1_LMA_OBIECT-MET-LEGI_EC[1]

Cap. 1. OBIECTUL ŞI METODA ŞTIINŢEI ECONOMICE

1.1. Obiectul de studiu al ştiinţei economice

  • Economia, provenind din cuvintele greceşti oikos (casă, gospodărie) și nomos (lege), se referă la administrarea avuției.

  • Izvoarele economiei:

    • Orientul Antic

    • Greco-Roman

  • Idei fundamentale:

    • Elemente din Biblie

    • 1615 - Antoine de Montchréstien publică "Traité d’économie politique".

      • Termenul se referă la guvernarea și administrarea societății.

    • 1890 - Alfred Marshall publică "Principles of Economics".

  • Diferențe în terminologie:

    • Literatura franțuzească folosește "economie politică".

    • Literatura anglo-saxonă folosește "economics".

1.2. Metodologia de cercetare în economie

  • Neexistând o definiție universal acceptată, există mai multe criterii:

    • Satisfacerea trebuințelor umane.

    • Principii utilitariste.

    • Interesele ca pârghii economice.

    • Comportamentul uman.

    • Economia ca știința alegerii.

    • Relația om – mediu.

    • Economia ca mijloc de subzistență.

    • Configurarea bogăției ca sursă a bunăstării.

    • Relațiile economice, în special cele de proprietate.

    • Legea economică, utilitate, valoare, cost, preț, profit, eficiență.

1.3. Caracterul legic al economiei

  • Legile economice sunt relații generale, valabile, necesare între fenomene economice.

  • Trăsături generale ale legilor:

    • Exprimă tendințe.

    • Sunt condiționale.

    • Au caracter normativ.

    • Sunt cauzale.

  • Trăsături specifice:

    • Acționează independent de intențiile umane.

    • Au o arie proprie.

    • Implică reacții de tip feed-back.

    • Au caracter istoric.

1.1. OBIECTUL DE STUDIU AL ŞTIINŢEI ECONOMICE

  • Economia ca domeniu de studiu, rădăcinile sale istorice și variatele sale definiții:

    • Definiții mai diverse bazate pe:

      • Satisfacerea nevoilor.

      • Principii utilitariste.

      • Perspectiva comportamentală și economică.

  • Studii pe patru niveluri:

    • Microeconomie: studiu la nivelul agenților economici.

    • Mezoeconomie: realități pe sectoare.

    • Macroeconomie: economie în ansamblu.

    • Mondoeconomie: abordarea dinamică a economiilor.

1.2. METODOLOGIA DE CERCETARE ÎN ECONOMIE

  • Metode și procedee:

    1. Observarea: orientare prioritizată.

    2. Ipoteza: presupunere fundamentată.

    3. Comparația: analiză a asemănărilor și diferențelor.

    4. Concretizarea: aplicarea principiilor generale.

    5. Analogia: identificarea asemănărilor.

    6. Analiza: descompunerea și examinarea componentelor.

    7. Sinteza: reincluderea părților într-un sistem.

    8. Inducția: deducerea concluziilor generale din cazuri particulare.

    9. Deducția: deducerea de la ipoteze la cazuri specifice.

    10. Abstracția: evidențierea anumitor aspecte.

    11. Trecerea de la abstract la concret.

    12. Metoda logică: studierea dezvoltării firești.

    13. Metoda istorică: analiza realității în timp.

    14. Metodele matematice: aplicarea calculelor.

    15. Metodele statistice: organizarea datelor.

    16. Experimentul: analiza schimbărilor în condiții controlate.

1.3. CARACTERUL LEGIC AL ECONOMIEI

  • Legile economice, esențiale pentru înțelegerea fenomenelor:

    • Exemple de legi: diviziunea muncii, cererea, oferta.

    • Clasificare în funcție de arie:

      • Mondoeconomice, macroeconomice, sectoriale și microeconomice.

    • Acțiunea legilor:

      • Înțelegerea treptelor de maturizare a informației.

BIBLIOGRAFIE

  • Referințe utile pentru aprofundarea cunoștințelor:

    • Curs universitar de Microeconomie, Universitatea „Babeș-Bolyai”.

    • Alte lucrări de fundamentare în economie.

Cap. 1. OBIECTUL ŞI METODA ŞTIINŢEI ECONOMICE

1.1. Obiectul de studiu al ştiinţei economice

Economia, provenind din cuvintele greceşti oikos (casă, gospodărie) și nomos (lege), se referă la administrarea avuției și la analiza modului în care indivizii, grupurile și societățile gestionează resursele limitate pentru a satisface nevoile și dorințele lor.

Izvoarele economiei:

  • Orientul Antic: Contribuții din civilizațiile antice, cum ar fi Mesopotamia și Egiptul, care au dezvoltat primele forme de economie bazate pe agricultură și comerț.

  • Greco-Roman: Importanța filosofiei economice din Grecia și Roma, inclusiv lucrările lui Aristotel și Cicero. Acestea au pus bazele gândirii economice, incluzând concepte precum justiția în tranzacții.

Idei fundamentale:

  • Elemente din Biblie care discută despre etica muncii și responsabilitatea socială.

  • 1615 - Antoine de Montchréstien publică "Traité d’économie politique", prima lucrare sistematică de economie politică, abordând teoriile guvernanței și ale gestionării resurselor în societate.

  • 1890 - Alfred Marshall publică "Principles of Economics", care a contribuit semnificativ la dezvoltarea teoriei economice moderne, aducând noi concepte precum oferta și cererea, elasticitatea, și costul de oportunitate.

Diferențe în terminologie:

  • În literatura franțuzească, termenul "economie politică" este utilizat pentru a descrie studiul interacțiunilor economice și politice, în timp ce literatura anglo-saxonă folosește "economics", concentrându-se pe eficiența economică și comportamentul piețelor.

1.2. Metodologia de cercetare în economie

Neexistând o definiție universal acceptată a economiei, aceasta se bazează pe mai multe criterii, fiecare având un impact direct asupra modului de analiza:

  • Satisfacerea trebuințelor umane prin alocarea resurselor.

  • Principii utilitariste care vizează maximizarea bunăstării sociale.

  • Interesele ca pârghii economice ce determină deciziile individuale și colective.

  • Comportamentul uman și natura alegerilor economice.

  • Economia ca știința alegerii, subliniind natura limitată a resurselor.

  • Relația om – mediu în contextul sustenabilității resurselor.

  • Economia ca mijloc de subzistență și bunăstare.

  • Configurarea bogăției ca sursă a bunăstării sociale și economice.

  • Relațiile economice, în special cele de proprietate, care determină structura și dinamicile pieței.

  • Legea economică: concepte precum utilitate, valoare, cost, preț, profit, eficiență.

1.3. Caracterul legic al economiei

Legile economice sunt relații generale, valabile și necesare între fenomene economice, ce se bazează pe observații riguroase și analize teoretice.

Trăsături generale ale legilor:

  • Exprimă tendințe și modele observabile în comportamentul economic.

  • Sunt condiționale, adică depind de anumite premise și circumstanțe.

  • Au caracter normativ, indicând ce ar trebui să fie în mod ideal într-o societate rațională.

  • Sunt cauzale, sugerând că anumite variabile economice au efecte directe asupra altora.

Trăsături specifice:

  • Acționează independent de intențiile umane, demonstrând legile fundamentale ale economiei.

  • Au o arie proprie și specifică care le definește aplicabilitatea.

  • Implică reacții de tip feed-back, în care schimbările în economii generează răspunsuri în lanț.

  • Au caracter istoric, evoluând odată cu schimbările economice globale și locale.

1.4. OBIECTUL DE STUDIU AL ŞTIINŢEI ECONOMICE

Economia ca domeniu de studiu are rădăcini istorice profunde, iar definițiile sale au evoluat de-a lungul timpului:

  • Definiții mai diverse bazate pe: satisfacerea nevoilor fundamentale ale societății; principiile utilitariste ale maximizării economice; perspectivele comportamentale care analizează deciziile individuale.

Studii pe patru niveluri:

  1. Microeconomie: Analiza comportamentului agenților economici individuali, inclusiv consumatorii și firmele.

  2. Mezoeconomie: Studii asupra realităților și dinamicii sectoriale, cum ar fi industriile și piețele regionale.

  3. Macroeconomie: Studiul economiei în ansamblu, analizând indici precum PIB, inflația, șomajul, şi politicile monetare și fiscale.

  4. Mondoeconomie: O abordare dinamică a economiilor globale, inclusiv comerț internațional și dezvoltare economică.

1.5. METODOLOGIA DE CERCETARE ÎN ECONOMIE

Metode și procedee evocate în cercetarea economică sunt:

  • Observarea: orientare prioritizată asupra fenomenelor economice.

  • Ipoteza: formularea de presupuneri fundamentate ce conduc la investigații detaliate.

  • Comparația: analiza similarităților și diferențelor dintre diverse teorii și modele economice.

  • Concretizarea: aplicarea principiilor generale la situații specifice.

  • Analogia: identificarea asemănărilor între diverse concepte economice.

  • Analiza: descompunerea și examinarea detaliată a componentelor economice.

  • Sinteza: reincluderea părților într-un sistem coerent.

  • Inducția: deducerea concluziilor generale din cazuri particulare observate.

  • Deducția: deducerea de la ipoteze teoretice la cazuri specifice observate.

  • Abstracția: evidențierea anumitor aspecte pentru simplificarea analizei.

  • Trecerea de la abstract la concret, pentru a aplica teoriile economice în realitate.

  • Metoda logică: studierea dezvoltării firești a teoriilor economice și a schimbărilor acesteia în timp.

  • Metoda istorică: analiza evoluției economice într-un context temporal.

  • Metodele matematice și statistice: organizarea și analiza datelor economice.

  • Experimentul: studierea schimbărilor economice în condiții controlate.

1.6. CARACTERUL LEGIC AL ECONOMIEI

Legile economice sunt esențiale pentru înțelegerea fenomenelor:

  • Exemple de legi: diviziunea muncii, cererea și oferta, legile economice fundamentale ale pieței, cum ar fi cele de echilibru.

  • Clasificare în funcție de arie: legile mondoeconomice, macroeconomice, sectoriale și microeconomice.

  • Acțiunea legilor: ajută la înțelegerea treptelor de maturizare a informației și a dinamicilor economice.

BIBLIOGRAFIE

Referințe utile pentru aprofundarea cunoștințelor:

  • Curs universitar de Microeconomie, Universitatea „Babeș-Bolyai”.

  • Alte lucrări de fundamentare în economie, inclusiv texte canonice și lucrări recente în domeniu.