Înmulțirea Plantelor și Structurile Florale

Definiție: Altoirea este un proces artificial prin care se îmbină două plante (alto + portalto). Aceasta facilitează preluarea caracteristicilor dorite ale plantei de la port altoi.
Exemple: Pomii fructiferi și vița de vie.

Definiție: Maristașul presupune întinderea unei ramuri pe pământ și îngroparea acesteia într-o regiune de 10-20 cm.
Rol: În această zonă, tulpina va forma rădăcini și lastari, fiind legată de planta mamă.
Exemple: Vite de vie, coacăz.

Tipuri principale de structuri și modalități de realizare a înmulțirii vegetative:
  - Stoloni: Tulpini țărătoare.
  - Rizomi: Tulpini subterane (ex: mentă, strojenel).
  - Tuberculi: Tulpini subterane (ex: cartof).
Reproducerea vegetativă artificială: Implică utilizarea unei părți dintr-o plantă pentru a genera o nouă plantă.
- Butășirea: Constă în punerea la înrădăcinat a unui butaș de vârfuri de tulpină, cu lungimea variabilă.
- Bulari posibili: Rădăcini, frunze întregi, părți de tulpină, muguri, lastari (ex: viță de vie, salcâm, trandafir).

Definiție: Reproducerea permite perpetuarea speciei.
Clasificare: Există două tipuri de reproducere:
- Reproducerea asexuată: Formarea unui nou organism din celule somatice ale unui individ (ex: clone).
- Reproducerea sexuală: Formarea unui nou organism se realizează prin combinarea gametilor de la doi indivizi diferiți.

Organizarea florii:
  - Peduncul: Rol de susținere (codita florii).
  - Receptacul: Partea lată a peduncului, care susține organele de înmulțire.
  - Stamine: Organele reproducerii masculine ale florii, formate din antere și filament.
  - Pistilul (Gineceul): Parte feminină a florii, care conține stigmat, stil și ovule.

Definiție: Transportul polenului din anterele staminelor pe stigmatul pistilului.
Tipuri de polenizare:
- Directă (autopolenizare): Polenul din staminele aceleași flori ajunge pe stigmatul aceleași flori.
- Indirectă (încrucișată): Polenul din staminele unei flori ajunge pe stigmatul unei alte flori din aceeași specie.
Agentii polenizării: Insecte, păsări sau alte animale.

Definiție: Procesul prin care granulele de polen ajung în ovarul femeiesc.
Pasii procesului:
- Granul de polen ajunge la ovul.
- Celula barbătească se unește cu ovulul, rezultând o fertilizare.
Transformări: După fecundare, floarea suferă diferite transformări:
  - Sepalele și petalele cad.
  - Staminele, stilul și stigmatul se usucă.
  - Ovarul se dezvoltă și se transformă într-un fruct.
  - Ovulele fecundate devin semințe.

Structura:
- Tegument: Rol protector al seminței.
- Embrion: Formează rădăcină, tulpină și muguri; este baza organelor vegetative ale plantei.

Definiție: Germinația este procesul prin care dintr-o sămânță se dezvoltă o nouă plantă.
Etapele germinației:
  1. Hidratarea: Sămânța se umflă prin îmbibare.
  2. Rădăcina: Aduce sămânța în contact cu solul.
  3. Tulpinița: Începe să crească și să răzbată prin sol.

Tipuri de fructe:
1. Carnoase: Mezocarpul este bogat în substanțe nutritive (ex: roșii, struguri, căpșuni).
2. Sărăcăcioase: Se deschid la maturitate (ex: pastaia de fasole, capsula).
Componentele fructului:
  - Ectocarp: Învelișul exterior, protector (ex: poate fi neted, păros sau pergamentat).
  - Mezocarp: Parte intermediară, adesea bogată în sucuri zaharoase.
  - Endocarp: Parte internă, în care se găsesc semințele.

Definiția Creșterii: Proces cantitativ și ireversibil, referitor la mărirea dimensiunii.
Definiția Dezvoltării: Proces calitativ de modificare complexă a structurii fiziologice a plantelor.

Tipuri de Ciclu:
  - Anuale: Creștere într-un singur an (ex: porumb, dovleci).
  - Bienale: Durează doi ani.
  - Perene: Trăiesc mulți ani (ex: pomi fructiferi, vița de vie).