Note despre Terapia Centrată pe Emoții (EFT)

Terapia Centrată pe Emoții (EFT)

La nivel fundamental, emoțiile sunt procese adaptative de informare și pregătire pentru acțiune, ghidând indivizii în mediul lor și promovând bunăstarea. EFT subliniază importanța inteligenței emoționale, adică abilitatea de a utiliza emoțiile ca ghid, fără a deveni prizonierul lor.

Emoțiile apar ca rezultat al evaluării implicite a importanței unei situații față de obiectivele, preocupările sau nevoile personale. Ele indică dacă o nevoie importantă este satisfăcută sau amenințată și reflectă modul în care oamenii se autoevaluează și evaluează lumea.

Emoțiile prioritizează obiectivele și sunt tendințe de acțiune relațională, fundamentate biologic, generate de evaluarea situațiilor în raport cu obiectivele și nevoile. Tendințele de acțiune specifice corespund emoțiilor distincte. De exemplu, frica duce la fugă, iar furia la atac sau respingere.

Evoluționist, emoțiile negative au o valoare utilă, atrăgând atenția asupra aspectelor importante pentru bunăstare. Cu toate acestea, emoțiile negative persistente sau intense pot deveni disfuncționale. Adaptarea sănătoasă necesită conștientizare, toleranță și reglare a emoțiilor negative, precum și capacitatea de a ne bucura de emoțiile pozitive.

Evaluarea Emoțiilor

Este esențial să se distingă diferitele tipuri de experiențe emoționale și modalitățile de exprimare pentru a aplica intervenții adecvate.

Emoții Primare vs. Secundare

Emoțiile primare sunt reacții directe la o situație (de exemplu, tristețea la o pierdere). Emoțiile secundare sunt răspunsuri la alte procese interne primare și pot fi mecanisme de apărare (de exemplu, lipsa de speranță ca apărare împotriva supărării).

Emoțiile secundare sunt răspunsuri la gânduri sau sentimente anterioare. Exemple includ furia ca răspuns la sentimentul de rănire sau frica/vinovăția ca răspuns la furie. Explorarea emoțiilor secundare este necesară pentru a ajunge la sursa primară.

Conștientizarea emoțiilor primare oferă acces la informații adaptative pentru orientare și rezolvarea problemelor. De exemplu, accesarea sănătoasă a furiei ca reacție la nedreptate, care stă la baza neputinței, promovează adaptarea. Accesarea rușinii la pierderea stimei de sine, care stă la baza furiei, poate promova atașamentul în locul distructivității.

Emoții Adaptative vs. Maladaptive

Este crucial să distingem stările primare adaptative de cele inadaptative. Emoțiile maladaptative sunt sentimente vechi, familiare, repetitive, care nu se schimbă (de exemplu, singurătatea cronică, tristețe, sentimentul lipsei de valoare sau inadecvare). Aceste emoții nu se modifică odată cu schimbarea circumstanțelor și nu oferă direcții adaptative pentru rezolvarea problemelor. Ele pot provoca un blocaj, senzație de neajutorare și disperare. Simpla experiență a acestor emoții nu este suficientă; e nevoie de transformare.

Intervenția Axată pe Emoție

Distincțiile dintre tipurile de emoții oferă un plan de intervenție. Emoțiile primare trebuie accesate pentru informații și organizarea acțiunilor, în timp ce emoțiile dezadaptative trebuie reglementate și transformate. Terapia implică accesarea emoțiilor adaptative primare și evocarea emoțiilor dezadaptative pentru a le schimba prin expunere la informații și experiențe noi.

Principii de Bază

EFT se bazează pe trei principii majore:

  1. Creșterea gradului de conștientizare a emoției
  2. Îmbunătățirea reglării emoționale
  3. Transformarea emoției

Acestea sunt încorporate într-un cadru care subliniază importanța sprijinului emoțional/social. În terapie, acest sprijin este oferit printr-o relație caracterizată prin racordare afectivă, validarea experienței și receptivitate empatică. În afara terapiei, înseamnă încurajarea formării de relații de sprijin emoțional interpersonal, caracterizate prin ascultare, validare și sprijin instrumental.

Suportul emoțional în terapie este fundamentul eficacității terapeutice a acestor principii.

Conștientizarea Emoțiilor

Scopul este ca clienții să devină conștienți de emoțiile lor primare, în special cele adaptative. Conștientizarea emoțională crescută este terapeutică, oferind acces la informații adaptative și tendințe de acțiune. Aceasta ajută la înțelegerea și asimilarea experienței în narațiunile personale. Conștientizarea emoțională înseamnă simțirea emoției, urmată de articularea ei în limbaj. Terapeutul ajută clienții să abordeze, să tolereze, să regleze și să accepte emoțiile.

Acceptarea emoției este primul pas, urmat de utilizarea ei. Clienții învață să folosească emoția pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a face față, înțelegând ce le spune emoția și identificând scopul/nevoia/preocuparea de bază.

Conștientizarea emoției implică depășirea evitării emoției și promovarea procesării emoționale. Tendința de a evita emoțiile dureroase este puternică. Pentru a depăși acest lucru, clienții trebuie ajutați să abordeze emoția, luând în considerare experiența lor emoțională, schimbând cognițiile ce guvernează evitarea și permițând contactul direct cu emoțiile lor. Procesarea emoțională optimă implică integrarea cognitivă și afectivă. Clienții trebuie să se orienteze cognitiv către acea experiență ca informație și să o exploreze, să reflecteze asupra ei și să-i dea sens.

Exprimarea emoțională este un aspect unic al procesării emoționale care prezice ajustarea. Activarea emoțională, conștientizarea și exprimarea emoției sunt terapeutice.

Exprimarea emoției în terapie nu este „ventilare”, ci exprimarea emoțiilor experimentate puternic într-un mediu terapeutic, în loc de restricționarea sau suprimarea acestora. Simbolizarea emoției pe plan conștient favorizează reflecția asupra experienței pentru a crea un nou sens și a dezvolta noi narațiuni.

De exemplu, simbolizarea amintirilor emoționale traumatice în cuvinte ajută la promovarea asimilării acestora în auto-narațiunea continuă a unei persoane. Punerea emoției în cuvinte permite astfel experienței nesimbolizate anterior în memoria emoțională să fie asimilată în înțelegerea conștientă și conceptuală a oamenilor despre sine și lume, unde poate fi organizată într-o poveste coerentă. În plus, odată ce emoțiile sunt puse în cuvinte, ele permit oamenilor să reflecteze la ceea ce simt, să creeze noi semnificații și să-și evalueze propria experiență emoțională.

Reglarea Emoțională

Emoțiile secundare (de exemplu, disperarea) sau emoțiile dezadaptative primare (de exemplu, rușinea, anxietatea) necesită reglare. Clienții beneficiază de validare, abilități de reglare a emoțiilor și tolerare a distresului. Un mediu sigur, validant, de susținere și empatic ajută la calmarea distresului și întărește sinele.

Abilitățile de reglare a emoțiilor includ identificarea și etichetarea emoțiilor, permiterea și tolerarea emoțiilor, stabilirea unei distanțe față de emoția respectivă, creșterea emoțiilor pozitive, reducerea vulnerabilității la emoții negative, respirație și distragere a atenției. Capacitatea de reglare emoțională presupune distanțarea de disperarea copleșitoare și lipsa de speranță sau dezvoltarea capacităților pentru calmarea și confortarea anxietăților centrale.

Emoțiile dezadaptative legate de rușinea centrală și sentimentele de vulnerabilitate pot fi de asemenea reglate prin crearea unei distanțe față de acestea, astfel încât clientul să nu fie copleșit de ele. Practicile meditative și acceptarea de sine sunt adesea utile.

Transformarea Emoțiilor

O emoție dezadaptativă poate fi transformată cel mai bine prin anularea ei cu o altă emoție mai adaptativă. Coactivarea emoției mai adaptative ajută la transformarea emoției dezadaptative. Spinoza a observat că „O emoție nu poate fi reținută și nici înlăturată decât printr-o emoție opusă și mai puternică” (Spinoza, 1976, p. 195).

În timp ce gândirea schimbă de obicei gândurile, numai prin simțire putem schimba emoțiile. Observația clinică și cercetările descriptive sugerează că transformarea emoțională are loc adesea printr-un proces de sinteză dialectică a schemelor opuse. Atunci când schemele opuse sunt co-activate, ele sintetizează elemente compatibile din schemele co-activate pentru a forma noi scheme de nivel superior.

Astfel, în terapie, frica dezadaptativă poate fi transformată într-un sentiment de siguranță prin emoția adaptativă a furiei, care stabilizează granițe, sau prin dezgustul adaptativ sau prin evocarea sentimentelor mai „moi” de compasiune sau iertare. În mod similar, mânia dezadaptativă poate fi anulată prin tristețe adaptativă, rezultând acceptarea. Rușinea maladaptativă poate fi transformată în acceptare prin accesarea atât a furiei la încălcarea granițelor, a compasiunii de sine reconfortante, cât și prin accesarea mândriei și a valorii de sine.

Emoțiile de retragere dintr-o parte a creierului sunt transformate de emoțiile de apropiere dintr-o altă parte a creierului sau invers (Davidson, 2000).

Modalități de accesare a noilor emoții:

  • Accesarea nevoilor/scopuri: Întrebați clienții de ce au nevoie pentru a-și rezolva suferința.
  • Imagerie pozitivă: Generarea emoțiilor opuse prin imagini.
  • Exprimarea emoției: Adoptarea anumitor poziții emoționale și intensificarea lor.
  • Reamintirea unei alte emoții: Rememorarea unei situații în care a avut loc o emoție poate aduce amintirea vie în prezent.
  • Crearea unei noi semnificații cognitive: Schimbarea modului în care este văzută o situație.
  • Terapeutul exprimă emoția pentru client: Terapeutul poate exprima indignarea, durerea sau tristețea pe care clientul nu le poate exprima.
  • Utilizarea relației terapeutice pentru a genera emoții noi: O nouă emoție este evocată ca răspuns la noi interacțiuni cu terapeutul.