Psihologie Transpersonală - Note Examen

Conștiința - Sursa, Apogeul și Țelul Creației

• Incandescența problemei conștiinței: Descifrarea este esențială pentru a înțelege Universul și psihicul uman.
• Definiția conștienței (D. Hawkins): câmp de energie neliniar, infinit, atemporal, universal, incluzând toate aspectele Creației.
• Conștiința (spiritul): structura disipativă cea mai complexă din Univers, cu capacitate nelimitată de reorganizare și creație.
• Distincția conștiință - conștiență:
  • Conștiința: dimensiune morală.
  • Conștiența: grad de luciditate, trezire interioară.
• Nu există conștiință fără conștiență, dar există conștiență fără conștiință.
• Conștiența: matricea care generează toate experiențele; conștiința: variabilă, raportată la un conținut.
• Distincția conștiență - minte:
  • Conștiența: călătorește oriunde în spațiu și timp, esența Sinelui.
  • Mintea: formațiune logică, ancorată în corp, rol în supraviețuire.
• Noua paradigmă (Amit Goswami): conștiința este factorul primar în raport cu materia. Idealismul monist.
• Conștiința Cosmică (Absolută): fără început și sfârșit, infuzează și unește tot ce există, matca întregii Creații.
• Conștiința Primordială (G.O.D.): ghidează (Guiding), organizează (Organizing) și proiectează (Designing) Universul.
• Teoria informației integrate (Giulio Tononi): două condiții pentru o ființă conștientă:
  • Abilitatea de a acumula, prelucra și reaminti informații.
  • Integrarea informațiilor într-un corpus unitar. Unitatea de măsură: phi (\phi)
• Computronium și Perceptronium (Max Tegmark): Perceptronium = conștiența, prezentă în creierul viețuitoarelor capabile să proceseze informație.

Trăsăturile Conștienței

• Nonlocalitatea conștienței: nu poate fi reperată fizic, acționează liber în spațiu și timp, sfidând distanța.
• Eternitatea conștienței: nu moare odată cu trupul, dat primordial, fără început și sfârșit.
• Activismul permanent al conștienței: viteză ce depășește viteza luminii.
• Contribuie la ordonarea sistemelor.
• Sporirea nivelului conștienței individuale (meditație, rugăciune) activează "vindecătorul interior" și "farmacia interioară".
• Stochează amintiri din viețile trecute, acționează la distanță asupra unei alte persoane.

Fundamentul Biologic al Conștienței

• Dificultatea identificării. Neuroștiințele recunosc că sunt departe de a oferi un răspuns.
• Ideea conștiinței ca funcție a creierului: considerată o dogmă, dar cu fisuri.
• Alternativa: creierul uman este o funcție a conștiinței (I. Kant).
• Concepția budistă: conștiința este generată de fundamentul Ființei, nu de creier.
• Conștiența există în afara creierului (W. James): creierul captează și amplifică, nu fabrică.
• Contribuția lui A. Huxley: conștiința ca "o valvă reductoare", care limitează afluxul de stimuli.
• Creierul: filtru care îngustează aria de acces la Conștiința nonlocală. Extinderea supapei prin diverse metode provoacă stări de conștiență extinsă.
• Teoria holografică: creierul ca hologramă, Universul ca o holomișcare. Conștiința este distribuită pretutindeni, originând din ordinea implicită (Böhm).
• Conștiința are dualitate: ca particulă e legată de creier, ca undă acționează la distanță.
• Penfield crede că activitatea creierului nu explică pe deplin conștiința.
• J. Eccles: creierul e un mesager al conștiinței, o primește și o modulează.
• Schwartz: creierul e o "antenă-receptor" pentru conștiință.
• Două argumente care pun la îndoială că creierul generează conștiința (E. Alexander): luciditatea terminală și sindromul dobândit al savantului.
• Neurofiziologia, Psihologia Transpersonală și Fizica Cuantică oferă explicații despre sursele conștienței (D. Constantin Dulcan).
• Sistemul nervos/creierul nu e singurul suport al conștienței; emoțiile pozitive și negative sunt procesate de rețele neuronale diferite.
• Profesorul Constantin Dulcan agrează Protomentalul Cosmic (Conștiința Cosmică, R. Penrose) ca sursă a conștiinței individuale.
• B. Libet (experimental): decizia conștientă e anterioară activității cerebrale.
• Ak Mukhopadhyay: la persoanele cu nivel spiritual evoluat are loc un proces de neuropoieză, formându-se un centru de integrare biologică (chakrei Sahasrara).
• Concluzii: în creier se poate forma un organ-receptor pentru Conștiința Universală iar tehnicile spirituale persevereante sunt necesare evoluției.
• Creierul e un instrument al conștienței, nu pianul creează muzica (D. Chopra).

Stări, Niveluri și Stadii ale Conștiinței

• Starea de conștiență: sistemul contextual în care relaționează elementele (senzații, percepții, gânduri, amintiri).
• Diferența dintre stări nu este dată de conținut, ci de modul de relaționare a subsistemelor.
• Formă a conștiinței (O. Brazdău) în loc de stare indicând ceva static.
• Starea neobișnuită: conținuturile funcționează diferit, durată variabilă, revenire la starea de bază.
• Patru stări majore (P. Weil): veghe, somn profund, vis, supraconștiență (extaz).
• Diferență între stări (durată limitată) și trăsături (statornice).
• Nivelele conștienței: planuri sau dimensiuni (trup, minte, suflet, spirit).
• Stadiile conștienței: faze de tranziție, rută ascensională spre spiritualizare deplină.