K-1-3-PARSONS-AS-si-SIST-SOCIAL

Talcott Parsons și Teoria Acțiunii Sociale

  • Talcott Parsons s-a născut în 1902 într-o familie predicatorală cu tendințe de stânga, influențând evoluția sa viitoare.

  • La Colegiul Amherst, a început să se dedice științelor sociale după un început inițial în medicină (1924).

  • Între 1924-1926 a locuit la Londra și Heidelberg, dezvoltând un interes pentru operele lui M. Weber.

  • A tradus "Etica protestantă și spiritul capitalismului" în engleză în 1930.

  • Revenit în SUA, a predat economie la Harvard și a devenit profesor de sociologie în 1931, influențat de A. N. Whitehead.

  • Orientarea sa teoretică a fost fundamentală, opunând-se empirismului în creștere în SUA.

  • A susținut că o bună practică științifică trebuie să aibă la bază teorie bună.

  • A avut studenți notabili, precum H. Garfinkel și R. F. Bales, alături de vechii studenți precum R. K. Merton.

  • Opera sa cuprinde trei etape distincte:

    • prima etapă (până în 1937): clarificarea influențelor din sociologia europeană;

    • a doua etapă (până în 1957): dezvoltarea teoriei acțiunii și sistemului social;

    • a treia etapă (după 1957): analiza interacțiunilor dintre teoria sociologică și alte domenii.

Publicații Importante

  • Publicațiile semnificative includ:

    • "The Structure of Social Action" (1937)

    • "Toward a General Theory of Action" (1951, coautor cu E. Shils)

    • "The Social System" (1951)

    • "Working Papers in The Theory of Action" (1953)

    • "Economy and Society" (1956)

    • "Social Structure and Personality" (1964)

    • "Societies: Evolutionary and Comparative Perspective" (1966)

    • "The System of Modern Societies" (1971)

  • Critica analizei economice include:

    • critici aduse formalismului și raționalismului economic;

    • respingerea gândirii unilaterale (K. Marx, W. Sombart) în favoarea unei viziuni multipolare (M. Weber);

  • Conceptul de sistem a devenit esențial în opera lui Parsons.

Dinamica Între Teoria Acțiunii Sociale și Teoria Sistemului Social

  • Trecerea la o teorie a sistemului social a fost motivată de complexitatea interacțiunilor sociale.

  • Teoria acțiunii sociale (SAS) este definită ca un sistem care îndeplinește trei condiții:

    1. Condiții de structură (modele normative);

    2. Funcții de realizare (adaptare, atingerea scopurilor, integrare, menținerea latentă);

    3. Condiții procesuale (evoluția sistemului).

Variabile Structurale

  • Predominente în analiza actională sunt cinci dileme de alegere (pattern variables):

    1. Universalism vs. Particularism;

    2. Performanță vs. Calitate;

    3. Neutralitate afectivă vs. Afectivitate;

    4. Specificitate vs. Difuziune.

  • Aceste dileme oferă un cadru pentru evaluarea diverselor acțiuni sociale, fie la nivel individual, fie la nivel instituțional.

Dimensiuni Funcționale

  • Funcțiile fundamentală ale SAS sunt:

    1. Adaptare;

    2. Atingerea scopurilor;

    3. Integrarea;

    4. Latență.

  • Fiecare funcție este legată de subsisteme distincte care îndeplinesc aceste nevoi sociale.

Procesele Sistemice

  • În orice system SAS au loc transformări, iar starea de echilibru este un obiectiv teoretic.

  • Deși Parsons a fost criticat pentru conservatorism, el observă că echilibrul este doar un caz limită, în care sistemul acționează constant pentru restabilirea normalității.

Schimbarea Socială

  • Schimbarea socială se produce atunci când forțele schimbării depășesc forțele echilibrului, iar aceasta poate fi influențată de factori interni sau externi, precum tensiuni sociale sau evoluții tehnologice.

  • Agentii schimbării trebuie să fie în poziții de putere culturală și informațională pentru a facilita transformări semnificative în societate.