Economisirea și investițiile - Macroeconomie
Obiectivele Unității de Învățare nr. 7
Prezentarea venitului național ca indicator de rezultate și metodele de determinare a acestuia.
Înțelegerea noțiunilor de distribuire și redistribuire a venitului național.
Delimitarea conceptelor de venit personal, venit personal disponibil și venit național.
Definirea consumului și evidențierea legităților evoluției acestuia.
Familiarizarea cu legea psihologică a lui Keynes și explicarea acesteia.
Economisirea și Economiile
Distincția între economisire și economii:
Economisirea se realizează în decursul unei perioade de timp, reprezentând un flux.
Economiile reprezintă valoarea acumulată la sfârșitul unei perioade de timp, prezentându-se ca stoc.
Definiția economiilor (S): Reprezintă surplusul de venit () peste cheltuielile de consum ():
Sumele economisite apar ca un reziduu, respectiv ca acea parte a venitului care nu este consumată, formând economiile nete.
Înclinația medie spre economii (s): Se definește prin raportul dintre suma economisită și venit, fiind cunoscută și sub numele de rata economisirilor:
Înclinația marginală spre economii (s’): Reflectă raportul dintre creșterea economiilor () și cea a venitului (), indicând cu cât sporesc economiile la o creștere cu o unitate a sporului de venituri:
Relația dintre venit și economii:
De regulă, modificarea relativă a economiilor () devansează modificarea relativă a venitului (): \frac{\Delta S}{S} \times 100 > \frac{\Delta V}{V} \times 100
Deoarece , rezultă că înclinația marginală spre economii este un număr pozitiv dar subunitar.
Suma înclinației marginale spre consum () și a înclinației marginale spre economii () este egală cu 1:
Funcția de economisire: Se deduce prin scăderea funcției de consum () din funcția venitului:
Această funcție evidențiază faptul că economiile sunt crescătoare în funcție de nivelul venitului.
Înclinația marginală spre economii este constantă, însă înclinația medie spre economii este variabilă, urmând nivelul venitului.
Niveluri și praguri ale venitului:
Pentru un nivel de venit nul (), economiile vor fi negative. Dacă consumul este pozitiv (), are loc o "dezeconomie" (finanțată din active deținute anterior).
Pragul economiei: Nivelul venitului unde , deci .
Prag de ruptură: Nivelul dincolo de care colectivitatea încetează să mai "dezeconomisească" și economia devine pozitivă.
Investițiile
Definiția investițiilor:
În sens restrâns: Adaosul la capitalul agenților economici sau la patrimoniul personal, rezultatul cheltuirii economiilor pentru formarea brută a capitalului.
În sens larg: Procesul de plasare a economiilor deținuțe de persoane fizice și juridice pentru menținerea și creșterea stocului de capital, bunuri imobiliare sau titluri de valoare.
Tipuri de investiții:
Investiții nete: Cele care măresc volumul capitalului fix și al stocurilor materiale; contribuie la formarea netă a capitalului.
Investiții brute: Investiția netă plus amortizarea (folosită pentru înlocuirea capitalului fix uzat).
Categorii de investiții după destinație:
Investiții pentru afaceri: Mașini, utilaje, instalații, fabrici.
Investiții imobiliare: Terenuri și construcții.
Investiții în stocuri: Mărfuri stocate în vederea vânzării.
Investiții în titluri de valoare.
Relația dintre economii și investiții:
Economiile reprezintă constituirea resurselor bănești, în timp ce investițiile reprezintă cheltuirea acestora pentru materializarea în capitaluri reale.
Pe ansamblul economiei naționale: .
Economiile exprimă comportamentul colectiv al consumatorului (), iar investițiile reflectă comportamentul colectiv al întreprinzătorului ().
Factori care influențează investițiile:
Cererea de investiții: Depinde de rata dobânzii (). Pentru rentabilitate, venitul net anual trebuie să depășească costul finanțării.
Exemplu: Capital de cu venit net de (\/an). Proiectul e rentabil doar dacă r < 8\%.
Funcția investițiilor: , unde curba este descrescătoare (relație inversă).
Costul de întrebuințare: Cheltuieli cu energia, combustibilul, salariile etc. (relație negativă cu investițiile).
Progresul tehnic: Noile tehnologii și metode de management cresc investițiile (relație directă).
Stocul bunurilor de capital: Capacitățile de producție excedentare reduc investițiile.
Fluctuațiile profitului: Oscilațiile influențează imboldul spre investiții, mai ales în sectoarele sezoniere.
Politica statului: Investițiile publice cresc cererea de bunuri investiționale.
Conjunctura economiei mondiale: Fazele ciclurilor economice globale influențează înclinația spre investiții.
Indicatori de fundamentare a deciziei de investiții:
Rata rentabilității investiției: Bazată pe dobânda compusă:
Rata rentabilității minime: Pragul peste care profitul așteptat motivează investiția.
Perioada de rambursare (): Durata în ani necesară recuperării investiției inițiale () din profitul anual ():
Principiul Multiplicatorului Investițiilor
Definiție: Evidențiază de câte ori sporește venitul în raport de sporul cu o unitate a investițiilor: , unde K > 1
Relația cu înclinația spre consum și economisire:
Multiplicatorul este direct proporțional cu înclinația marginală spre consum ():
Multiplicatorul este invers proporțional cu înclinația marginală spre economii ():
Exemplu de calcul al multiplicatorului:
Investiție inițială intr-un garaj: .
Dacă () și :
Producătorii primesc , consumă și economisesc .
Următorul lanț primește , consumă () și economisesc .
Sumarea seriei infinite (): .
Venitul total crește de 4 ori (1 unitate investiție + 3 unități consum secundar).
Principiul Acceleratorului
Definiție: Concept introdus de A. Aftalion. Creșterea cererii de bunuri de consum provoacă o creștere mai mult decât proporțională a producției de bunuri de capital.
Investițiile induse (): Dependența lor de variația venitului național () și coeficientul acceleratorului (): , unde
Dacă se include investiția de înlocuire () din amortizare: .
Dinamica efectului accelerator:
sporește dacă \Delta V_{t+1} > \Delta V_t.
e constant dacă .
scade dacă \Delta V_{t+1} < \Delta V_t.
Dacă , se fac doar investiții de înlocuire ().
Dacă \Delta V < 0, investițiile scad sub nivelul celor de înlocuire.
Exemplul lui P.A. Samuelson (Întreprinderea textilă):
Echipament constant = cifra de afaceri ().
Capital: (20 mașini, una înlocuită anual la preț de ).
Dacă crește de la la milioane ():
Stoc de capital necesar = (30 mașini).
Investiție brută = 10 mașini noi + 1 mașină înlocuită = 11 mașini ().
Creșterea producției de mașini textile este de (de la 1 la 11), deși vânzările de textile au crescut cu doar .
Considerente privind limitarea acceleratorului în realitate:
Existența capacităților neutilizate sau a stocurilor.
Anticipările firmelor privind cererea viitoare.
Programarea investițiilor pe termen lung.
Incapacitatea furnizorilor de a oferi bunuri de capital pe termen scurt.
Utilizarea mașinilor uzate scriptic, dar funcționale fizic.
Interacțiunea Multiplicatorului și Acceleratorului
Sporurile de venituri generează cerere nouă de consum, care impulsionează investiții noi (conform acceleratorului: ).
Adăugările la capital depind de producție. Prosperitatea poate înceta nu doar prin scăderea producției, ci prin încetinirea ritmului de creștere.
Accelaratorul amplifică procesul de multiplicare, putând genera spirale cumulative inflaționiste sau deflaționiste.
Relația dintre investiția indusă și variația consumului:
Questions & Discussion (Test de autoevaluare)
Întrebarea 1: În situația când înclinația marginală spre consum este 0,75, creșterea investițiilor pentru a asigura o sporire a venitului cu 200 mld. u.m. va fi?
Răspuns b: 50 mld. u.m. (Explicație: . ).
Întrebarea 2: La o funcție a consumului , funcția de economisire este?
Răspuns c: .
Întrebarea 3: Investiția brută este…?
Răspuns b: Mai mare decât investiția netă (deoarece include amortizarea).
Întrebarea 4: Decizia de a investi are la bază indicatorii…?
Răspuns C (a+b): Raportul dintre rata venitului net actualizat și rata reală a dobânzii; raportul dintre valoarea prezentă a venitului și costul investiției.
Întrebarea 5: Mobiluri psihologice ale economisirii?
Răspuns E (a+b+c+d): Rezerve pentru situații neprevăzute, zgârcenia, prudența, spiritul de afaceri.
Întrebarea 6: Factori care influențează investițiile?
Răspuns D (a+b+c+d+e): Cererea de investiții, starea economiei, randamentul capitalului, fluctuațiile profitului, politica statului.
Întrebarea 7: Investiția netă + Amortizarea =
Răspuns a: Investiția brută.
Întrebarea 8: Indicatori pentru oportunitatea financiară?
Răspuns A (a+b+d): Rata rentabilității investițiilor, rata rentabilității minime, perioada de rambursare.
Întrebarea 9: Dacă și investițiile cresc cu 1 unitate:
Răspuns a: Consumul crește cu 4 unități (Explicație: . Cum , atunci ).
Întrebarea 10: Cu cât este mai mare, multiplicatorul va fi:
Răspuns c: Mai mare.
Întrebarea 11: Corelația investiții-producție se exprimă prin:
Răspuns C (a+c): Coeficientul capitalului și accelerator.