fiziologia-aparatului-renal

Excreția produselor finale de metabolism:
- Rinichii sunt responsabili pentru eliminarea majorității produselor finale de metabolism din organism.
- Exemple de substanțe excretate: ureea, creatinina, acidul uric și urații.
Controlul concentrațiilor majorității constitutivilor:
- Rinichii contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic.
- Participă la echilibrul hidro-electrolitic.
Funcție endocrină:
- Secreția de renină.
- Producția de eritropoetină (factor de stimulare a producției de globule roșii).

Structura rinichiului:
- Fiecare rinichi conține aproximativ 2.000.000 de nefroni.
- Nefronul este format din:
- Glomerul:
  - Locația unde se realizează filtrarea plasmei sanguine.
  - Formă de rețea capilară formată din până la 50 de ramuri anastomozate.
  - Acoperit de celule epiteliale și învelit de capsula Bowman.
- Tub (lung):
  - Lichidul filtrat este transformat în urină.
- Sângele intră în glomerul prin arteriola aferentă și iese prin arteriola eferentă.

Presiunea sângelui:
- Presiunea din glomeruli conduce la filtrarea plasmei în capsula lui Bowman.
- Lichidul filtrat se îndreaptă către tubul proximal, localizat în cortexul renal, unde glomerulii sunt prezenti.
Ansă Henle:
- Lichidul ajunge în ansa Henle care coboară adânc în parenchimul renal, unele anse atingând vârful medularei renale.
- Fiecare ansă are porțiuni ascendente și descendente.
După ansa Henle:
- Lichidul ajunge în tubul distal, de asemenea situat în corticala renală.
- Tuburile distale converg formând tuburi colectoare corticale care se îndreaptă din nou spre medulară, devenind tuburi colectoare medulare sau tuburi colectoare mari.
- Aceste tuburi se varsă în pelvisul renal prin vârful papilelor renale.

Există o rețea bogată de capilare în jurul sistemului tubular al rinichiului, numită rețeaua capilară peritubulară.
Aceasta primește sânge din arteriolele eferente (care a trecut deja prin glomerul).
Majoritatea capilarelor peritubulare se află în cortexul renal, adiacente tubilor proximali, distali și tubilor colectoare corticali.
Din porțiunile profunde se desprind ramuri capilare lungi numite vasa recta care însoțesc ansele Henle.

Funcția de bază a nefronului:
- Epura plasma sanguină de substanțele nefolositoare în timpul trecerii prin rinichi.
- Substanțele ce trebuie eliminate sunt în principal produșii finali de metabolism și ioni în exces (sodiu, clor, hidrogen).
Principalele mecanisme de epurare ale plasei:
- Filtrarea: La nivel glomerular.
- Reabsorbția: Marea parte a apei și electroliților sunt reabsorbite în plasma capilarelor peritubulare.
- Secreția: Substanțele sunt secretate din plasmă în lichidul tubular.
Cantitatea filtrată: Aproximativ 180 l se filtrează zilnic prin glomeruli, din care 1-1.5 l formează urina (restul este reabsorbit).

Filtratul glomerular: Lichidul care se filtrează prin glomerul în capsula lui Bowman.
Membrana glomerulară: Este compusă din trei straturi:
- Strat endotelial capilar
- Membrana bazală (fibre de colagen și proteoglicani)
- Strat de celule epiteliale cu prelungiri numite pedicele.
Permabilitatea membranei glomerulare:
- De 100-500 ori mai mare decât a capilarelor obișnuite.
- Celulele endoteliale au fenestre care permit trecerea lichidului și substanțelor.
- Membrana glomerulară are o selectivitate foarte mare.
Greutatea moleculară:
- Substanțele cu greutate moleculară de până la 5200 se filtrează ușor, în timp ce proteinele cu greutatea moleculară de 69.000 filtrează doar 0.5% din molecule.
- Membrana glomerulară respinge electrostatic moleculele proteice datorită încărcăturii electrice negative.
Forțele de filtrare:
- Presiunea hidrostatică intraglomerulară: 60 mmHg
- Presiunea coloid osmotică din capilarele glomerulare: 32 mmHg
- Presiunea intracapsulară: 18 mmHg
- Presiunea efectivă de filtrare calculată:
  $p<em>{efectiv} = p</em>h - (p<em>{co} + p</em>{ic}) = 20 ext{ mmHg}$
Debitul filtrării glomerulare:
- Cantitate totală de filtrat formată în fiecare minut: aproximativ 125 ml/min.
- Peste 99% din filtrat este reabsorbit, contribuind la urină.

Procentajul din fluxul plasmatic renal care devine filtrat glomerular.
Calcul:
- Fluxul plasmatic normal prin ambii rinichi: 650 ml/min
- Debit normal de filtrare glomerulară: 125 ml/min
- Fracția de filtrare: Aproximativ 20% sau 1/5.

Autoreglarea filtrării glomerulare:
- Debit constant între 75-160 mmHg.
- Mecanisme de feedback de la tubul distal la arteriolele periglomerulare:
- Feedback vasodilatator al arteriolei aferente.
- Feedback vasoconstrictor al arteriolei eferente.
Efectele stimulării SNV simpatic:
- Inervarea ambelor arteriole și parțial a tubilor uriniferi.
- Stimularea moderată nu influențează mult fluxul; stimularea puternică poate duce la scăderea debitului renal până la zero.

Reabsorbția și secreția: Ce are loc pe parcursul călătoriei filtratului prin tubii uriniferi:
- Lichidul reabsorbit trece în capilarele peritubulare pentru a se întoarce în sânge.
- Secreția de substanțe necesare se realizează prin celulele epiteliale.
Transportul activ:
- Există două mecanisme de transport:
1. Transportul activ primar: Ionii de sodiu se transferă din lumenul tubular spre interstițiu prin ATP-aze Na+/K+.
  - Acest proces creează un potențial negativ de -70 mV.
2. Transportul activ secundar: Ionii de sodiu activează transportul altor substanțe prin proteine transportoare.
Co-transport:
- Glucoza, aminoacizii se reabsorb în tubul proximal cu sodiu.
- Ionii de clor se absorb prin co-transport, în special în porțiunea îngroșată a segmentului ascendent al ansei Henle.
Control hormonal:
- Reabsorbția sodiului și secreția potasiului sunt reglate de aldosteron.
- Se controlează concentrația ionilor de potasiu din organism.

Definiție: Procesul de golire al vezicii urinare, care are loc când aceasta este plină.
Structura vezicii urinare:
- Formată din mușchi neted (detrusor) cu fibre musculare orientate în toate direcțiile.
- Contracția detrusorului crește presiunea intravezicală între 40-60 mmHg.