Încrengătura PTERIDOPHYTA xx

Încrengătura PTERIDOPHYTA

  • Rădăcini:
    • Rădăcini secundare
    • Adventive
  • Tulpini:
  • Frunze:
    • Microfile: 1-2 cm
    • Macrofile: 1-2 m până la 6 m
    • Megafile
    • Tipuri:
      • Trofofile
      • Sporofile
      • Trofo-sporofile
  • Sporangii: Grupați într-un SOR
  • Înmulțirea: ciclul de dezvoltare cuprinde 2 generații COMPLET INDEPENDENTE:
    • Sporofit (2n)
    • Gametofit (n)
    • La majoritatea, sporofitul este PEREN (cu excepția ANOGRAMMA LEPTOPHYLLA)
    • Ciclul IZOSPORIC: rezultă un protal monoic
    • Ciclul HETEROSPORIC: rezultă un protal dioic

Clasa LYCOPODIATE

  • Licopodiile nu sunt ferigi, dar sunt incluse la Pterydophyta sub formă de clasă.
  • Cuprind printre cele mai vechi specii de pe Terra
  • Grup „soră” a tuturor plantelor actuale! Asemănarea cea mai mare cu ferigile este dată de înmulțire:
    • Sporofitul
    • Alternanța de generații, cu gametofit independent de sporofit

Ordinul LYCOPODIALES

  • Caractere generale:
    • Plante terestre, ierboase sau epifite (plantă care trăiește pe altă plantă)
    • Tulpini supraterane repente (pe care se dezvoltă rădăcini adventive) și ascendente, dichotomice și rar pseudo-dichotomice
    • Rizom tuberculiform
      • Frunze:
        • Mici
        • Aciculare sau solziforme
        • Sesile
        • Uninerve
        • Dispuse spiralat pe tulpini și ramuri, rareori numai la baza tulpinii
  • Sporangii:
    • De tip izospor
    • Reniformi
    • Situați:
      • Pe trofosporofile
      • Grupați în spice sporifere la baza unor sporofile, ușor deosebite de trofofile
  • Protalul:
    • Poate fi:
      • Suprateran, autotrof, masiv ori foliaceu
      • Deseori este subteran, de aspect conic (napiform)
    • MONOIC
  • Ciclul de dezvoltare:
  • Reprezentanți:
    • LYCOPODIUM CLAVATUM - „pedicuță” - pajiști, margini de păduri
    • LYCOPODIUM ANNOTIUM - „cornișor” - mlaștini, turbării, păduri
    • HUPERZIA SELAGO (syn. LYCOPODIUM SELAGO) - „brădișor” - molidișe, locuri înierbate umede

Ordinul SELAGINELLALES

  • Au rădăcini de tip adventiv
  • Tulpini cu ramificație dichotomică
  • Frunzele:
    • De tip microfil
    • Sesile
    • Uninerve
    • Dispuse opus sau eltern
    • Prezintă la bază o mică LIGULĂ
  • Înmulțirea:
    • Se realizează:
      • Vegetativ= prin butășire
      • Asexuat-sexuată= se încadrează la schema generală a unui ciclu HETEROSPOR, dar prezintă câteva trăsături particulare
  • Sporangii:
    • Reuniți în spice sporifer: STROBILI
    • Sunt de tip heterospor:
      • MICROSPORANGII sunt la baza unei SPOROFILE și conțin în interior MICROSPORI
      • MACROSPORANGII sunt protejați de o MACROSPOROFILĂ ligulată, fiecare generând câte 4 MACROSPORI
  • Generația gametofitică s-a redus foarte mult: protalele se formează în interiorul membranei sporilor
  • Ciclul de dezvoltare:
  • Reprezentanți:
    • SELAGINELLA HELVETICA - „struțișor” - etajul montan, subalpin
    • SELAGINELLA TROPICALE - plantă decorativă
    • SELAGINELLA LEPIDOPHYLLA - „fals trandafir de Ierihon” - stadiu dormant + activ

Clasa EQUISETATE

Ordinul EQUISETALES

  • Caracteristici generale:
    • Tulpinile:
      • Simple
      • Ramificate monopoidal-verticilat
    • Pot fi:
      • Fertile
      • Sterile
      • Fertile și sterile
    • Frunzele:
      • Mici
      • Neasimilatoare
      • Cuneiforme
      • Întregi
      • Sudate într-o vagină
    • Spicele sporifere:
      • Alcătuite din SPOROFILE HEXAGONALE peltate
      • Pe dos= 5-8 SPORANGI în care se formează numeroși HOMOIOSPORI prevăzuți cu 4 elatere
    • Protale
      • Mici
      • Dioice
      • Foliacee
      • Autotrofe
      • Heteromorfe
    • Reprezentanți:
      • EQUISETUM ARVENSE - „coada calului” - culturi, răzoare, lunci
      • EQUISETUM TELMATEIA - „părul porcului” - locuri umede din zăvoaie, de pe malul apelor, din jurul zăvoielor
      • Ambele specii au 2 tipuri de tulpini
  • Ciclul de dezvoltare:

Clasa POLYPODIATE

  • Caractere generale:
    • Specii de consistență ierboasă (doar în regiunile tropicale și subtropicale se pot întâlni ferigi arborescente cu un trunchi lignificat sau ferigile de tip epifitic)
    • Au RIZOM subteran bine dezvoltat, cu cilindru central extrem de variat (protoste, euste, cele mai frecvente fiind sifonostel și dictiostel)
    • Frunzele (se mai numesc FRONDE)
      • Simple
      • Circinate în tinerețe
      • Sunt de tip macrofil (unele chiar megafil)
      • Au forme variate, pot fi:
        • Întregi
        • Cu incizii mari
        • Cu incizii mici
      • Cel mai adesea PENATE
    • Sporangii
      • De tip izospor
      • Întotdeauna pedicelați
      • Prezintă un inel mecanic (un semiinel dispus transversal sau longitudinal), format dintr-un singur rând de celule cu membranele
      • Sunt grupați în SORI (induziați sau nu), pe marginea sau pe dosul frunzelor
    • Protalul
      • Monoic
      • Lamelar
      • Autotrof
      • Anual
      • Formează pe fața sa inferioară:
        • ANTERIDII= în zona rizoizilor și proeminente la suprafața acestuia
        • ARHEGOANE= înspre porțiunea emarginată și adâncite parțial în masa protalului
      • În anteridii se produc ANTEROZOIZI (spiralați, pluriflagelați, care vor fecunda OOSFERA unui singur arhegon)
    • Ciclul de dezvoltare:
  • Reprezentanți:
    • A. Ape tropicale dulci
      • CERATOPTERIS THALICTROIDES - pantropical
    • B. Epifite
      • PLATYCERIUM Sp. - Asia, Australia, Africa tropicală
      • NEPHROLEPIS EXALTATA - America Centrală și de Sus, Africa
    • C. Păduri tropicale - ferigi arborescente
      • CYATHEA AUSTRALIS - SE Australiei
      • DICKSONIA ANTARCTICA - Londra
    • D. Lunci, mlaştini temperate
      • MATTEUCCIA STRUTHIOPTERIS - „spata dracului” - arinișe
    • E. Păduri
      • ATHYRIUM FILIX-FEMINA
      • DRYOPTERIS FILIX-MAS
      • POLYPODIUM VULGARE - „feriguța dulce”
    • F. Stâncării
      • ASPLENIUM VIRIDE - stânci calcaroase
      • ASPLENIUM TRICHOMANES
      • CETERACH OFFICINARUM - calcaroasă
    • G. Pajiști
      • PERIDIUM AQUILIUM - „țolul lupului”
    • Importanța
      • Depozitelor de cărbuni lăsate de speciile arborescente fosile
      • Rol decorativ: speciile actuale de filicate sunt mult utilizate în arhitectura peisageră, în decorarea spațiilor de interior
      • Unele sunt de valoare culinară: sunt specii la care li se consumă rizomul (pteridium esculentum)
      • Au întrebuințări terapeutice (Dryopteris filix-mas și polypodium vulgare: prin compușii fluoroglucinici și derivații lor, prin taninuri, uleiuri etc, au acțiune antihelmintică, antimicotică și chiar antivirală)

Subclasa HYDROPTERIDIDAE (syn. SALVINIIDAE)

  • Sunt singurele Polypodiate HETEROSPORE, la care SPORANGII (cu un inel mecanic rudimentar sau lipsă, cu un perete unistratificat)
    • Sunt dispuși în SORI INDUZIAȚI
    • Protejați de membrane de natură foliară alcătuind SPOROCARPII, uni sau bisexuați

Ordinul MARSILEALES

  • Frunzele: lung pețiolate, tetra-sectate
  • Sporocarpii:
    • Sunt bisexuali
    • Ovali
    • Scurt pedicelați sau sesili
    • Sori induziați micști (cu macro și microsporangii), prinși pe un inel gelatinos
    • Macroprotal natant (protejat parțial de membrana sporului, cu un singur arhegon)
    • Microprotale (rudimentare, natante, protejate de membrana microsporului)
    • Reprezentant: MARSILEA QUADRIFOLIA - „trifoiașul de baltă”

Ordinul SALVINIALES

  • Prezintă două tipuri de frunze:
    • Două:
      • Natante
      • Verzi
      • Ovale
      • Așezate opus
    • O a treia frunză din verticil:
      • Filiformă
      • Metamorfozată în RIZOFILE
    • Sporocarpii
      • Sferici
      • Scurt pedicelați
      • Unisexuați
    • Primăvara, sporii care se ridică la suprafața apei generează MICI PROTALE VERZI purtând puține organe sexuale, rudimentare ca alcătuire
    • Reprezentant: SALVINIA NATANS - SPECIE ANUALĂ

Încrengătura PINOPHYTA

  • Sunt primele plante cu semințe
  • Toate spermatofitele sunt plante heterospore: două tipuri de spori (macrospor, microspor)
  • Gametofitul microscopic, complet dependent de sporofit
  • Gametofitul și gametul femeiesc (oosfera) sunt închise în ovul (nu mai sunt dependente de existența mediului acvatic sau a apei)
  • Semințele
    • Împiedică uscarea embrionului
    • Permit stocarea de nutrienți, necesară supraviețuirii și dezvoltării embrionului
    • Germinarea și dezvoltarea plantei au loc doar când condițiile de mediu sunt favorabile
    • De ce semințele sunt un pas evolutiv? CUCERIREA USCATULUI
  • Caracterizarea generală a CORMULUI
    • Rădăcina:
      • Rămuroasă
      • Pivotantă (Cycas, Welwitschia)
      • Simbioze: micorize (Araucaria, Pinaceae), cianobacterii (Cycas, Podocarpus)
    • Tulpina:
      • Ramificație:
        • Monopoidală
        • Simpoidală (Ephedra)
      • Protostel până la eustel (tipic la gimnosperme)
      • Lemn:
        • Homoxil (lipsesc fibrele lemnoase)
        • Cu traheide cu punctuațiuni areolate, rareori scalariforme, sau prezintă și trahee gnetate
      • Liber: fără celule anexe
      • Prezintă:
        • Duramen (partea centrală a trunchiului unui arbore)
        • Canale secretoare (mucilagii, rășini)
    • Vase lemnoase:
      • Traheide scalariforme (îngroșări cu lignină dispuse transversal și paralel - „Pteridium”)
      • Traheide cu punctuațiuni areolate (pereți lignificați, din loc în loc cu punctuațiuni areolate - „Pinus”)
      • Vase lemnoase/ Vase liberiene:
        • Vase lemnoase= TRAHEE (îngroșări cu lignină spiralate, inelate, reticulate - „Cucurbita”)
        • Tuburi ciuruite (vase liberiene - celule vii)

Frunza

  • Structură xeromorfă
  • Filicoide (la grupele mai vechi) - acum: aciculare și scaviforme
  • Rozete, spiralat, fascicole, verticilat, opus
  • Uneori heterofilie
  • Sempervirescente (apariție), caduce (Ginkgo biloba, Larix decidua)

Înmulțirea

  • Florile bărbătești: STAMINA
  • Florile femeiești: OVULUL
  • Florile sunt puse în structuri numite CONURI
  • Conul bărbătesc=FLOARE
    • Sunt dispuse pe vârful ramurilor
    • Sunt mai mici decât cele femeiești
    • Sunt foliacei, nu se lignifică
    • După ce împrăștie polenul pică
    • Formați din:
      • Ax
      • Stamine (solz staminal) foliacee ce poartă 2 SACI POLINICI (microsporangi)
      • Staminele sunt considerate a reprezenta sporofilele modificate (frunze cu sporangi pe suprafața lor superioară).
  • Conul femeiesc=INFLORESCENȚĂ
    • Format din:
      • Ax
      • Solzi ce poartă pe fața superioară 2 OVULE (libere pe carpele)
    • Prezintă 2 tipuri de solzi:
      • Intern= fertil, ovul
      • Extern= steril
  • Fecundația
    • Simplă: zigot-embrion
    • Celule protaliene= protalul bărbătesc
    • Ovulul are un singur integument
    • Integumentul este similar cu sporofila
    • Nucela este analogul sporangelui (macrosporangelui)
      • Conul bărbătesc- poartă stamina: solz cu 2 saci polinici (sporangi)- formează sporii: androsporii (microsporii)- în spor se divide nucleul- se fomează celulele protaliene (protalul bărbătesc)- formează o celulă anteroidală- se divid- formează 2 nuclei spermatici
      • Ovului- are integument (sporofila)- nucela din interior (sporange= macrosporange)- se diferențiază 4 celule haploide- 1 funcțională (sor femeiesc= macrosporul)- se divide- formează endospermul (gametofitul)
  • Polenizarea: anemofilă

Clasa CYCADATAE

  • Rădăcini: adventive sau pivotante
  • Tulpini: columnare, butucănoase, rar dichotomice; creșterea este foarte înceată
  • Frunze: mari, penat-sectate, sempervirescente, circinate în tinerețe
  • Prezintă pungi, celule sau canale cu mucilagii
  • Unisexuat-dioice
  • Stamine și ovule primitive
    • CYCAS NAYAGARHENSIS
      • Con bărbătesc: stamine (solz staminal= microsporofilă), numeroși saci polenici= microsporangi
      • Con femeiesc: ovule (mai multe ovule pe o carpelă foliacee)

Familia CYCADACEAE

  • Reprezentanți:
    • CYCAS REVOLUTA (S Japoniei, cultivat mai mult ornamental, prezintă o sursă de amidon (sago), dar planta este toxică)
    • CYCAS CIRCINALIS (SE Asiei, cultivat ornamental)

Familia ZAMIACEAE

  • Reprezentanți:
    • CERATOZAMIA MEXICANA (endemic în Mexic, păduri montane umede)
    • ENCEPHALARTOS Sp. (E. ALTENSTEINII) - Africa de S
    • ENCEPHALARTOS WOODII - the loneliest tree in the world

Clasa GINKGOATAE

  • Tulpini: cu canale secretoare de mucilagii
  • Frunze: deltoidale, cu nervațiune dichotomică
  • Stamine: cu 2 saci polenici (în formațiuni amentiforme)
  • Embrion: cu 2 cotiledoane
  • Ovule: grupate câte 2

Semințe

  • Cu înveliș cărnos (SARCOTESTA-pseudodrupe)
    • Structura: Sclerotesta și sarcotesta se dezvoltă din integumentul ovulului
    • Morfologia
  • Reprezentant: GINKGO BILOBA (specie dioică, dezvoltare maximă în Jurasic, considerată o fosilă vie)

Clasa PINATAE

  • Cuprinde arbori și arbuști cu:
    • Ramificație monopoidală
    • Lemn picnoxilic (dens, cu puțin parenchim)
    • Canale rezinifere
    • Traheide cu punctuațiuni areolate
    • Frunze:
      • Aciculare
      • Solzoase
      • Lanceolate
      • Cu structură xeromorfă
      • Sempervirescente (majoritar, 2-15 ani)
  • Stamine: solzoase
  • Polen: greu sau sacat (cu saci aeriferi)
  • Ovule: fără cameră polenică
  • Polenizare: anemofilă
  • Fecundație: simplă

Familia PINACEAE

  • Cuprinde arbori și arbuști:
    • Ramificați monopodial
    • Cu ritidom care se exfoliază în plăci
    • Cu canale rezinifer în scoarță și în frunze
    • Frunze:
      • Întotdeauna aciculare
      • Sempervirescente (cu excepția genului Larix și Pseudolarix)
      • Dispuse spiralat ori în fascicule pe microblaste (câte două sau mai multe, rareori câte una)
      • Structură xeromorfă
      • Toate sunt plante UNISEXUAT-MONOICE
    • Flori bărbătești
      • Grupate în conuri mici
      • Alcătuite din:
        • Stamine solzoase, cu 2 saci polenici, care generează numeroase grăuncioare de polen (prevăzute cu 2 saci aeriferi)
        • Grăuncioarele de polen, în general au 2 saci aeriferi, dar daca lipsesc (Tsuga, Larix, Pseudolarix), întotdeauna grăuncioarele au:
          • 2 celule protaliene foarte mici
          • o celulă anteridială
          • o celulă vegetativă
    • Conurile femeiești
      • Sunt grupate în conuri mai mari decât cele bărbătești
      • Formate din:
        • Solzi carpelari (fertili), prevăzuți cu 2 ovule
        • Solzi sterili, mai puțin dezvoltați
    • Polenizarea: anemofilă
    • Embrionul: prezintă mai mult de 2 cotiledoane
    • Sămânța
      • Este comestibilă la unele specii
      • Prezintă:
        • Un tegument sclerificat
        • O aripioară membranoasă
    • Reprezentanți:
      • ABIES ALBA - „brad”
      • PICEA ABIES - „molidul european”
      • ABIES CONCOLOR - „brad de Colorado”
      • PICEA GLAUCA - „molid canadian”
      • ABIES NORMANDIANA - „brad de Caucaz” - Turcia
    • Genul Pinus în România
      • PINUS SYLVESTRIS - „pinul roșu” - Cheile Tișiței
      • PINUS NIGRA - „pinul negru” - Alpi (PINUS NIGRA Ssp. BANATICA - Herculane)
      • PINUS MUGO - „jneapăn” - Munții Rodnei, etajul subalpin
      • PINUS CEMBRA - „zimbru” - Lacul Șureanu, relict galciar, semințe comestibile
      • PINUS PINEA - „pin umbrelă” - mugurii de pin se utilizează în bucătăria mediteareană
      • PINUS LONGAEVA - E Californiei
      • LARIX DECIDIUA Ssp. CARPATICA (singurul din spontan din România, cu frunze căzătoare)
  • Utilizarea Pinaceelor
    • Valoare ecologică a pădurilor și tufărișurilor edificate
    • Lemnul este de bună și foarte bună calitate și se utilizează în industria mobilei, în construcții, în confecționarea instrumentelor muzicale, în industria celulozei și hârtiei
    • Din „ace” (cetină) sunt extrase uleiuri volatile pentru industria parfumurilor (mai ales a celor masculine) și cosmeticelor, pentru prepararea sărurilor de băi medicinale
    • Rășina fosilă a fost transformată de timp și factorii geologici în chihlimbar
    • Taninurile din ritidom sunt utilizate în tăbăcării, rumegușul este utilizat drept combustibil
    • Mugurii tineri și conurile femeiești tinere sunt folosite pentru prepararea siropurilor alimentare și medicinale în același timp
    • Cetina, mugurii și rășina de la bradul alb se folosesc ca expectorant, iar de la pinul roșu ca antiseptic și antiinflamator al aparatului respirator și urinar
    • Semințele unor specii sunt comestibile
    • Toate speciile au valoare decorativă

Familia CUPRESSACEAE

  • Specii cu port târâtor, columnar sau piramidal
  • Frunzele
    • Aciculare
    • Dispuse în verticile câte 3
    • Solziforme
  • Florile: Cupressaceele sunt plante UNISEXUAT-MONOICE, rar dioice
  • Stamine
    • Solzoase
    • Reunite în conuri mici, prevăzute la bază cu 6-3 saci polenici, în care se formează „polen greu” (lipsit de saci aeriferi)
    • Au: carpele solzoase (cărnoase doar în tinerețe) cu câte 2 ovule la bază (carpelele sunt reunite în conuri și care, la maturitatea semințelor devin tari)
    • Alte specii, se caracterizează prin prezența a 3 ovule la baza unor bractei, care la maturizarea semințelor devin cărnoase, se sudează între ele și formează o pseudobacă (Ienupăr).
    • Reprezentanți: Specii din flora României
      • JUNIPERUS COMMUNIS (pseudobaca= ienibahar, utilizat la aromatizarea ginului)
      • JUNIPERUS COMMUNIS Ssp. NANA
      • JUNIPERUS SABINA - „cetină de negi”, solzoase
      • CUPRESSUS SEMPERVIRENS - conuri femeieşti mature
      • THUJA OCCIDENTALIS - N America
      • THUJA ORIENTALIS - E Asiei

Familia TAXODIACEAE

  • După unele surse inclusă în Cupressaceae
  • Cuprinde specii arborescente, uneori de o talie impresionantă
  • Se caracterizează prin: ramificație monopoidal-verticilată
  • Frunze: aciculare, sempervirescente ori caduce, uneori solziforme
  • Sunt plante UNISEXUAT-MONOICE
  • Conuri bărbătești: pendente, cu solzi ce prezintă 2 saci polenici (foarte rar mai mulți); grăuncioare de polen lipsite de saci aeriferi
  • Conurile femeiești: globuroase, poartă 9-3-2 ovule dispuse pe solzi carpelari care sunt parțial sudați de cei sterili; ovulele se maturizează în al doilea an, dar conurile pot rămâne pe arbore până la 20 de ani
  • Semințele: sunt mici, au o aripioară îngustă sau lată, uneori trilobată, și cu 2-4 cotiledoane sau mai multe
  • Reprezentanți:
    • TAXODIUM DISTICHUM - „chiparos de baltă” (TAXODIUM DISTICHUM Ssp. MUCRONARUM - Mexic - acre cca. 2000 de ani)
    • Microblaste cu frunze aciculare moi ce cad toamna
    • Conuri femeiești mature
    • SEQUOIADENDRON GIGANTEUM - „arborele mamut” - Sierra Nevada, cel mai mare arbore de pe Terra
    • SEQUOIA SEMPERVIRENS

Familia TEXACEAE

  • Cuprinde arbori și arbuști nerășinoși și nearomatici
  • Frunzele: aciculare, spiralate, cu vârf rotunjit sau pungent
  • Florile: Sunt UNISEXUAT-DIOICE
    • Exemplarele bărbătești: prezintă conuri mici formate din stamine poligonale, în interior grăuncioare de polen sferice și lipsite de saci aeriferi
    • Exemplarele femeiești: poartă la bază ori la vârful ramurilor, ovule solitare sau grupate în 2-6, cu pedicel lung sau scurt și protejate de o serie de solzi
      • După polenizare și fecundație, sămânța:
        • Ajunge la dimensiuni de până la un centimetru (Tisă), 2 cm (Cephalotoraxus), 3-5 cm (Torreya)
        • De la baza ovulului se dezvoltă un ARIL care acoperă parțial sau total sămânța
        • La maturitate, sămânța prezintă un embrion cu 2 cotiledoane
    • Reprezentanți: TAXUS BACCATA - Padiș, Piatra Secuiului

Clasa GNETATE

  • Specii: fără canale secretoare, raze medulare lungi, trahee uneori; Frunze: opuse; Plante UNISEXUAT-DIOICE; Ovul: cu 2 integumente; Embrion: cu 2 cotiledoane

Ordinul EPHEDRALES

  • Vase liberiene cu celule anexe (ca la angiosperme)
  • Flori: în CIMULE, cu 1-4 perechi de bractee, anemofile și entomofile
  • Fecundație: dublă (embrion+ endosperm secundar)
  • Bracteele după fecundație devin cărnoase= PSEUDOPOLIDRUPĂ
  • Reprezentant: EPHEDRA Sp. (EPHEDRA DISTACHYA) - „cârcel”

Ordinul WELWITSCHIALES

  • Rădăcină: pivotantă; Trunchi: napiform; Frunze: lineare, nervațiune paralelă; Polenizare: entomofilă; Ovule: bi-integumentate; Embrion: cu 2 cotiledoane; Sămânță: aripată
  • Reprezentant: WELWITSCHIA MIRABILIS - „tumboa” - deșertul Namib (Namibia, Angola)
  • Conurile femeiești: Sunt mai mari, Sunt grupate câte 15-20 pe un ax ramificat, Alcătuite din bractee solziforme opuse Ovule biintegumentate
  • Conurile bărbătești: Sunt mai mici, Formate din bractee solziforme, opuse, ficare purtând la bază 4 foliole perigonale, 6 stamine cu antere biloculare și filamente unite într-un tub în centrul căruia se află o floare femeiască sterilă

Încrengătura MAGNOLIOPHYTA

  • Caracterizare generală
    • Nutriția
      • Fotoautotrofă (marea majoritate)
      • Semiparazitică (Rhinanthus, Viscum)
      • Heterotrofă
        • Parazitică (Cuscuta, Orobanche, Lathraea, Rafflesia)
        • Saprofitică (MICOHETEROTROFIE - Neottia, Corallorhiza)
      • Mixotrofă (Drosera, Dionaea, Nepenthes, Utricularia= plante insectivore)
  • Cormul:
    • Rădăcină pivotantă, rămuroasă, fasciculată, adventivă, tuberizate (morcov) (! Lipsește ramificația dichotomică și pseudodichotomică)
    • Tulpina: rizomi, bulbi, tuberculi, suculentă
    • Caracteristici morfo-anatomice la tulpină: eustel și ataktostel, trahee, liber cu celule anexe
    • Frunza
    • Flori și inflorescențe
    • Înmulțire: Integumentul este echivalentul sporofilei; nucela echivalentul la sporange; sporii sunt celule haploide- se divid- formează endospermul primar, echivalentul protalului
    • Gametofitul femeiesc la angiosperme
      • Ovulul prezintă:
        • 2 integumente= „sporofile”