotid, Lanreotid).
• Antagonistul receptorului de GH (Pegvisomant).

Tratamentul Acromegaliei - Radioterapia

• Radioterapia hipofizară se recomandă pacienților la care nu s-a obținut ameliorarea/normalizarea valorilor de GH prin tratament chirurgical și medicamentos în doză maximă timp de 6 luni, sau la cei cu contraindicații la terapia medicamentoasă.
• Radioterapia convențională poate genera reducerea nivelul de GH si normaliza IGF-I la un procent de peste 60% din pacienți, dar răspunsul maxim se atinge tardiv (ani) de la efectuarea radioterapiei.
• O alternativa la radioterapia convențională o poate reprezenta radioterapia focală în doză unică cu ajutorul Gamma Knife.
• Complicațiile radioterapiei sunt reprezentate de: insuficiența hipofizară, afectarea nervilor optici, complicații cerebrovasculare, riscul apariției unor tumori secundare.

Consecințe Dentare - De Reținut

• Tratamentul protetic şi corector nu este recomandat înaintea tratamentului afecţiunii endocrine.
• Procesele acute şi subacute (abcese, carii) se tratează indiferent de momentul evolutiv al afecțiunii.

Prolactinomul și Hiperprolactinemiile

• Hiperprolactinemiile reprezintă cel mai frecvent sindrom endocrin cauzat de disfuncțiile hipotalamo-hipofizare, iar prolactinomul cea mai frecventă tumoră funcțională hipofizară.
• 15 % din adenoamele ce secretă GH secretă și prolactină (secreție mixtă GH/PRL).

Principalele Cauze de Hiperprolactinemie

• Afecțiuni hipotalamice (interferă cu secreția dopaminei ce inhibă secreția de PRL).
  • Tumori, afecțiuni infiltrative.
  • Secționarea tijei hipofizare sau compresia acesteia.
• Afecțiuni hipofizare:
  • Prolactinom.
  • Acromegalie.
• Medicamente (antagoniștii dopaminergici - metoclopramid, estrogeni, etc).
• Hipotiroidismul primar (TRH crescut determină creșterea TSH dar și a PRL).
• Insuficiența renală cronică, ciroza hepatică.
• Afecțiuni ale peretelui toracic.
• Stresul.

Acțiunile Fiziologice ale Prolactinei

• Acțiunile prolactinei se exercită la nivelul țesutului mamar.
  • Prolactina actioneaza pe un san anterior pregatit de estrogeni. În cazul unui hipogonadism cu deficit de estrogeni, galactoreea poate lipsi.

Consecințele Excesului de Prolactină

• Hipogonadism hipogonadotrop prin efect la nivel:
  • Hipotalamic (alterarea eliberării pulsatile de gonadoliberină).
  • Hipofizar (reduce răspunsul celulelor gonadotrope la gonadoliberină).
  • Gonadic (blocarea steroidogenezei).
  • La femei: scădere estrogeni, anovulație, oligomenoree, amenoree, infertilitate.
  • La bărbați: scade testosteronul, scade libidoul, impotență, infertilitate.

Consecințele Excesului de Prolactină Galactoreea

• Este prezentă la majoritatea femeilor cu prolactinoame și este mai puțin frecventă la bărbați
• Poate fi absentă la femeile cu un nivel scăzut de estrogeni.
• Poate fi spontană sau provocată de stimularea mamelonară
• Poate apărea concomitent cu amenoreea, înainte sau după aceasta.

Diagnosticul Pozitiv Prolactinom

• Clinic : sindromul amenoree/galactoree
• Documentarea hipersecreției (dozarea bazală de PRL) : valoare normală până la 20 ng/ml
  • O valoare a prolactinei de peste 100 ng/ml – de regulă prolactinom; o valoare de peste 200 ng/ml - aproape sigur prolactinom
  • Între 20 – 100 ng/ml prolactinom sau alte cauze de hiperprolactinemie
  • În sarcină valoarea prolactinei poate ajunge până la 200 ng/ml, valoare care scade in câteva săptămâni de la naștere. O prolactină crescută după 6 - 12 luni postpartum trebuie investigată
• Metode imagistice: TC/RMN hipofizar; majoritatea sunt microadenoame (sub 1 cm)
• De reținut că aproximativ 10 – 20 % din populație poate prezenta incidentaloame hipofizare (adenoame hipofizare nesecretante,asimptomatice, descoperite întâmplător cu ocazia unui CT sau RMN pentru o altă afecțiune).

Tratamentul Prolactinomului

• Obiective:
  • Corectarea hiperprolactinemiei (remiterea galactoreei, refacerea funcției gonadale, evitarea apariției osteoporozei prin deficitul de estrogeni determinat de hipogonadism).
  • Prezervarea funcției hipofizare.
  • Supresia dezvoltării adenomului hipofizar.

Tratamentul Prolactinomului- Metode Terapeutice

• Terapia medicamentoasă (agoniștii dopaminergici).
• Terapia chirurgicală.
• Radioterapia hipofizară.
• Agoniștii dopaminergici: reprezintă tratamentul de elecție pentru prolactinoame. Sunt derivați de ergot:
  • Bromocriptină (administrare zilnică, efecte adverse mai mari).
  • Cabergolina (administrare săptămânală, efecte adverse mult mai reduse). Scad secreția de prolactină și reduc volumul tumoral.

Tratamentul Prolactinomului - Tratament Chirurgical/Radioterapie

• Tratament chirurgical: abordul transfenoidal reprezintă procedura de elecție pentru prolactinamele rezistente la agoniștii dopaminergici.
  • Abordul transfrontal se recomandă numai în cazul tumorilor cu extensii majore supraselare și necesită asociera terapiei medicamentoase și a radioterapiei, deoarece terapia chirurgicală lasă aproape întotdeauna reziduuri tumorale.
• Radioterapia: este recomandată unei minorități de pacienți cu macroadenoame cu hiperprolactinemie persistentă, care nu au putut fi controlate prin intermediul chirurgiei sau tratamentului medicamentos.

Boala Cushing - Introducere

• Sindromul Cushing (hipercorticismul) reprezintă ansamblul de semne şi simptome datorate excesului cronic de glucocorticoizi, indiferent de cauza lui.
• Excesul de glucocorticoizi poate fi de cauză:
  • Exogenă (iatrogenă): tratamentul cu glucocorticoizi.
  • Endogenă: Exces de cortizol produs de glandele suprarenale.
• Dintre formele endogene, Boala Cushing reprezintă cea mai frecventă cauză (aproximativ 80%).

Boala Cushing - Definiție și Caracteristici Generale

• Boala Cushing reprezintă sindromul Cushing cauzat de un adenom hipofizar secretant de ACTH.
• Majoritatea sunt microadenoame (sub 1 cm) bazofile.
• Rareori produc simptome de compresie (cefalee, tulburari de camp vizual).
• Foarte rar macroadenoame cu extensie extraselară.
• Progresie lentă in luni sau ani de zile, cu instalare progresivă lenta a simptomatologiei.

Boala Cushing - Epidemiologie

• Boala Cushing este relativ rară.
• Aproximativ 1-2 cazuri/100.000 persoane.
• Este mult mai frecventă la femei decât la bărbați (Raport F/M aproximativ 5-8 : 1) spre deosebire de secreția ectopică de ACTH care este mult mai frecventă la bărbați.
• Vârsta diagnosticului este de regulă cuprinsă între 20-50 de ani.

Boala Cushing - Fiziopatologie

• Tulburările patologice din Boala Cushing apar ca urmare a:
  • Anomaliilor secreţiei de ACTH.
  • Excesului de cortizol.
  • Excesului de androgeni.

Boala Cushing - Fiziopatologie Anomalii ale Secreției de ACTH

• Secreție crescută de ACTH, MSH și beta endorfine.
• Secreția este episodică și total întâmplătoare – ca urmare nivelul de ACTH “random” poate fi normal.
• Nu se respectă feed-back-ul inhibitor exercitat de cortizol asupra ACTH, astfel încât hipersecreția de ACTH persistă în ciuda nivelurilor crescute de cortizol.
• Lipsa răspunsului la stress a ACTH ( CRH inhibat prin feed-back negativ exercitat de cortizolul în exces).
• Pierderea ritmului circadian al secreției de ACTH și cortizol.
• Hiperpigmentarea este absentă.

Boala Cushing - Fiziopatologie Consecințele Hiper-Secreției de ACTH

• Creștere de volum a ambelor glande suprarenale datorată hiperplaziei zonei fasciculate și reticulate, zona glomerulară rămânând normală.
• Uneori hiperplazie adrenală nodulară bilaterală în secreția excesivă ACTH de lungă durată.
• Secreție moderat crescută de cortizol.

Boala Cushing - Fiziopatologie Consecintele Hiper-Secretiei de Cortizol

• Semne și simptome clinice caracteristice hipercorticismului.
• Inhibiția axului hipotalamo-hipofizo- cortico-suprarenalian
• Inhibiția secreției de CRH și consecutiv lipsa răspunsului la stress și pierderea ritmului circadian al secreției de ACTH si cortizol.

Boala Cushing - Fiziopatologie Consecințele Hiper-Secreției de Androgeni

• DHEA, DHEA sulfat și androstendionul (androgeni slabi) sunt moderat crescuți în boala Cushing.
• La femei apare acnee, hirsutism și amenoree.
• La bărbați - fără răsunet clinic.

Boala Cushing - Clinic Semne și Simptome

• Obezitate centripetă, facio-tronculară, cu membre subțiri.
• Aspect de “lămâie pe scobitori”
• Acumulare de grăsime interscapulo- vertebral – “Ceafa de bizon”
• Facies în lună plină / pletoric
• Încetinirea creșterii la copii/ obezitate generalizată.
• Vergeturi roşii-violacee, late (0.5-2 cm) “în flacără”
• Vindecare dificilă a rănilor/ infecții fungice/acnee
• Piele subțire, tendință la echimoze
• Osteoporoza
• Amiotrofie / slăbiciune musculară proximală
• Tulburări neuropsihiatrice
  • Creșterea apetitului
  • Labilitate emoțională, Euforie
  • Anxietate, depresie, insomnii, uneori psihoză cortizonică
• La femei:
  • Hirsutism
  • Tulburări ale ciclului menstrual / amenoree
  • Infertilitate
• La bărbați:
  • Scăderea libidoului
  • Impotență
  • Infertilitate
• Alte modificări generale:
  • Hipertensiune arterială
  • Tulburări de glicoreglare – diabet zaharat secundar
  • Sete și poliurie prin inhibiția secreției de ADH

Boala Cushing -Diagnostic

• Primul pas Suspiciune clinică de Sindrom Cushing: Excluderea administrării exogene de glucocorticoizi.

Boala Cushing -Diagnostic Pasul 2 – Teste Screening

• Valori anormale ale testelor screening pot fi întâlnite în:
  • Sindrom Cushing.
  • Pseudo Cushing (hipercorticismul fiziologic) care apare în:
    • Alcoolism.
    • Depresie severă.
    • Tulburări de comportament alimentar, în special anorexia nervoasă.
    • Obezitate (hipercorticism reactiv cu ritm circadian).

Boala Cushing -Diagnostic Pasul 3 – Test DXM 2x2

• Testul DXM 2x2 – administrarea a 2 mg dexametazonă pe zi (0.5 mg la 6 h) timp de 2 zile.
• După 48 ore se dozează cortizolul plasmatic la 08:00 AM.
  • Normal Cortizol sub 1.8 µg/dl.
• La testul DXM 2x2 se inhibă hipercorticismul din obezitate/uneori sindroamele Pseudo-Cushing.
• Lipsa inhibării cortizolului la testul DXM 2x2 = Sindrom Cushing.

Boala Cushing -Diagnostic Pasul 4 – Determinare ACTH Plasmatic

• ACTH plasmatic scăzut (inhibat) sub 5 pg/ml – Sindrom Cushing ACTH independent (tumori suprarenale)
• ACTH normal sau crescut (peste 10 pg/ml) – Sindrom Cushing ACTH dependent (Boala Cuhsing sau secreție ectopică de ACTH)

Boala Cushing -Diagnostic Pasul 5 – Testul DXM 8x2

• Administrarea a 8 mg de DXM timp de 2 zile.
• Se recoltează cortizolul liber urinar înainte de începerea testului și apoi din cea de-a 2 zi
• Normal trebuie să scadă cu peste 50% față de nivelul anterior testului.
• Sau cortizol plasmatic după 48h la 08:00AM sub 1.8µg/dL Interpretare
• Testul este pozitiv (scade cortizolul liber urinar/plasmatic) = Boală Cushing.

Boala Cushing -Diagnostic Pasul 6 - Imagistică

• Efectuare CT/RMN hipofizar - confirmă/infirmă prezenta unui microadenom hipofizar

Boala Cushing -Diagnostic Pasul 7 – Cateterizare Sinus Pietros Inf.

• Singura metodă certă de diagnostic este cateterizarea de sinus pietros inferior cu măsurarea raportului ACTH central/ACTH periferic
  * CT/RMN depistează un microadenom hipofizar doar la 50- 60% din pacienţi
  * Aproximativ 10% din populaţia între 20-50 ani are un incidentalom hipofizar (confuzie cu boala Cushing)

Boala Cushing - Tratament Chirurgical

• Rezecţie transfenoidală selectivă a adenomului hipofizar
• De regulă remisia bolii în ~85% din cazuri
• Experienţa chirurgului contează foarte