Endocrino C1

Comunicare Intercelulară

  • Comunicarea intercelulară este mediată de sistemele endocrin, nervos și imun.
  • Aceste sisteme permit și reglează:
    • Creșterea
    • Dezvoltarea
    • Diferențierea celulară
    • Reproducerea
    • Homeostazia

Sistemul Endocrin

  • Funcționează cu hormoni.
  • Hormonii sunt substanțe secretate de glandele endocrine în circulația sanguină.
  • Hormonii sunt transportați la distanță și acționează prin legarea de receptori specifici.

Reglarea Secreției și Acțiunii Hormonale

  • Secreția hormonală este reglată prin multiple mecanisme.
  • Semnalele integrate la nivelul sistemului nervos central:
    • Prin neurotransmițători generează sinteza de hormoni și neuropeptide hipotalamice.
    • Acestea sunt transportate prin sistemul port hipotalamic-hipofizar.
    • Influentează sinteza și secreția hormonilor adenohipofizari.
  • Hormonii tropi hipofizari stimulează trofic și funcțional glandele periferice.
  • Hormonii glandelor periferice modulează secreția de neurohormoni hipotalamici și tropi hipofizari prin mecanism de feedback negativ.
  • A doua verigă de control este reprezentată de un feed-back scurt, exercitat în interiorul fiecărei glande prin factorii de creștere și citokine (acțiune paracrină sau autocrină).
  • Al treilea nivel este reprezentat de reglarea neurogenă, care influențează sinteza unor hormoni (hormon antidiuretic, insulină, glucagon, catecolamine).
  • A patra verigă de control este realizată la nivel tisular.

Patogenia Afecțiunilor Endocrine

  • Implică:
    • Producția scăzută/excesivă de hormoni
    • Patologia receptorilor hormonali
    • Producția ectopică de hormoni
    • Afecțiuni endocrine iatrogene
    • Sindroame poliglandulare autoimune
    • Sindromul neoplaziilor endocrine multiple

Determinarea Valorilor Hormonale

  • Determinarea bazală a hormonilor nu permite întotdeauna stabilirea precisă a diagnosticului.
  • Testele dinamice sunt utilizate când se suspectează o hipofuncție sau o hiperfuncție endocrină.

Investigațiile Imagistice

  • Reprezintă, de cele mai multe ori, ultima etapă a diagnosticului afecțiunii endocrine.
  • Permit încadrarea într-o formă etiopatogenică.
  • Pot oferi informații anatomice pentru o posibilă intervenție chirurgicală.

Hipotalamusul

  • Veriga între sistemul nervos central și hipofiză.
  • Controlul hipotalamic al hipofizei este mediat de două sisteme:
    • Controlul hipofizei anterioare (hormoni eliberatori și inhibitori, secretați de neuronii hipotalamici din nucleii parvocelulari).
    • Hormonii neurohipofizari (secretați de neuronii hipotalamici din nucleii magnocelulari, transportați în lobul posterior al hipofizei).

Neurohormonii Hipofiziotropi

  • Peptide sau amine biogene care stimulează sau inhibă sinteza și secreția hormonilor hipofizei anterioare.

  • Hormonii sistemului hipotalamo-neurohipofizar:

    • Oxitocină
    • Arginin-vasopresină (ADH)

  • TRH (tyrotropin releasing hormone):

    • Este un tripeptid.
    • Rol principal: stimularea sintezei și secreției de TSH.
    • Rol secundar: stimularea secreției de prolactină (PRL).

  • GnRH (gonadotropin-releasing hormone):

    • Este un decapeptid.
    • Acțiune principală: stimularea secreției de gonadotropi.

  • GHRH (growth hormone-releasing hormone):

    • Stimulează secreția pulsatilă de hormon de creștere.

  • CRH (corticotropin-releasing hormone):

    • Alcătuite din 41 de aminoacizi.
    • Stimulează secreția de POMC (propiomelanocortină), care se clivează în ACTH, MSH și β-endorfine.

  • Somatostatina:

    • Este un tetradecapeptid cu acțiune cu spectru larg.
    • Inhibă secreția bazală și stimulată de hormon de creștere.
    • Inhibă secreția insulinei și a glucagonului.
    • Inhibă motilitatea gastro-intestinală.

  • Dopamina:

    • Reprezintă factorul inhibitor hipotalamic al secreției de prolactină.
    • Prolactina este singurul hormon aflat predominant sub control inhibitor hipotalamic.

  • Oxitocina:

    • Este un nanopeptid.
    • Rol în stimularea contracției uterului și a reflexului de excreție a laptelui.

  • Vasopresina:

    • Este un nanopeptid sintetizat la nivelul nucleilor supraoptici și paraventriculari.
    • La nivel renal, crește permeabilitatea pentru apă a tubului contort distal și a tuburilor colectoare, reabsorbind astfel 15% din volumul ultrafiltratului glomerular.

Patologia Endocrine de Cauză Hipotalamică

  • Leziunile hipotalamice pot determina:
    • Diabet insipid central
    • Obezitate
    • Anorexie
    • Pubertate precoce
    • Tulburări de creștere
    • Tulburări de termoreglare

Diabetul Insipid

  • Definiție: sindrom poliuro-polidipsic generat de:
    • Deficitul de arginin-vasopresină (diabet insipid hipotalamic).
    • Rezistența la acțiunea antidiuretică a arginin-vasopresinei la nivel renal (diabet insipid nefrogen).

Etiologia Diabetului Insipid

  • Diabet insipid hipotalamic:
    • Genetic (secreție scăzută/absentă de vasopresină).
    • Dobândit:
      • Traumatisme craniene
      • Chirurgie craniană
      • Tumori
      • Infecții
      • Infiltrativ/autoimun
  • Diabet insipid nefrogen:
    • Genetic (absența receptorilor vasopresinei sau defecte ale aquaporinei-2, canalul de apă prin care se produce reabsorbția la nivel renal).
    • Dobândit:
      • Boli renale cronice
      • Hipercalcemia, hipopotasemia (scade sinteza de aquaporină - 2)
      • Medicamentos (litiul)

Diagnosticul Diabetului Insipid

  • Anamnestic: poliurie, sete, polidipsie, nicturie.
  • Confirmarea poliuriei (> 3000 ml/zi).
  • Determinarea glicemiei, ureei, creatininei (excluderea diabetului zaharat și a insuficienței renale) și a ionogramei (excluderea hipercalcemiei și hipokalemiei).
  • Densitate urinară, osmolaritate urinară redusă.
  • Proba de deshidratare:
    • Pacientul este cântărit.
    • Se suprimă aportul de apă și alimente până când scade 2% din greutate.
    • Se administrează hormon antidiuretic sintetic și se urmărește dacă pacientul concentrează sau nu urina.
    • Diabet insipid central: concentrează urina după administrarea vasopresinei.
    • Diabet insipid nefrogen: nu concentrează deloc urina.
    • Proba se efectuează în spital, în mediu controlat, și nu se efectuează la copii sub vârsta de 1 an.

Intervenția Terapeutică în Diabetul Insipid

  • Diabet insipid hipotalamic: tratamentul de elecție este desmopresina (analog sintetic cu acțiune prelungită a vasopresinei).
  • Diabet insipid nefrogen: identificarea și tratamentul cauzelor generatoare.
    • Dietă săracă în Na.
    • Diuretic tiazidic sau amilorid (retenție de K și impiedică hipopotasemia).

Bibliografie selectivă

  • Greenspan’s Basic & Clinical Endocrinology, 10th Edition, Gardner DG și Shoback D (Eds), 2017.
  • Cushing’s Syndrome. In: HarrisonsPrinciples of Internal Medicine, Ediția 19 (2015).
  • Grigore D. Endocrinologie clinică, Editura Universitară Carol Davila, Ediția III, 2015.