Untitled

EUROPA ANTICĂ

A. INDO-EUROPENIZAREA

  • În mileniile IV-III î.Hr., indo-europenii erau populaţii de păstori şi războinici nomazi.

  • Originea lor este incertă, propunându-se regiuni precum Asia Centrală, Asia Mică sau Scandinavia.

  • Aceştia s-au extins pe o arie vastă, din extremitatea vestică a Europei până în India.

  • Indo-europenii sunt considerați purtătorii civilizaţiei bronzului, utilizând roata şi calul.

  • Au cucerit populaţii neolitice, rezultând noi grupe etno-lingvistice atât în Europa, cât şi în Asia:

    • În Asia: hittiţii, mezii şi perşii, indienii.

    • În Europa: formarea a două grupe mari de popoare şi de limbi:

    • Centum: greci, latini, celţi, germani.

    • Satem: slavii, tracii, populaţiile baltice.

B. GRECIA ANTICĂ

Periodizarea istoriei Greciei antice

  • Secolele XXIII-XV î.Hr.: Civilizaţia cretană (minoică).

  • Secolele XV-XII î.Hr.: Civilizaţia miceniană.

  • Secolele XII-VIII î.Hr.: Epoca „obscură”.

  • Secolele V-IV î.Hr.: Marea colonizare greacă.

  • Secolele IV-I î.Hr.: Epoca clasică (apogeul).

  • Epoca elenistică: urmează după perioada clasică.

1. CIVILIZAŢIA CRETANĂ (XXIII-XV î.Hr.)

  • Cretanii antici nu sunt greci.

  • Au creat o civilizaţie strălucită în bazinul Mării Mediterane, cu centrul în Creta.

  • Au construit palate superbe la Cnossos, Phaistos, etc.

  • Foloseau o scriere cu ideograme, denumită linearul A, care a rămas nedescifrat.

  • Legendele asociate: regele Minos, Minotaurul, labirintul, Dedal şi Icar (tentaţia zborului), Tezeu şi Ariadna.

  • Expresia „a găsi firul Ariadnei” = a găsi o soluţie de ieşire sau rezolvare într-o problemă complicată.

  • Civilizaţia s-a prăbuşit din cauza unei catastrofe naturale (posibil o erupţie vulcanică) şi/sau invaziei micenienilor.

  • Venirea grecilor în Grecia se face în patru valuri:

    1. Aheii: au creat civilizaţia miceniană.

    2. Eolienii: contribuie la dezvoltarea eoliană (referindu-se la zeul vânturilor).

    3. Ionienii: întemeiază cetatea Atena.

    4. Dorienii: întemeiază cetatea Sparta.

2. CIVILIZAŢIA MICENIANĂ (XV-XII î.Hr.)

  • Prima epocă importantă a civilizaţiei greceşti, desfăşurată în sudul Greciei.

  • Micenienii erau conduşi de basilei (regi) și au construit palate.

  • Exemplu: Palatul din Micene.

  • Foloseau scrierea linearul B, care a fost descifrată.

  • Civilizaţia miceniană a fost războinică, cucerind Creta şi Troia, subiectul operelor lui Homer: „Iliada” şi „Odiseea”.

  • S-a prăbuşit din cauza unui cataclism (precum cutremurele) şi/sau invaziei dorienilor.

3. EPOCA „OBSCURĂ” (sec XII-VIII)

  • Aduce pierderea uzanţei scrisului, fapt ce duce la denumirea de „epocă obscură”.

  • Informaţiile sunt obţinute din izvoare arheologice (ex. ceramică).

  • Secolele IX-VIII văd reapariţia oraşelor, formând oraşe-state (polis):

    • Fiecare oraş era constituit în jurul unei Acropole (akros + polis).

    • Teritoriul agricol se numea chora.

    • În epoca clasică, existau circa 200 de oraşe-state, cele mai importante fiind Atena şi Sparta.

  • În secolul VIII î.Hr., scrisul reapare; se finalizează „Iliada” şi „Odiseea”.

4. MAREA COLONIZARE GREACĂ (sec. VIII-VI î.Hr.)

  • Coloniile erau oraşe-state întemeiate de greci (din oraşe-state numite metropole).

  • Coloniile erau întemeiate pe ţărmurile Mării Mediterane, Mării Negre și Africii de Nord.

  • Cauze ale colonizării includeau:

    • Creşterea demografică.

    • Insuficienţa resurselor.

    • Disputele politice din cetăţi.

  • Platonic: „Grecii s-au aşezat pe ţărmurile mărilor ca broaştele pe malul unui lac.”

  • Exemple de coloniile în Mediterană: Syracusa, Tarent, Crotona, Neapolis (sudul Italiei).

  • Exemple de coloniile din nordul Africii: Cyrene, Naukratis.

  • Exemple de coloniile din nordul Mării Egee: Bizantyon, Histria, Tomis, Callatis.

  • Din metropolă, o expediţie condusă de un lider (oikistes) pleca, cu o brazdă de pământ pentru colonie.

  • Coloniile erau state independente, menţinând legături privilegiate cu metropolele, fiind comerciale sau agrare.

  • Consecinţe ale Marii Coloni: răspândirea civilizaţiei greceşti, dezvoltarea comerţului, meşteşugurilor și navigaţiei.

5a. MODELE POLITICE ÎN LUMEA GREACĂ: SPARTA

  • Sparta a fost întemeiată de dorieni în sec. IX î.Hr. pe valea râului Eurotas, în Laconia.

  • A cucerit întreaga Laconie şi Messenia, impunându-şi dominaţia în Pelopones.

  • În sec. V î.Hr., a învins Atena în Războiul peloponesiac, atingând hegemonia asupra lumii greceşti.

  • Organizarea social-politică îi este atribuită legiuitorului semi-legendar Lycurg.

Structura socială spartană:

  1. Spartanii: (număr: 9000)

    • Cetăţeni cu drepturi depline, numiţi homoioi („egalii”).

    • Aveau mese comune (sissytiai) și se pregăteau mereu pentru război.

    • Erau batjocoriţi dacă erau lipsiţi de curaj în luptă (tressantes „tremurătorii”).

    • Femeile spartane practicau exerciţii fizice.

  2. Periecii: (număr: circa 30.000)

    • Se bucurau de autonomie, urmând politica Spartei.

    • Se ocupau de agricultură și meșteșuguri.

  3. Hiloţii: (număr: circa 150.000)

    • Proveneau din populaţiile cucerite; lucrau pe terenurile spartane.

    • Aveau o condiţie intermediară între oameni şi sclavi, putând întemeia familii şi deţine bunuri, dar spartanii puteau decide despre viata sau moartea lor (kryptia = vânătoarea de hiloţi).

Organizare politică spartană:

  1. Doi regi cu puteri egale:

    • Atribuţii militare și religioase, aleşi pe viaţă din două familii diferite (Agiazii și Euripontizii).

  2. Sfatul bătrânilor (Gerusia):

    • Comus din 28 membri (persoane peste 60 ani) + cei 2 regi = 30 membri, se ocupă cu administrarea statului spartan.

  3. Colegiul celor 5 efori:

    • Apare în sec. VI î.Hr., are puteri deosebite, veghează la respectarea legilor, controla regii.

    • Membrii sunt aleşi pe un singur an.

  4. Adunarea poporului (Apella):

    • Cuprinde totalitatea cetăţenilor care pot purta arme, având atribuţii reduse (aprobat hotărârile conducătorilor).

  • Observaţie: Regimul spartan este aristocratic (oligarhic) cu un caracter militar pronunţat şi este “pietrificat”, refuzând schimbările.

Modelul educațional spartan:

  • De la 7 ani, educaţia copiilor era sub controlul statului.

  • Învăţau să scrie, să citească, muzică ritmată; eram supuşi unor exerciţii fizice extreme.

  • Valorile incluse erau: curaj, disciplină, supunere faţă de conducători, camaraderie, vorbire laconică, ciorba neagră (ciorba spartană).

  • Moses Finley: „Spartanii vorbeau foarte puţin pentru că nu prea aveau ce să spună.”

5b. MODELE POLITICE ÎN LUMEA GREACĂ: ATENA

  • Conform legendei, eroul Tezeu a unificat triburile ateniene şi a instaurat prima constituţie, împărţind populaţia în 3 categorii: aristocraţii (eupatrizii), meşteşugarii, agricultorii.

  • În Attica erau mai multe târguşoare la începutul mileniului I, unite de Atena în secolul VIII î.Hr.

Organizare politică a Atenei:

  • La început, a fost o monarhie aristocratică, condusă de un rege și eupatrizi.

  • În secolul VII î.Hr., monarhia este înlăturată, astfel există:

    • Colegiul celor 9 arhonţi: aleşi pe an dintre eupatrizi, cu atribuţii administrative.

    • Areopag: organul suprem de judecată, compus din foşti arhonţi.

    • Adunarea Poporului (Ekklesia): toţi bărbaţii cetăţeni, cu rol secundar.

Evoluţia spre democraţie:
a) Dracon, 621 î.Hr.

  • Dă primele legi scrise, legi severe („draconice”), ce limitează abuzurile eupatrizilor.

b) Solon, 594-593 î.Hr.

  • Reformele sale includ:

    • Interzicerea sclaviei din datorii, întărind corpul civic.

    • Reforma censului, creând timocraţia, împărţind societatea în patru clase.

    • Înfiinţarea Consiliului celor 400 (Bulé) pentru administrarea cetăţii.

    • Înfiinţarea Tribunalului popular (Heliaia).

  • Aceste reforme nu creează democraţie, dar scad puterea eupatrizilor.

  • A urmat tirania lui Pisistrate.

c) Clistene, 509-508 î.Hr.

  • Reformele sale:

    • Introduce isonomia şi isegoria.

    • Reîmparte populaţia în 10 triburi, 30 de tritii şi 100 de deme.

    • Transformă Consiliul celor 400 în Consiliul celor 500, alegerea prin tragere la sorţi.

    • Introduce ostracismul (îndepărtarea persoanelor influente pentru 10 ani).

  • Aceste reforme marchează naşterea democraţiei ateniene.

d) Efialte, 462-461 î.Hr.

  • Răreşte atribuţiile Areopagului și introduce controlul activităţii magistraţilor.

e) Pericle, 443-429 î.Hr.

  • Reformele sale:

    • Reforma cetăţeniei: ambii părinţi trebuiau să fie atenieni.

    • Reforma mistophoriei: salarizarea funcţionarilor.

  • Secolul V este cunoscut ca „secolul lui Pericle” și este caracterizat de democrația atenic.

Caracterul democrației ateniene:

  • Este directă, cu cetăţenii participând activ la conducerea politică

  • Este limitată, excluzând femeile, metecii şi sclavii.

  • Pericle afirmă: „Democraţia a făcut din Atena şcoala întregii Elade.”

Modelul educațional atenian:

  • Spre deosebire de spartani, atenienii îşi educau copiii acordând importanţă spiritului și moralității, nu numai fizicului.

  • Idealul de educaţie: kalos kai agathos („frumos şi bun”).

  • După 7 ani, copiii studiau operele lui Homer și Hesiod, retrică, gramatică și muzică.

  • Cei care voiau să aibă succes în viaţa politică luau lecţii de la sofişti (ex. Protagoras).

6. RĂZBOIUL ÎN LUMEA GREACĂ
a. Războaiele medice (490-479 î.Hr.):

  • Cauze: expansiunea Imperiului persan și dorinţa grecilor de a-şi menţine independenţa.

  1. 490 î.Hr.: înfrângerea armatei persane de către atenienii conduşi de Miltiade la Marathon.

  2. 480-479 î.Hr.:
    a) Întâlnirea spartanică la Termopile, unde regele Leonidas a înfruntat perşii pentru a permite retragerea armatei greceşti.
    b) Atena ocupată de perşi, cu incendiul Acropolei, dar victorie la bătălia navală de la Salamina.
    c) 479 î.Hr.: victorie la Plateea, coaliţie grecească înfruntând perşii.

  • Consecinţe: hegemonia Atenei, prin Liga de la Delos.

b. Războiul peloponeziac (431-404 î.Hr.):

  • Conflict între Liga de la Delos (Atena) şi Liga Peloponeziacă (Sparta).

  • Victoria spartanică decisivă în bătălia navală de la Aigos-Potamos (405 î.Hr.).

  • Consecinţe: hegemonia spartană în lume greacă, exercitată prin Liga Peloponeziacă.

7. EPOCA ELENISTICĂ

  • 338 î.Hr.: hegemonia Regatului Macedoniei, condus de Filip al II-lea, după bătălia de la Cheroneea.

  • 336-323 î.Hr.: Alexandru Macedon creează un imperiu imens.

  • Victoriile împotriva perşilor au fost obţinute la Granicos, Issos, Gaugamela.

  • Alexandru ajunge la hotarele Indiei, cu întoarcerea ulterioară.

  • Consecinţe: civilizaţia elenistică, fuzionare a civilizaţiei greceşti cu civilizaţiile orientale.

  • După moartea lui, imperiul se dezmembrează în regate elenistice.

  • Epoca elenistică se încheie în 30 î.Hr., când Egiptul este cucerit de romani.