Psihologie Transpersonala - Note de studiu
Subiecte Examen Psihologie Transpersonală
Aniversarea Revistei Science (2003)
Un sondaj a identificat 125 de întrebări fără răspuns în știința contemporană, inclusiv fundamentul material al conștienței.
Problema Greu a Conștienței (Chalmers, 1995a)
Conștiența rămâne o enigmă, mai ales din perspectiva newtoniano-carteziană.
Fenomenul conștienței necesită o nouă paradigmă.
Descifrarea tainei conștienței este esențială pentru înțelegerea Universului și a psihicului uman.
Etimologia Cuvântului Conștiență
Provine din latinescul "conscentia," care înseamnă cunoaștere.
Definiția Conștienței (Hawkins, 2015, p. 19)
Conștiența este un câmp de energie neliniar, lipsit de formă, infinit și atemporal, universal și incluziv pentru toate aspectele Creației și ale Universului.
Hawkins afirmă că fără conștiență, omul nu știe că există.
Teoria Structurilor Disipative (Prigogine)
Conștiența (spiritul) este cea mai complexă structură disipativă din Univers, având capacitate nelimitată de reorganizare și creație.
Distincția Dintre Conștiință și Conștiență
Conștiința se referă la dimensiunea morală.
Conștiența se referă la gradul de luciditate și trezire interioară.
Nu există conștiință fără conștiență, dar există conștiență fără conștiință (ex: somn profund).
Conștiința este variabilă și raportată la un conținut, în timp ce conștiența este statornică și matricea experiențelor.
Diferența Dintre Conștiență și Minte (Losey, 2008)
Conștiența poate călători oriunde în spațiu și timp cu o viteză superioară luminii și este esența Sinelui.
Mintea este logică, ancorată în corpul uman și esențială pentru supraviețuire.
Conștiența arhivează vestigii mnezice din vieți anterioare, instalându-se în corpul rezultat prin fecundație.
Perspectiva Psihologiei Academice
Psihologia academică se concentrează pe comportament și refuză investigarea conștienței.
Idealismul Monist (Goswami, 2000, 2015)
Conștiența este factorul primar în raport cu materia, adică elementul fundamental al existenței.
Idealismul derivă din fizica cuantică.
Importanța cauzalității descendente.
Conștiența Cosmică (Absolută)
Fără început și sfârșit, infuzează și unește tot ce există.
Este matca întregii Creații, fiind imanentă și transcendentă (Chambon, 2016).
Iese din ermetismul monadic prin crearea a numeroase plăsmuiri și se autocunoaște prin creații.
Conștiența Primordială - G.O.D. (Schwartz apud Chambon, 2016)
Ghidează (Guiding), organizează (Organizing) și proiectează (Designing) Universul.
Concepția lui Grof (apud Capra, 2004b, p. 113)
Conștiența este unica realitate manifestă în tot ce ne înconjoară.
Întrebarea principală devine: "în ce fel produce conștiența, iluzia materiei?".
Idei Similare (Harman apud Dossey, 2011)
Conștiența există dintotdeauna.
Teoria Informației Integrate (Tononi, 2008, apud Crew, 2016)
O ființă conștientă trebuie să acumuleze, prelucreze și reamintească informații și să le integreze într-un corpus unitar.
Unitatea de măsură a nivelului de conștiență este phi (\phi).
Unele dispozitive au licăriri de conștiență.
Computronium și Perceptronium (Tegmark apud Crew, 2016)
Perceptronium este conștiența prezentă în orice viețuitoare cu creier.
Această stare a materiei procesează informație.
Cinci principii caracteristice Perceptronium-ului: informația, integrarea, independența, dinamica și utilitatea.
Ipot ipoteză asupra Originii Conștienței (MacDonald, 2018)
Conștiența este o consecință secundară a creșterii nivelului de entropie din creier.
Formele Conștiinței
Conștiința Cosmică (Absolută) este fundamentală, infinită (nonlocală), în afara timpului și spațiului.
Conștiința individuală este o "condensare momentană" a Conștiinței Cosmice (Chambon, 2012).
Nonlocalitatea (Infinitatea) Conștienței
Perspectivă cuantică: nu poate fi reperată și acționează liber în spațiu și timp.
Natura Subtilă și Eternă a Conștienței
Conștiența nu moare odată cu trupul, fiind un dat primordial, originar, fără început și sfârșit.
Activismul Permanent al Conștienței (Losey, 2008)
Viteză superioară celei a luminii.
Adaugă informații în orice sistem, contribuind la ordonarea acestuia.
Efecte Curative ale Sporirii Conștienței Individuale
Practici speciale (rugăciune, meditație) activează „vindecătorul interior” și „farmacia interioară” a corpului.
Stocarea Amintirilor și Acțiunea la Distanță
Conștiența stochează amintiri din viețile trecute ale individului și poate acționa la distanță.
Fundamentul Biologic al Conștienței
Neuroștiințele nu pot explica cum apare conștiența din activitatea biochimică și electrică cerebrală.
Contradicții și Dogme
Știința standard considera conștiența ca funcție a creierului, dar această idee are fisuri.
D. Dennett: "mintea este creierul" (apud Carter, 2012, p. 111).
I. Kant: creierul uman este o funcție a conștienței (apud Newton, 2005a).
Concepția Budistă
Conștiența este generată de fundamentul Ființei, nu de creier.
Existența Conștienței în Afara Creierului (James apud Dossey, 2011, p. 267)
Analogia cu radioul: cortexul doar captează și amplifică undele electromagnetice, nu generează conștiența.
Critici: conștiența nu are natură electromagnetică, iar influența ei nu diminuează cu distanța.
Conștiența ca Valvă Reductoare (Huxley, 1984)
Limitează afluxul de semnale pentru a face posibilă supraviețuirea.
Creierul ca sită care permite accesul la o parte a Conștienței Cosmice (James, Myers, Bergson).
Creierul îngustează accesul la Conștiența nonlocală (infinită) în starea de veghe, dar se poate lărgi prin diverse mijloace, provocând stări de conștiență extinsă.
Teoria Holografică (Talbot, 2004)
Creierul și Universul sunt holograme (Pribram, Böhm).
Mintea umană nu distinge între imaginar și real.
Conștiența este distribuită pretutindeni și derivă din ordinea implicită (Böhm).
Totul este interconectat, convergând către Unu.
Dualitatea Conștienței (Jahn & Dunne apud Talbot, 2004)
Se prezintă ca particulă (legată de creier) sau ca undă (acționează la distanță).
Fundamentul Biologic al Conștienței și Rolul Creierului
Penfield: Activitatea creierului nu explică pe deplin conștiența.
Eccles: Creierul primește, localizează și modulează conștiența, nu o produce.
Schwartz: Creierul este o „antenă-receptor” pentru conștiență (apud Carter, 2012, p. 55).
Argumentele lui Alexander (2015)
Luciditatea terminală (înainte de moarte la pacienți cu demență).
Sindromul dobândit al savantului (exacerbare a abilităților speciale după traumatisme).
Perspectivele lui Dulcan (2008, 2010)
Sistemul nervos și creierul nu sunt singurul suport al conștienței.
Informațiile din stări de conștiență extinsă nu sunt mediate de creier și nu sunt achiziționate în viața prezentă.
Emoțiile pozitive și negative sunt procesate de rețele neuronale diferite, sugerând principii etice.
Conceptul de Protomental Cosmic (Penrose, 1998) și puntea de legătură prin inconștient.
Argumente din Fizica Cuantică (Dulcan, 2010, p. 114)
Sură primordială a lumii în profunzimea materiei la nivel cuantic.
Câmp al conștienței localizate ca expresie a Conștiinței Cosmice nelocalizate.
Tezele Rudimentare și Epifenomenalismul
Teza conform căreia conștiința și creierul sunt egale a fost înlocuită cu epifenomenalismul (conștiința ca epifenomen nonfizic al dinamicii neuronale).
Decizia Conștientă vs. Activitate Cerebrală (Libet apud Haich, 2012)
Decizia conștientă este anterioară cu 500 milisecunde față de activitatea cerebrală.
Neuropoieza (Mukhopadhyay, 2006)
La persoanele cu nivel spiritual evoluat, se formează un centru de integrare biologică (“un creier al creierului”).
Acesta corespunde chakrei Sahasrara (a coroanei) și provoacă sincronizare la nivelul emisferelor și al celor trei creiere (reptilian, mamelian, uman).
Apariția centrului este condiția pentru receptarea ”esenței inter-universală omniprezentă și omnipotentă”, adică ”Grația Divină”.
Creierul ca Instrument al Conștienței (Chopra, 2012, p. 262, p. 276)
„Creierul e un instrument al conștiinței… o marionetă a unei minți imateriale… nu pianul creează muzică, nu pot explica muzica lui Mozart, examinând moleculele din fiecare clapă a pianului, cum fac neuroștiințele”.
R. Metzner (1989) Distincția dintre Stări, Niveluri și Stadii ale Conștiinței
Starea de conștiență se referă la sistemul contextual (câmpul) în care relaționează elementele psihice.
O. Brazdău (2010): „formă a conștienței” în loc de „stare”, care sugerează ceva static.
Stările neobișnuite (modificate) ale conștienței au fost acreditate începând cu deceniile VIII-IX ale secolului trecut.
Starea de bază este cea de veghe (Tart, 1975, apud Metzner, 1989).
Cele patru stări majore (Weil, 1986, 2004): veghe, somn profund, vis, supraconștiență (extaz).
Diferența între stări (durată limitată) și trăsături (statornice).
Nivelele Conștienței
Se referă la planurile sau dimensiunile psihicului uman.
În creștinismul medieval european: trup, minte, suflet, spirit.
Model cartezian: corp material și suflet rațional (intelectual).
Pozitivismul și psihologia behavioristă: doar nivelul fizic (corporal).
Topografia freudiană: Conștient, Preconștient, Inconștient; Eu, Supraeu, Sine. Jung: Inconștientul Colectiv (Arhetipal).
Psihologia Transpersonală
Dilată aria de extensiune a conștienței la ambele capete, căutând Sinele (Spiritul), fie în abisurile Ființei (prin S. Grof și J. Lilly), fie în înălțimi (prin K. Wilber).
I. Mânzat: psihologia abisală caută Soarele pe fundul mării, iar psihologia înălțimilor se uită la Soarele real de pe Cer.
I. Mânzat: Transconștiență (viziune sinergetică).
Deci Sinele (Spiritul) acționează în ambele sensuri, atât trans-descendent, cât și trans-ascendent, fiind unicul factor coagulant al Ființei.
Stadiile Conștienței (Metzner, 1989)
Faze de tranziție ale conștienței, adică o rută ascensională pe ansamblu, cu mai multe trepte și care urmărește ca scop final spiritualizarea deplină.
Oamenii se diferențiază prin treapta de evoluție spirituală la care au ajuns.
Capitolul III. A Patra Stare de Conștiință – Inima Psihologiei Transpersonale
Subiecte: Preliminarii, Schiță pentru identitatea celei de a patra stări de conștiință, Stările transpersonale pe traseul vieții, Modalități de apariție, Dovezi, Tipologia experiențelor de conștiență extinsă, Rolul experimentării, Reflecții finale, Bibliografie
Preliminarii
Omul actual a devenit un sihastru de masă, trăind la periferia propriei ființe și sufocat de verbul “a avea”.
Consumerismul exacerbat s-a transformat într-o formă de adicție cu repercusiuni dramatice.
J. de Graaf și al. (apud E. Laszlo & Currivan, 2010) desemnează acest comportament toxic prin termenul de „afluență” (affluenza).
C. Andrews a inițiat „mișcarea simplității voluntare”, care dorește cultivarea comori lăuntrice si nu apologia privațiunilor degradante.
Studiile arată că fericirea este condiționată de relații sociale amiabile, activitate satisfăcătoare, bucuria lucrurilor mărunte, activitate fizică, moderație între muncă și relaxare, ajutorarea semenilor, conservarea umorului.
Știința newtoniano-carteziană nu oferă ființei umane mai multă certitudine, confundând harta cu teritoriul (S. Grof, 1989) și nevizând întreaga realitate.
Holismul este necesar, iar știința și spiritualitatea trebuie să se „îmbrățișeze consolator” (D. Chopra, 2012, p. 402).
Este important ca omul să exploreze spațiul interior și să se realizeze o Restaurațio Magna în care cultura occidentală fuzionează cu cea orientală.
E. Mitchell
Mai important decât explorarea spațiului exterior este cunoașterea spațiului interior.
B. Nicolescu (2011, vol. II) identifică trei etape în istoria gândirii umane: pre-științifică (viziune naivă), semi-științifică (natura-mașină), cosmodernă (știință și spiritualitate).
Explorarea universului microfizic a detectat principii inoperabile la nivel macrofizic (discontinuitea, nonseparabilitatea etc.).
Fizica modernă demonstrează caracterul relativ al oricărei teorii și legitimează orientarea transpersonală..
Omul contemporan are toate condițiile să experimenteze extraordinarul.
Schiță pentru Identitatea Celei de a Patra Stări de Conștiență
Din anii '60 s-a confirmat o idee yogină despre existența a patra stare de conștiență, supraconștiența (extaz).
Congresul Internațional de Fiziologie din New Delhi (1974) a polarizat interesul pentru această stare.
În starea transpersonală, conștiența se confundă cu realitatea într-o desăvârșită unitate (P. Weil, 1986, 2004).
Trăirea realității (TR) este funcție de starea conștienței (SC), adică TR= f(SC).
În supraconștiență, formula devine R=C.
Realitatea aferentă este vacuitatea (vidul plin, conform fizicii cuantice).
Golul primordial are o natură paradoxală (Grof, 2013).
Vidul este câmpul fundamental, starea cea mai simplă din Univers.
Conștiența transpersonală se plasează dincolo de simțuri și intelect, generând dizolvarea granițelor dintre Eu și Lume.
Realizează armonizarea contrariilor, generând o realitate superioară, similară cu lumea cuantică (B. Nicolescu, 2011).
Denumiri Ale Stării Transpersonale
Nirvana, Starea lui Buddha, Samadhi, Moksa, Împărăția Cerurilor, Spirit, Satori, Rai, Unio Mystica, Fana – waja, Ruach hakodesh, Mukti, Bodhi, Paradis, Al șaptelea cer, Extaz, Realizare supremă, Iluminare, Conștiență șamanică, Experiență transcendentală, Conștiență obiectivă (G.J. Gurdjieff), Experiență oceanică, Stare noetică (W. James), Conștiență cosmică (R.M. Bucke), Conștiență cristică (R. Steiner), Experiență de vârf (A. Maslow), Stare holotropică (S. Grof), Supraconștiența (Sri Aurobindo), Transconștiență (M. Eliade, D. Stăniloaie), Experiență akashică (E. Laszlo), Conștiență integrală cvadridimensională (J. Gebser), Conștiență în sine (K. Wilber), Conștiență turcoaz (C. Cowan și D. Beck etc.), Conștiență pură (R. Forman), Stare amplificată de conștiență (J. Ruiz Naupari), Experiență de trezire (S. Taylor) etc.
Diferența Dintre Conștiință și Conștiență
Conștiința are inflexiuni etice
Conștiența gradul de receptivitate al persoanei în explorarea realității multidimensionale.
Caracteristici Ale Supraconștienței
Unire totală între subiect și obiect.
Realitatea aferentă extazului este vacuitatea, vidul fiind câmpul fundamental.
Simțurile devin centripetale.
Transcenderea spațiului și timpului, călătorii în spațiu și timp.
Dispariția distincției dintre materie, energie și conștiență, dar și existență și nonexistență.
Traversarea unei experiențe complexe, cu un conținut condensat din domenii diferite.
Ascensiunea la o conștiență pură, locul de naștere al proceselor lumii.
Activarea propriei voințe este suficientă pentru ieșirea din starea transpersonală, păstrând plenitudinea amintirii.
Critici și Controverse
Supraconștiența ca stare arhaică și regresivă (R.R. Held, 1964).
Supraconștiența ca fenomen Isakower (reamintire halucinatorie a suptului).
Experiența mistică egală cu patologia psihică (schizofrenia).
Neuroștiințele și stările de supraconștiență (A. Newberg și E. D. Aquilli, 2000). Stimulare cerebrală (M. Persinger) generează stări mistice.
Neurochimie: stările mistice se datorează unei cantități sporite de dopamină (R Winston, 2005).
creierul ca ”valvă reductoare” (A. Huxley, 2009).