anatomie generală

Anatomie generală sau histologie

⦁ Mai multe celule formează țesutul, mai multe țesuturi formează organele, mai multe organe formează sistemul de organe, care ulterior devine organismul uman.

Celula animală

Toate țesuturile și organele din care este compus corpul s-au dezvoltat inițial dintr-un corp microscopic (ovulul), format dintr-un material gelatinos moale, granular, inchis intr-o membrană și conținând o veziculă sau un mic corp sferic, in interiorul căruia se află unul sau mai multe puncte solide. Toate țesuturile solide pot fi demonstrate că constau in mare parte din corpuri sau celule similare, diferind, in formă externă, dar in esență similară unui ovul.

In organismele superioare, toate aceste celule pot fi definite ca „mase nucleate de protoplasmă de dimensiuni microscopce”. Cele două esențiale ale unei celule animale in organismele superioare sunt: prezența unui material granular gelatinos moale, similar celui găsit in ovul, și care este in mod obișnuit este numit protoplasmă; și un corp mic sferic incorporat in acesta, numit nucleu; celălalte constituente ale ovulului, adică membrana sa limitativă și punctul solid conținut in nucleu, numit nucleol, nu sunt considerate esențiale pentru celulă, și de fapt multe celule există fără ele.

⦁ Protoplasma (citoplasma) este un material probabil de constituție variabilă, dar care cedează chimistului la dezintegrarea sa in principal substante de natură proteică. Lecitina și colesterolul se găsesc constant in ea, precum și sărurile anorganice, printre care principalele sunt fosfații și clorurile metalelor alcaline. * In anumite forme inferioare de viață, mase de protoplasmă fără niciun nucleu au fost descrise de Huxley și altele drept celule de calciu.

Este de o consistență semi-fluidă, vâscoasă și apare fie ca o substanță hialină, omogenă și clară, fie prezintă o aparență granulară. Această substanță, privită la microscop sub o putere mare, prezintă un aspect granular sau o rețea asemămătoare cu un fagure, conținând substanța de protoplasmă. Protoplasma constă dintr-o substanță omogenă și este văzută in mod clar atunci când ea formează o masă omogenă. Aparența granulară este cauzată adesea de pierderea lichidului din granule, dar, pe lângă aceasta, hialoplasma conține și granule adevărate, dintre care unele sunt proteine in natură și constituie componente esențiale; altele sunt grăsimi sau granule de pigment și sunt probabil materiale adventive preluate de mediul extern.

In multe celule fixe, ex. celulele epiteliale, stratul extern este mai dens decât restul și este adesea alterat prin depunerea unor substanțe care formează o membrană ce inchide restul protoplasmei si formează peretele celular. Mărimea și spațiul relativ ocupate de hialoplasmă variază in diferite celule; partea externă predomină in celula matură, crescând in cantitate pe măsură ce hialoplasma crește.

Cele mai importante caracteristici ale protoplasmei sunt proprietățile sale vitale de mișcare și nutriție. Prin mișcare se ințelege proprietatea protoplasmei de a-și schimba poziția in mod independent, fie prin impingerea unei părți din masă, fie prin procese care sunt apoi absorbite. Protoplasma se rearanjează treptat, astfel incât masa vine intr-o nouă poziție. Aceasta seamămă cu mișcările observate la ambie sau la alte organisme simple și este denumită „mișcare ameboică”. In alte cazuri, se observă mișcarea ciliilor sau vibrația unor procese asemănătoare părului, in cadrul structurii. Nutriția se referă la capacitatea protoplasmei de a atrage materialele necesare pentru susținerea vieții și de a crește prin absorția acestora.

⦁ Nucleul este un mic corp incorporat in protoplasmă, de obicei de formă sferică sau ovală. Este inconjurat de un perete bine definit, membrana nucleară, care inchide conținutul nuclear. Acestea sunt cunoscute sub numele de substanță nucleară (sau matrice nucleară), care este compusă dintr-un material omogen și o rețea de fibre. Membrana nucleară este similară cu hialoplasma celulei. In unele nuclee in repaus, filamentele nucleare nu formează o rețea și au aspectul unui șir convolut.

In matricea nucleară există unul sau mai multe corpuri refractive numite nucleoli, asociate cu filamentele nucleare. Aceste nucleoli variază in dimensiune și formă și sunt cunoscute sub numele de pseudonucleoli; ele sunt considerate nucleoli adevărați ți se găsesc de obicei in celulele aflate in repaus.