Endocrino C6

Adrenala și Patologia Glandelor Suprarenale

Anatomia Glandelor Suprarenale

• La adult, glandele suprarenale sunt structuri piramidale retroperitoneale, situate deasupra polului superior al rinichiului, pe versantul postero-medial.
• Au o capsulă fibroasă externă și sunt formate din două porțiuni cu origine și funcție distinctă:
  • Corticosuprarenala
  • Medulosuprarenala
• Histologic, corticala are 3 zone de la exterior spre interior:
  • Zona glomerulară
  • Zona fasciculată
  • Zona reticulată
• Medulosuprarenala este formată din feocromocite, numite și celule cromafine.

Steroidogeneza

• Precursorul hormonilor steroidieni este colesterolul, provenit din circulația periferică.
• Colesterolul liber este transportat din citosol în mitocondrie prin proteina StAR (steroidogenic acute regulatory protein), etapă limitantă sub control ACTH.
• În mitocondrie, colesterolul este transformat în pregnenolon.
• Etapele sintezei cortizolului:
  • Pregnenolon → 17α-hidroxipregnenolon → 17α-hidroxiprogesteron → 11-deoxicortizol → Cortizol
• Etapele sintezei aldosteronului:
  • Pregnenolon → Progesteron → Deoxicorticosteron → Corticosteron → Aldosteron
• Etapele sintezei androgenilor:
  • Pregnenolon → 17α-hidroxipregnenolon → Dehydro-epiandrosteron → Androstendion
• Enzimele implicate:
  • $desmolase$
  • $3\beta-Hydroxysteroid dehydrogenase$
  • $17a-Hydroxylase$
  • $17,20-Lyase$
  • $21-Hydroxylase$
  • $11\beta-Hydroxylase$
  • $17\beta-Hydroxysteroid dehydrogenase$
  • $5a-Reductase$
  • $11\beta-Hydroxysteroid dehydrogenase$
  • $18-Hydroxylase$
  • $18-Oxidase$

Circulația și Metabolismul Hormonilor Steroidieni

• Cortizol:
  • 90% din cortizolul seric circulă legat de proteine (transcortina și albumină).
  • 10% circulă liber (fracțiunea biologic activă - free cortisol).
  • Metabolizarea are loc hepatic prin reducere, oxidare, hidroxilare și conjugare (glucuronid, sulfat).
  • Cortizolul poate fi convertit în cortizon (formă inactivă).
• Androgeni:
  • Circulă legați de albumină.
  • Androstendion (A) și dehidroepiandrosteron (DHEA).
  • DHEA este transformat în DHEAS (cel mai abundent androgen suprarenalian, concentrație plasmatică stabilă, nu are ritm circadian).
  • Metabolizarea se realizează prin degradare/inactivare sau conversie periferică în testosteron/dihidrotestosteron.
  • În periferie, pot fi convertiți în estrogeni prin aromatază.
• Aldosteron:
  • 50-70% legat de albumină sau transcortină.
  • Metabolizat și inactivat în tetrahidroaldosteron în primul pasaj hepatic, excretat renal.

Reglarea Steroidogenezei

• ACTH (corticotropina) este principalul hormon ce controlează steroidogeneza și troficitatea zonelor reticulate și fasciculate.
• Acțiunile ACTH sunt mediate de receptori membranari, cu creșterea AMPc prin activarea adenilatciclazei, urmată de activarea proteinkinazei A și fosforilarea de proteine.
• Efectul acut al ACTH (în minute) este stimularea conversiei colesterolului în pregnenolon.
• Efectul cronic este menținerea troficității prin stimularea sintezei proteice.
• Schema ilustrativă:
  • ACTH → cAMP → Proteinkinaza A → Steroidogeneza

Reglarea Secreției de Aldosteron

• Sistemul renină-angiotensină și concentrațiile potasiului seric au rol principal.
• Renina este sintetizată la nivelul aparatului juxtaglomerular renal și catalizează conversia angiotensinogenului (sintetizat hepatic) în angiotensină I.
• Angiotensina I este substratul enzimei de conversie a angiotensinei, rezultând angiotensina II.
• Angiotensina II induce sinteza de aldosteron.

Efectele Glucocorticoizilor

1. Metabolismul Glucidic:

   • Stimularea sintezei hepatice de glucoză (gluconeogeneză).
   • Creșterea eliberării de aminoacizi glucoformatori din țesuturile periferice.
   • Efect permisiv pentru alți hormoni gluconeogenetici (catecolamine, glucagon).
   • Inhibarea captării și utilizării periferice a glucozei (insulinorezistență).
   • Cortizolul este un hormon hiperglicemiant.

2. Metabolismul Lipidic:

   • Stimularea lipolizei.
   • Creșterea nivelului de glicerol și acizi grași liberi.
   • Creșterea disponibilului de acizi grași liberi contribuie la insulinorezistență.
   • Cortizolul crește apetitul și determină hiperinsulinism (datorită insulinorezistenței), având efect lipogenetic.
   • Obezitate, dar cauza distribuției centripete a țesutului adipos (tipică sindromului Cushing) nu este cunoscută.

3. Metabolismul Proteic:

   • Scăderea sintezei proteice.
   • Creșterea catabolismului proteic cu eliberare de aminoacizi.

4. Metabolismul Hidroelectrolitic:

   • Inducerea sintezei hepatice a angiotensionogenului.
   • Stimularea sintezei și secreției peptidului atrial natriuretic.
   • Inhibarea sintezei vasopresinei și a substanțelor vasodilatatoare.

5. Metabolismul Mineral și Osos:

   • Excesul cronic de glucocorticoizi induce osteopenie prin:
     • Scăderea sintezei osoase (reducerea sintezei factorilor de creștere, apoptoza osteoblastelor).
     • Stimularea resorbției osoase osteoclastice.
     • Reducerea absorbției intestinale a calciului.
     • Stimularea excreției renale a calciului.

• Efecte imunosupresoare și antiinflamatorii: reducerea migrării celulelor inflamatorii la locul injuriei.
• La nivelul țesutului conjunctiv, inhibă proliferarea fibroblastelor și cheratinocitelor (pierdere de țesut conjunctiv, tegumente subțiate, echimoze, vergeturi, afectarea vindecării plăgilor).
• Efecte endocrine: în exces, reduc răspunsul gonadotropilor la gonadoliberină (inhibă LH și FSH) și inhibă direct GH și IGF-1 (inhibă creșterea la copil).

Efectele Mineralocorticoizilor

• Aldosteronul reglează volumul intravascular și homeostazia electroliților.
• Efecte asupra celulelor nonepiteliale (exprimarea genelor colagenului, inhibitorul activatorului plasminogenului tipul 1, gene mediatoare ale inflamației).
• Excesul cronic duce la microangiopatie, necroză acută și fibroză vasculară.

Efectele Hormonilor Androgeni

• Rolul primordial este de precursori în sinteza periferică de testosteron și dihidrotestosteron.
• Prin aromatizare, androgenii adrenali sunt o sursă importantă de estrogeni.
• Efecte biologice la adult:
  • La ambele sexe dezvoltă pilozitatea pubo-axilară.
  • La femeie contribuie substanțial la cantitatea totală de androgeni, stimulând pilozitatea sexual-dependentă și libidoul.
  • La bărbați efecte fiziologice neglijabile (sub 5% din testosteronul total provine din aceștia).
  • Contribuie la menținerea caracterelor sexuale secundare și stim stimularea comportamentului sexual.
• În exces pot produce pseudopubertate precoce la băieți.

Catecolaminele - Sinteză

• Sinteza catecolaminelor are ca punct de plecare tirozina (din alimente sau sintetizată în ficat).
• Etape: Tirozină → Dopa → Dopamină → Norepinefrină → Epinefrină.
• Enzime implicate: tirozinhidroxilaza, dopadecarboxilaza, dopamin β hidroxilaza, feniletanolamin-N-metil transferaza.

Catecolaminele - Acțiuni Fiziologice

• Determinate de legarea de receptori specifici de membrană cuplați cu proteina G (receptori adrenergici).
• Receptori adrenergici:
  • Alfa: α1, α2
  • Beta: β1, β2, β3
• Receptorii α1 mediază contracția musculaturii netede vasculare (vasoconstricție, creșterea tensiunii arteriale) și midriază.
• Receptorii α2 mediază reducerea tensiunii arteriale, a secreției de insulină și a agregării plachetare.
• Receptorii β1 mediază acțiuni adrenergice la nivel cardiac (inotropi și cronotropi pozitivi), renal (stimularea secreției de renină) și în țesutul adipos (inducerea lipolizei).
• Receptorii β2 sunt localizați în ficat, mușchi scheletici, bronhii, uter, arteriole și generează bronhodilatație, vasodilatație, glicogenoliză în mușchii scheletici.
• Receptorii β3 se află în țesutul adipos, colon, sistem nervos și implică lipoliza, metabolismul energetic și motilitatea intestinală.

Sindromul Cushing

• Exces de glucocorticoizi, indiferent de proveniență.
• Cauza cea mai comună este forma iatrogenă (exogenă), secundară administrării exogene de glucocorticoizi.
• Sindromul Cushing de cauză endogenă:
  • ACTH-dependente (80-90% din cazuri)
  • ACTH-independente (10-20% din cazuri)

Etiopatogenie

• Forme ACTH dependente
  • Adenom corticotrop (boală Cushing)
  • Secreție ectopică de ACTH (paraneoplazic)
  • Secreție ectopică de corticoliberină (CRH)
• Forme ACTH independente
  • Adenom sau carcinom suprarenal
  • Displazia micronodulară
  • Hiperplazia macronodulară

Manifestări Clinice

• Obezitatea:
  • Depunere de țesut adipos centripetă (facio-tronculară = facies "în lună plină", supraclavicular, interscapulovertebral, presternal, intraabdominal).
  • Membre subțiate (efect catabolic proteic al cortizolului).
  • Aspect tipic de „lămâie pe scobitori”.
• Modificări tegumentare:
  • Facies pletoric (atrofie tegumentară).
  • Fragilitate vasculară (peteșii, echimoze la traume minime).
  • Vergeturi roșii violacee “în flacără” (lățime > 0.5 cm, până la 2 cm, deprimate la atingere, tipic pe abdomen, coapse, brațe, sâni, axile)- virtual patognomonice.
  • Acnee, seboree și hirsutism la femeie (exces de androgeni suprarenali).
  • Virilizarea este rară (în carcinoamele suprarenaliene).
• Miopatia proximală:
  • Dificultăți în ridicarea de pe scaun/pat, la urcatul scărilor (cu prezervarea forței distale).
• Osteopenia sau osteoporoza:
  • Fractură vertebrală de fragilitate (mai ales la bărbați).
• Hipertensiune arterială:
  • Prezentă la aproximativ 75% din cazuri.
  • Contribuie major la mortalitatea.
• Tulburări emoționale și cognitive:
  • Insomnii, labilitate emoțională, anxietate, iritabilitate, scăderea memoriei și a capacității de concentrare, depresie (tentative de suicid), euforie.
  • În cazuri severe: manie și psihoza cortizonică (halucinații, paranoia).
• Tulburări metabolice:
  • Alterarea toleranței la glucoză sau diabet zaharat, dislipidemie.
• Tulburări endocrine:
  • Inhibarea GH (oprirea creșterii la copil).
  • Inhibarea LH și FSH (tulburări ale ciclului menstrual până la amenoree, scăderea libidoului la femeie; scăderea libidoului până la impotență la bărbat).

Caracteristici în funcție de etiopatogenie

• Adenom suprarenalian:
  • Secreție în exces de cortizol.
  • Instalare progresivă, hipercorticism ușor/moderat.
• Adenocarcinoame suprarenaliene:
  • Secreție de cortizol, androgeni și mineralocorticoizi.
  • Instalare rapidă, hirsutism sever/virilizare, alcaloză și hipopotasemie, dureri abdominale, tumoră abdominală palpabilă.
• Boala Cushing:
  • Secreție moderat crescută de cortizol și androgeni, hirsutism, acnee (rareori hiperpigmentare și hipopotasemie).
  • Evoluție lentă, mai frecventă la femei.
• Cushing paraneoplazic:
  • Mai frecvent la bărbați (40-60 ani), asociat cu carcinoid bronșic și cancer pulmonar cu celule mici.
  • Secreție mult crescută de glucocorticoizi, androgeni și deoxicorticosteron.
  • Evoluție rapidă, scădere ponderală mare, anemie, hiperpigmentare, hipopotasemie și alcaloză.
  • Predomină semnele tumorii de bază (scădere ponderală, astenie marcată, excesul de glucocorticoizi se manifestă prin toleranță alterată la glucoză și hipertensiune arterială).

Implicații Stomatologice

• Excesul cronic de glucocorticoizi generează la nivelul cavității bucale:
  • Diminuarea tramei protice și a plajei osteoide cu osteoporoza arcadelor dentare.
  • Accelerarea distrucției proteice la nivelul peretelui vascular cu fragilitate capilară și apariția sufuziunilor hemoragice.
  • Scăderea rezistenței la infecții prin acțiune antiinflamatoare și creșterea frecvenței infecțiilor în sfera buco-dentară.

Diagnostic Pozitiv

• Etapa 1: Documentarea hipercorticismului.
  • Determinarea cortizolului liber urinar în urina de 24 ore (cel puțin două recoltări diferite, valori normale 5-50 µg/24h).
  • Evidențierea inversării sau pierderii ritmului circadian al secreției de cortizol (cortizol seric sau salivar la miezul nopții).
    • Cortizol seric normal: 3-20 µg/dl dimineața la 8, sub 3 µg/dl la miezul nopții.
  • Teste dinamice de supresie a secreției:
    • Testul de supresie cu dexametazonă 2mg/zi administrat 2 zile - supresia inadecvată a cortizolului seric (>1.8 µg/dl) este sugestivă pentru sindromul Cushing.
• Etapa 2: Stabilirea formei (ACTH dependente sau ACTH independente)
  • Dozarea ACTH între orele 8 și 9 (valori normale între 10-52 pg/ml).
    • Valori crescute în boala Cushing și foarte mari în secreția ectopică de ACTH.
    • Valori scăzute în formele ACTH independente.

Forme ACTH dependente:

• Testul de supresie cu 8 mg dexametazonă, timp de 48 de ore - reducerea nivelului cortizolului seric sau/și a cortizolului liber urinar ≤50% față de valoarea inițială este sugestivă pentru boala Cushing.
• Testele de supresie cu DXM se efectuează deoarece DXM este cel mai puternic glucocorticoid sintetic cu un efect puternic de inhibare a secreției de ACTH/CRH.
• Explorări imagistice: rezonanță magnetică nucleară a zonei hipotalamo-hipofizare și suprarenale tomografia computerizată, ultrasonografia abdominală, scintigrafia suprarenală.
• Examen anatomopatologic și imunohistochimie.

Tratament

• Ameliorarea funcției axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal.
• Conservarea funcțiilor hipofizare.
• Metode:
  • Terapia chirurgicală.
  • Radioterapia hipofizară.
  • Tratamentul medicamentos.

Tratament Chirurgical

• Tratamentul de elecție.
• Metode:
  • Chirurgia hipofizară transsfenoidală.
  • Suprarenalectomia.
• Suprarenalectomia bilaterală totală este indicată ca alternativă în adenomul hipofizar hipersecretant de ACTH, precum și în sindromul Cushing paraneoplazic.
• Suprarenalectomia unilaterală reprezintă indicația de elecție pentru sindromul Cushing prin tumoră suprarenală secretantă de cortizol.

Radioterapia Hipofizară

• Pentru adenomul hipofizar hipersecretant de ACTH (terapie secundară, mai ales în tumorile hipofizare invazive).
• Asigură controlul excesului de cortizol la 50-60% din pacienți, efectul fiind obținut în medie la 3-5 ani de la inițierea terapiei.

Tratament medicamentos

• Are un caracter adjuvant.
• Nu se cunosc preparate care să supreseze eficient secreția autonomă de ACTH.
• Există medicamente cu efect inhibitor asupra steroidogenezei suprarenale.
• Indicate în cazurile severe pentru ameliorarea preoperatorie a efectelor excesului de cortizol sau în situația tumorilor nerezecabile.

Hiperaldosteronismul Primar

• Producția excesivă de aldosteron de către corticosuprarenală → retenție de sodiu, hipertensiune arterială, depleție de potasiu, alcaloză hipokalemică.
• Reprezintă 5-10% din cazurile de hipertensiune arterială.

Etiopatogenie

• Adenom secretant de aldosteron.
• Hiperplazia adrenală bilaterală.
• Carcinom adrenal secretant de aldosteron.
• Hiperplazia unilaterală adrenală.
• Hiperaldosteronismul familial.

Fiziopatologie

• Excesul cronic de aldosteron generează:
  • Retenție de sodiu → hipernatremie, expansiune a volumului lichidelor extracelulare.
  • Depleție potasică → creșterea eliminării urinare de potasiu cu hipopotasemie.
  • Secreția de ioni de hidogen → alcaloză metabolică.
  • Creșterea secreției de magneziu.
  • Deprimarea sistemului renină-angiotensină.
  • Stimularea producției unor factori de creștere, factori proinflamatori și profibrotici → microangiopatie și fibroză la nivelul vaselor de sânge, rinichiului și cordului.

Manifestări Clinice

• Hipertensiunea arterială:
  • Prezentă și permanentă în toate cazurile.
  • Interesează tensiunea sistolică și diastolică (maxima până la 200 mmHg, minima în jur de 100 mmHg).
  • Bine tolerată (cefalee occipitală sau în cască, greață, vărsături).
• Hipopotasemia:
  • Simptome neuromusculare (fatigabilitate musculară, paralizii, parestezii).
  • Aritmii.
  • Sindrom poliuric-polidipsic.
  • Tulburări metabolice.
• Alcaloza metabolică:
  • Induce manifestări de tetanie (de cele mai multe ori este asimptomatică).

Diagnostic

• Două etape diagnostice:
  • Teste de screening și diagnostic.
  • Stabilirea formei etiopatogenice.
• Screening-ul se recomandă în:
  • Pacienți cu hipertensiune arterială și hipokaliemie.
  • Pacienți cu hipertensiune arterială rezistentă la tratament.
  • Hipertensiune arterială cu debut sub 40 de ani.
  • Istoric familial de hipertensiune arterială sau acident vascular cerebral anterior vârstei de 50 de ani.
  • Pacienți cu incidentaloame suprarenale.

Screening

• Raportul aldosteron-renină plasmatică este cel mai fidel mijloc de screening.
• La pacienții cu raport aldosteron-renină plasmatică pozitiv se efectuează un test de confirmare:
  • Testul încărcării cu saline.
  • Testul la fludrocortizon.
  • Testul la captopril.

Stabilirea Formei Etiopatogenice

• Scanare tomografică adrenale computerizată (la pacienții cu raport aldosteron-renină plasmatică crescut și test de confirmare pozitiv).
• Cateterizarea venelor adrenale este criteriul standard al diferențierii formelor unilaterale de cele bilaterale.
• Testarea genetică este necesară în cazurile de hiperaldosteronism familial.

Tratament

• Obiective:
  • Prevenirea morbidității și mortalității asociate hiperaldosteronismului.
  • Minimalizarea efectelor pro-inflamatorii și pro-fibrotice ale aldosteronului.
  • Normalizarea tensiunii arteriale și kaliemiei.
• Metode:
  • Regim hiposodat.
  • Terapie medicamentoasă.
  • Terapie chirurgicală.

Insuficiența Corticosuprarenală

• Afecțiune generată prin:
  • Distrucția cortexului adrenal (insuficiența corticosuprarenală primară).
  • Deficitului secreției hipofizare de ACTH sau corticoliberină (insuficiența corticosuprarenală secundară, respectiv terțiară).

Etiopatogenia Insuficienței Corticosuprarenale Primare

• Autoimună (80% din cazuri, sporadică sau componentă a sindroameor pluriglandulare autoimune).
• Infecțioasă (tuberculoză, infecția cu HIV, citomegalovirus sau fungi).
• Vasculară (hemoragică sau tromboza venelor adrenale).
• Metastatică.
• Infiltrativă (amiloidoză, sarcoidoză, hemocromatoză).
• Iatrogenă.

Manifestări Clinice în Insuficiența Corticosuprarenală Primară

• Consecința deficitului celor trei grupe hormonale sintetizate la nivelul cortexului adrenal:
  • Hormoni glucocorticoizi.
  • Hormoni mineralocorticoizi.
  • Hormoni androgeni.
• Simptomatologia și semnele clinice devin manifeste în condițiile distrugerii a cel puțin 90% din cortex-ul adrenal.

Deficitul de Glucocorticoizi

• Astenie marcată.
• Slăbiciune musculară.
• Fatigabilitate cu caracter progresiv.
• Tulburări gastrointestinale (anorexie, dureri abdominale, diaree sau constipație, grețuri, vărsături).
• Hiperpigmentarea tegumentelor și mucoaselor.

Hiperpigmentarea

• Pete brune, ardezii de mărimi variabile, izolate sau confluente la nivelul mucoasei gingivale.
• Apar și pe fața externă sau internă a buzelor, pe mucoasa jugală (în dreptul celui de al 2-lea molar superior, în jurul canalului Stenon), pe fața superioară sau inferioară a limbii, pe bolta palatină.
• La pacienții etnic pigmentați, modificările menționate pot constitui unica metodă clinică de diagnostic al afecțiunii.

Deficitul de Mineralocorticoizi

• Reducerea excreției potasiului (retenția de potasiu poate conduce la aritmii).
• Creșterea eliminării de sodiu (hipotensiune, deshidratare).

Deficitul de Androgeni

• Reducerea pilozității pubiene și axilare și scăderea libidoului.
• Manifestările sunt mai evidente la femei comparativ cu bărbați.

Explorări de Laborator și Paraclinice

• Investigații hormonale:
  • Determinarea bazală a cortizolul plasmatic și după stimularea cu ACTH (valori scăzute).
  • Determinarea ACTH-ului (crescut în forma primară, scăzut în formele centrale).
  • Determinarea activității reninei plasmatice, dihidroepiandrosteronului.
• Anomalii electrolitice:
  • Hiperkalemia (deficit de aldosteron).
  • Hiponatriemia (deficit de mineralo- și glucocorticoizi).
  • Hipercalcemia (deficit de glucocorticoizi și hemoconcentrației).
• Anomalii hematologice (deficit de glucocorticoizi).
• Investigațiile imagistice:
  • Calcificări.
  • Creșterea volumului glandelor adrenale (infecții, boli infiltrative, metastaze).
  • Atrofia glandelor adrenale în insuficiența corticosuprarenală secundară.

Tratament

• Educația pacientului.
• Terapia de substituție cronică.

Educația Pacientului

• Consiliere nutrițională.
• Recomandări privind modificarea medicației în situații stresante sau în cursul afecțiunilor acute intercurente (situațiile care pot precipia o insuficiență corticosuprarenală acută).

Terapia de Substituție Cronică

• Substituția glucocorticoidă:
  • Urmărește simularea ritmului circadian normal.
  • Hidrocortizon per os (20 mg/zi, 10 mg dimineața, 5 mg la prânz, 5 mg seara).
  • Prednison (5-7.5 mg/zi).
  • Dexametazonă (0,5-0,75 mg/zi) - 2/3 dimineața și 1/3 după amiaza.
• Substituția cu mineralocorticoizi:
  • Fludrocortizon per os (0.1 mg/zi).
  • Monitorizare clinică (TA în clino și ortostatism, puls).
  • Monitorizare paraclinică (kalemie, determinarea activității reninei plasmatice).

Precauții

• În situații de stress minor (infecții respiratorii, extracții dentare), doza de glucocorticoizi crește de 2-3 ori.
• Vărsături/diaree: glucocorticoizi parenteral (hidrocortizon hemisuccinat 100 mg).
• Stress major (intervenții chirurgicale): 50-100 mg hidrocortizon hemisuccinat la fiecare 6 ore timp de 72 de ore.
• Pacienții cu insuficiență corticosuprarenală trebuie să aibă la domiciliu hidrocortizon hemisuccinat pentru urgențe.

Feocromocitomul

• Definiție: tumoră derivată din celulele cromafine ale medulosuprarenalei (secretantă de catecolamine cu manifestări paroxistice, poate duce la deces).
• Tumorile secretante de catecolamine (85% la nivelul glandelor suprarenale - feocromocitoame).
• Țesut cromafin extraadrenal (15% din cazuri) - paraganglioame.
• Incidență: variabil între 2 și 8 /1 mil persoane/an; (aprox. 50% se prezintă ca moarte de cauză neprecizată).
• 90% din cazuri unilaterale la adulți, 10% bilaterale.
• 35% unilaterale la copii, restul bilaterale.
• Feocromocitoame bilaterale (sindroame genetice, familiale ex: neoplazii endocrine multiple).

Sinteza Catecolamine

• Tirozina (alimente/ficat).
• Sinteza PMNT (feniletanolamina – N - metiltransferaza) este stimulată de cortizol.
• Adrenalina este produsă doar în suprarenală (peste 90%).
• Suprarenala produce aproximativ 7% noradrenalină (provenind mai ales din celulele cromafine extra-adrenale).
• Ggl simpatici produc doar noradrenalină.

Manifestări Clinice

• Reflectă variațiile în sinteza, eliberarea și sensibilitatea induviduală la catecolamine.
• Hipertensiune arterială (continuă 50% din pacienți, paroxistică 45%).
• Criza paroxistică (triada caracteristică):
  • Cefalee
  • Palpitații
  • Transpirații.

Diagnostic

• Importanța diagnosticării:
  • Hipertensiunea arterială este curabilă prin rezecția tumorii.
  • Crizele paroxistie de hipertensiune arterială pot fi letale.
  • Riscul malignizării este crescut în unele forme.
  • 25% fac parte din sindroame cu o genetică cunoscută.

Criterii de Diagnostic

1. Catecolaminele și metaboliții lor în condiții bazale

   • Metanefrine şi normetanefrine (metaboliții adrenalinei și respectiv noradrenalinei) - concentrații plasmatice și urinare crescute.
   • Determinarea nivelelor plasmatice are capacitate de detecție mai mare decât cea urinara (24 h).
   • Adrenalina și noradrenalina plasmatică și urinară prezintă mari oscilații de concentrație și un timp de înjumătățire foarte scurt (nu sunt recomandate pentru diagnostic).

2. Evaluare imagistică

   • Rezonanţa magnetică nucleară.
   • Scintigrafia cu metaiodobenzilguanidină (MIBG).
   • Scintigrafie cu radionucleizi.

3. Teste genetice

4. **Examenul histopatologic și imun