International Economic and Financial Organizations

Practica relațiilor economice internaționale include relațiile dintre state și societăți în organizații economice internaționale.
Aceste instituții se dezvoltă în cadrul statelor suverane, cu scopul de cooperare internațională.
Ordinea economică mondială include configurația economiei mondiale, calitatea componentelor și organizațiile economice internaționale.
Organizațiile economice și financiar monetare internaționale au cunoscut o expansiune semnificativă după al Doilea Război Mondial (ONU, FMI, BIRD).
Apariția organizațiilor economice internaționale a crescut ca urmare a dezvoltării economiei internaționale și a unor procese precum destrămarea sistemului colonial.
Organizațiile economice internaționale au un rol activ în promovarea cooperării și sprijinirea financiar-monetară a dezvoltării economiei mondiale.
O organizație internațională este o asociație statală sau nestatală care reunește state sau persoane fizice/juridice de naționalități diferite, fără scopuri lucrative.
Organizații internaționale interguvernamentale (create prin tratate ratificate de statele membre) și neguvernamentale.
Orice organizație internațională dispune de personalitate juridică, asigurând permanența, capacitatea de a îndeplini misiunile atribuite și autonomie financiară.

Pentru buna funcționare, organizațiile economice internaționale necesită:

Organ deliberativ plenar: Participă toate statele membre, decide politica generală a organizației (e.g., Adunarea Generală a ONU).
Organ deliberativ restrâns: Cuprinde un număr redus de state, având dreptul de a lua decizii operaționale (e.g., Consiliul de Securitate al ONU).
Organ administrativ: Se ocupă de funcționarea cotidiană a organizației (e.g., Secretariatul General al ONU).
Organe tehnice și consultative: (e.g., Consiliul Economic și Social al ONU).
Organe jurisdicționale: (e.g., Curtea Internațională de Justiție).
Definiție organizație economică internațională: O formă de colaborare economică între state, relativ permanentă, într-un domeniu specific, bazată pe un acord multilateral.

Clasificarea organizațiilor internaționale se realizează în funcție de:

Gradul de deschidere față de statele lumii: organizații cu vocație universală/restrânsă.
Sfera de acțiune: omnifuncționale (ONU)/specializate.
Criteriul reprezentării: interguvernamentale/neguvernamentale (ONG).
Natura raporturilor dintre organizație și țările membre: de cooperare (OCDE)/integraționiste (UE).
Nivelul de dezvoltare economică al țărilor membre: ale țărilor dezvoltate (OCDE)/în dezvoltare („Grupul celor 77”).
Criteriul geografic: subregionale (MERCOSUR, ASEAN), regionale (SELA, NAFTA), interregionale (OCDE, APEC, OPEC).
Obiectul de interes: ajutor umanitar, pace, comerț, cultură.
Trăsături comune ale organizațiilor economice internaționale: caracter voluntar, relativ stabil, paritar, bază pe un acord multilateral.

Organizațiile economice și financiar monetare internaționale au stat la baza prosperității ulterioare.
Globalizarea economiei și creșterea investițiilor directe au avut un impact major.
Sfârșitul de secol și începutul de mileniu s-a caracterizat prin: reculul economiilor planificate, tranziția spre economia de piață, creșterea ponderii IMM-urilor, formarea zonelor economice dominante.
Aceste transformări au creat dezechilibre care au modificat aspectul și ritmul creșterii economice.

Transformările din economia mondială au creat dezechilibre.
Organizațiile economice internaționale joacă un rol esențial în soluționarea problemelor.
Rolul organizațiilor economice internaționale: implicarea în cooperarea economică, consultări la nivel economic, flexibilitate, creșterea importanței.
Implicarea instituțiilor financiar-monetare internaționale în realizarea economiei de piață în țările foste comuniste.

Economia mondială este un sistem complex caracterizat prin inter-relațiile dintre elementele componente.
Economia națională furnizează substanța economiei mondiale.
Diviziunea mondială a muncii și relațiile economice internaționale sunt rezultate directe ale dezvoltării economiilor naționale.
Relațiile economice internaționale reprezintă legăturile dintre economiile naționale într-un cadru economico-juridic determinat.

Multilateralismul este un ansamblu de raporturi simultane și coordonate la scară subregională, regională sau mondială între state independente.
Necesitatea relațiilor multilaterale este determinată de interdependențele crescute între economiile naționale.
Multilateralismul oferă noi posibilități de conlucrare și reduce riscul confruntărilor, introducând mai multă stabilitate.
Fluxul internațional reprezintă mișcarea de valori materiale, bănești sau spirituale de la o țară la alta.

Tendința de instituționalizare a relațiilor economice este exprimată prin tratate și acorduri internaționale.
Acordurile economice internaționale vizează promovarea și dezvoltarea conlucrării economice între state.
Clasificarea tratatelor economice internaționale:
După denumire: tratate comerciale, acorduri comerciale, protocoale, convenții.
În funcție de obiectul de activitate: acorduri comerciale, de cooperare, financiar bancare, de plăți.
După perioada de valabilitate: scurt, mediu și lung.
Clauze esențiale: clauza națiunii favorizate, clauza regimului național, nivele cantitative, licențele.

Sistemul comercial multilateral cuprinde relațiile comerciale internaționale dintre statele membre ale ONU și dintre grupările economice de state.
Include organizații comerciale, financiare, bancare, de asigurare, de transporturi (OMC, UNCTAD, FMI, BIRD, BERD).
Statele tind să se integreze în politica și diplomația comercială multilaterală.

ONU este cea mai importantă organizație internațională, fondată în 1945, cu 193 de state membre.
Misiunea ONU: Asigurarea păcii, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională.
Sediul central este la New York.