Drept Administrativ - Contravenții

Contravenția și regimul sau sancționator - elemente de drept material

Secțiunea 1. Definiția și trăsăturile contravenției

• Conform art. 1 din O.G. nr. 2/2001, contravenția este o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau, după caz, hotărâre a consiliului local/județean/CGMB.
• Trăsăturile contravenției:
  • Fapta care aduce atingere unor valori sociale generice.
    • Contravenția, alături de infracțiune, este singura faptă antisocială care aduce atingere unor valori ce interesează întreaga comunitate.
    • O faptă poate fi contravenție sau infracțiune în funcție de voința legiuitorului.
    • Nu există un criteriu calitativ de distincție între infracțiuni și contravenții, ci doar unul cantitativ ce ține de voința exclusivă a legiuitorului.
    • Contravenția ar putea fi definită ca fiind o infracțiune mai puțin gravă.
    • Gravitatea nu se reflectă neapărat în limitele sancționatorii.
    • O contravenție este o faptă antisocială ce este sancționată extrapenal.
  • Fapta săvârșită cu vinovăție (intenție sau culpă).
    • În lipsa vinovăției, fapta nu constituie contravenție.
    • În materie contravențională, este irelevant gradul vinovăției.
    • Gradul vinovăției poate prezenta relevanță doar în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate.
  • Fapta prevăzută și sancționată prin legi sau alte acte normative expres prevăzute de lege.
    • Contravențiile pot fi stabilite fie prin lege, fie prin anumite acte normative ale autorităților administrației centrale și locale.

Secțiunea 2. „Legea” contravențională

§1. Actele normative prin care se prevăd și se sancționează contravenții

• Conform art. 2 din O.G. nr. 2/2001, contravenții pot fi stabilite și sancționate prin:
  • Legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului în toate domeniile de activitate.
  • Hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene, în domeniile pentru care acestea au atribuții stabilite prin lege, dacă în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
  • Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în domenii specifice (e.g., salubritate, activitatea din piețe, etc.).
  • Consiliul General al Municipiului București, poate stabili și alte domenii de activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili și sancționa contravenții.
  • Hotărârile consiliilor locale sau județene (sau ale sectoarelor municipiului București), prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept.
• Nu pot fi reglementate contravenții prin:
  • Ordine de miniștri.
  • Acte normative ale autorităților centrale subordonate guvernului sau ministerelor.
  • Acte normative ale autorităților centrale autonome.
  • Dispoziții ale primarului ori ale președintelui consiliului județean.

82. Intrarea în vigoare a normelor contravenționale

• Conform art. 4 din O.G. nr. 2/2001, normele contravenționale intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării (cu anumite excepții).
• Rațiunea: e nevoie de timp pentru ca destinatarii normei să o cunoască și să se poată conforma.
• Un act normativ poate intra în vigoare etapizat:
  • Majoritatea normelor intră în vigoare la data publicării.
  • Normele contravenționale intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.
• În situații urgente, se poate prevedea un termen mai scurt de 30 de zile, dar nu mai puțin de 10 zile.
• Doar în cazul legilor, dispozițiile contravenționale pot intra în vigoare deodată cu celelalte dispoziții sau într-un termen mai scurt de 10 zile.
• În materie contravențională se prevede acest termen de reflecție, în materie penală nu avem o dispoziție similară.

Secțiunea 3. Aplicarea în timp a legii contravenționale

• Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
• Pot retroactiva doar:
  • Legea penală mai favorabilă.
  • Legea contravențională mai favorabilă.
• Potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
• O lege contravențională mai favorabilă presupune intervenția unui act normativ ulterior săvârșirii contravenției, care:
  • Nu mai prevede conduita socială sancționată contravențional de legea veche (decontravenționalizare).
  • Impune un tratament sancționator mai blând (lege contravențională mai favorabilă în accepțiune restrânsă).
• Dezincriminarea presupune momentul în care contravenția a fost scoasă din sfera dreptului penal în sfera dreptului administrativ.
• Actul normativ mai favorabil atenuează condițiile răspunderii contravenționale pentru o contravenție concret determinată.
• Art. 12 din O.G. nr. 2/2001 reglementează două aspecte:
  • Intervenția unui act normativ de decontravenționalizare.
  • Intervenția unui act normativ mai favorabil.
• Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale: legea de decontravenționalizare sau legea mai favorabilă trebuie aplicate inclusiv în fazele de contestare și respectiv de executare a sancțiunilor contravenționale.
• Ori de câte ori legea nouă nu mai prevede contravenția reglementată de legea veche, intervine decontravenționalizarea faptei.
• Decontravenționalizarea poate interveni fie prin abrogarea normei, fie prin modificarea condițiilor pentru ca fapta să fie considerată contravenție.
• Efectele decontravenționalizării constau în imposibilitatea sancționării contravențiilor comise.
• Din perspectivă procedurală, decontravenționalizarea operează ope legis, statul are obligația să constate acest lucru și să nu treacă la executarea sancțiunilor contravenționale.
  • Dacă nu își respectă obligația, instanțele civile vor constata, pe calea contestațiilor la executare, că s-au pus în executare amenzi care nu aveau aptitudinea să devină creanțe fiscale.

$2. Modalități de constare a efectelor decontravenționalizării

• Decontravenționalizarea intervine în timpul judecării plângerii: instanța este obligată să admită plângerea pe motivul decontravenționalizării și să anuleze procesul verbal.
• Decontravenționalizarea intervine după expirarea termenului de formulare a plângerii contravenționale sau după respingerea ori admiterea în parte a acesteia: sancțiunea nu mai poate fi pusă în executare.
• Decontravenționalizarea intervine în timpul executării silite a sancțiunii amenzii, după expirarea termenului de contestație la executare, iar executarea nu este finalizată: se poate formula o cerere întemeiată pe art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 prin care să se solicite constatarea decontravenționalizării.
• Decontravenționalizarea intervine după executarea voluntară sau silită a sancțiunii: actul normativ de decontravenționalizare nu are niciun efect asupra sancțiunii deja executate.

§3. Legea contravențională „mai favorabilă”, în sens restrâns. Efecte de drept material

• Pot interveni acte normative care modifică regimul sancționator al unei contravenții.
• Dacă actul normativ ulterior săvârșirii contravenției înăsprește regimul sancționator, se va aplica norma în vigoare la data comiterii contravenției.
• Dacă actul normativ ulterior săvârșirii contravenției este mai „blând”, se va aplica acesta.
• În cazul contravențiilor continue, data comiterii contravenției este data epuizării acțiunii ilicite.
• Actul normativ mai favorabil produce efecte ope legis, efecte care doar trebuie constatate de agentul constatator sau de către instanța de judecată.

§4. Procedura de aplicare a legii contravenționale mai favorabile „în sens restrâns”

• Legea mai favorabilă intervine înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale: sancționarea trebuie făcută doar în condițiile stabilite în actul mai favorabil.
• Legea mai favorabilă intervine în timpul judecării plângerii: instanța este obligată să reindividualizeze sancțiunea conform limitelor prevăzute de legea mai favorabilă și/sau să înlăture sancțiunile complementare care nu mai sunt prevăzute în legea nouă.
• Legea mai favorabilă intervine după definitivarea raportului de drept procesual contravențional: adică după soluționarea definitivă a plângerii sau expirăril termenului de formulare a acesteia.
• Intervenţia legii mai favorabile după executarea integrală a sancţiunilor: efectele nu se vor mai produce, deoarece actul normativ mai favorabil nu poate avea niciun efect asupra sancţiunii deja executate.

Secțiunea 4. Aplicarea în spațiu a legii contravenționale

• Contravențiile stabilite prin acte normative locale pot fi constatate și sancționate numai în aria unității administrativ-teritoriale unde sunt prevăzute.
• Legile, ordonanțele de urgență, ordonanțele simple și hotărârile de guvern se aplică pe întreg teritoriul țării.

Secțiunea 5. Subiecții răspunderii contravenționale

• Subiecții răspunderii contravenționale sunt persoana fizică și persoana juridică.
• Persoana fizică răspunde contravențional după împlinirea vârstei de 14 ani.
• Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.

Secțiunea 6. Condițiile de tipicitate ale contravenției

• Condițiile de tipicitate ale contravenției sunt:
  • Tipicitatea.
  • Antijuridicitatea.
  • Imputabilitatea.

a) Tipicitatea

• Să existe o corespondență între fapta concretă comisă de o persoană și conduita descrisă de norma juridică.

b) Antijuridicitatea

• Fapta săvârșită să fie ilicită.
• Codul penal prevede cauze justificative (care înlătură caracterul antijuridic al faptei).
• Cauzele justificative prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 2/2001 sunt:
  • Legitima apărare.
  • Starea de necesitate.
• Celelalte două cauze justificative prevăzute de Codul penal, respectiv exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate, se aplică direct în materia contravenţională, deoarece Codul penal este ulterior O.G. nr. 2/2001

c) Imputabilitatea

• Să avem o persoană fizică sau juridică care să răspundă din perspectiva legii contravenționale.
• Cauzele de neimputabilitate sunt prevăzute atât în art. 11 din O.G. nr. 2/2001, cât şi în Codul penal, fiind direct aplicabile.
• Cauzele de neimputabilitate prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sunt:
  • Constrângerea fizică.
  • Constrângerea morală.
  • Cazul fortuit.
  • Iresponsabilitatea.
  • Beția involuntară completă.
  • Infirmitatea, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
  • Eroarea de fapt.
• Cauzele de neimputabilitate prevăzute de Codul penal, în plus faţă de O.G. nr. 2/2001, şi care sunt aplicabile în materie contravenţională sunt:
  • Excesul neimputabil.
  • Minoritatea.

Secțiunea 7. Elementele contravenției

• Elementele constitutive ale oricărei contravenții sunt:
  • Latura obiectivă.
  • Latura subiectivă.

a) Latura obiectivă

• Elementul material (acțiune sau inacțiune).
• Urmarea imediată (o schimbare a realității sau o stare de pericol).
• Legătura de cauzalitate.

b) Latura subiectivă

• Distincția între intenție și culpă nu poate fi avută în vedere decât în tratamentul concret al sancționării unei contravenții.

Secțiunea 8. Forme de participație în materie contravențională. Pluralitatea de contravenții

§1. Participația în materie contravențională

• În materie contravențională, se sancționează întotdeauna numai autorul.
• Chiar dacă sunt sancționați mai mulți coautori, se va întocmi câte un proces-verbal de sancționare contravențională distinct, pentru fiecare participant.

§2. Pluralitatea de contravenții. Concursul și recidiva contravențională

• Legea contravențională nu reglementează atât de detaliat ca legea penală pluralitatea de contravenții.
• Potrivit art. 10 din O.G. nr. 2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.
• Dacă contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează, fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă.
• Recidiva contravențională nu este prevăzută în legea cadru, ci poate reprezenta doar o circumstanță agravantă de concretă.

Secțiunea 9. Sancțiunile contravenționale

• Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare, conform art. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Sancțiunile contravenționale principale:

• Avertismentul.
• Amenda contravențională.
• Prestarea unei activități în folosul comunității.

Sancțiunile contravenționale complementare:

• Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții.
• Suspendarea sau anularea avizului, acordului sau autorizației de exercitare a unei activități.
• Închiderea unității.
• Blocarea contului bancar.
• Suspendarea activității agentului economic.
• Retragerea licenței sau avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv.
• Desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.
• Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
• Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.
• Se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
• Avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică. Prestarea unei activități în folosul comunității se poate aplica numai contravenienților persoane fizice.

§1. Avertismentul

• Constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite.
• Se aplică dacă fapta este de gravitate redusă, chiar și dacă actul normativ nu prevede această sancțiune.
• Nu poate fi aplicat când actul normativ special interzice, în mod expres, aplicarea sa.

§2. Amenda

• Amenda contravențională are caracter administrativ.
• Limite minime și maxime sunt specificate în funcție de actul normativ (lege, hotărâre a Guvernului, etc.).
• Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, în funcție de legislație.
• Amenda contravențională se deosebește de amenda penală prin faptul că nu se înscrie în cazier, nu atrage decăderi și interdicții, nu poate fi înlocuită cu închisoarea.

§3. Prestarea unei activități în folosul comunității

• Poate fi stabilită numai prin lege și numai pe o durată ce nu poate depăși 300 de ore.
• Sancțiunea se stabilește alternativ cu amenda.
• Sancţiunea se aplică numai persoanelor fizice.

§4. Sancțiunile contravenționale complementare

• Pentru o contravenție se poate aplica numai o sancțiune principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
• Nu vom detalia aici fiecare sancţiune contravenţională, însă trebuie să precizăm că sancţiunea confiscării care se poate aplica şi faţă de alte persoane decât contravenientul prezintă serioase dubii de neconstituționalitate prin prisma încălcării dreptului de proprietate

Secțiunea 10. Prescripția în materie contravențională

• Prescripția contravențională este o instituție de drept public, asemănătoare prescripției penale.
• Trei tipuri de prescripție contravențională:
  • Prescripția răspunderii contravenționale.
  • Prescripția datorată necomunicării actului sancționator.
  • Prescripția executării amenzii și sancțiunilor contravenționale complementare.

1. Prescripția răspunderii contravenționale

• Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
• În cazul contravențiilor continue, termenul curge de la data încetării săvârșirii faptei.
• Regula generală: termen de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
• În legislația specială există și termene de prescripție mai lungi.
• O.G. nr. 2/2001 reglementează doar contravenția continuă. Potrivit art. 13 alin. (2), contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligației legale durează în timp.

$2. Prescripția datorată necomunicării actului sancționator

• Executorie. are, ci a mai nctiuni e din cadrul procedurii penal, fiind multe 2/2001, în litigiile având ca obiect plângere
• Ase se prescrie dacă
• Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal nu a fost comunicat contravenientului în termen de 2 luni de la data aplicării sancțiunii. e e le e ele e lee e ele ele eleele ee

3. Prescripția executării amenzii și sancțiunilor contravenționale complementare

• Amenda contravențională, odată definitivată, constituie o creanță fiscală conform Codului de procedură fiscală.
• Dreptul organului de executare de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

Capitolul 3. Constatarea contravențiilor

Secțiunea 1. Agenții constatatori

• Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ, denumite generic agenți constatatori.
• Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri, de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, de președinții consiliilor județene, de primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.
• Fiecare act normativ special prevede cine poate constata contravenții în domeniile specifice de activitate pe care le reglementează.

Secțiunea 2. Procesul-verbal contravențional

§1. Natura juridică și forța probantă

• Actul prin care se constată o contravenție și se aplică o sancțiune se numește, de regulă, proces-verbal.
• Astăzi, în opinia noastră, procesul verbal contravențional are o dublă natură juridică în procedura contravențională act de acuzare și mijloc de probă.
• Din această perspectivă, este evident că procesul-verbal contravențional care conține constatările directe ale agentului constatator are și valoarea de probă în cadrul procedurii contravenționale judiciare, urmând a vedea dacă o asemenea „probă” este suficientă pentru a se trece de controlul exercitat de către instanțele judecătorești.
• procedurii de contestare. eral poate fi contestat pe calea plângeri și e enal.
• Cu privire la libera apreciere a probelor și standardul probator pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare in materie penală, a se vedea I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală, Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2015, pp. 444-448.
• În ipoteza în care contravenientul acceptă acuzația, aceasta se definitivează. În cazul în care contestă acuzaţia, se declansează procedura contravenţională judiciară.

£2. Elementele obligatorii ale procesului-verbal de constatare a unei contravenții

• Potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societăţii de reasigurări , în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie.

• Potrivit art. 17, lipsa uneia dintre mențiunile privind numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnături agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

• Data și locul unde este încheiat.

• Numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator.

• Numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului.

• Descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

• Indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.

• Indicarea societății de asigurări.

• Procesul-verbal se întocmește în prezența sau în lipsa contravenientului.

• Dacă este încheiat în prezența contravenientului, agentul constatator este obligat să-i aducă la cunoștință posibilitatea de a-i face obiecțiuni și să consemneze aceste obiecțiuni in cuprinsul procesului-verbal.

• Dacă procesul-verbal este încheiat în lipsa contravenientului sau acesta refuză să semneze, legea instituie o procedură, prevăzută în art. 19 din O.G. nr. 2/2001.

Capitolul 4. Aplicarea sancțiunilor contravenționale

Secțiunea 1. Individualizarea sancțiunilor

• Conform art. 21 din O.G. nr. 2/2001 regula este că agentul constatator care constată contravenția aplică și sancțiunea contravențională prin același proces-verbal. Se iau însă în considerare:
  • limitele care au ca reper actul.
  • criteriile de individualizare.

Secțiunea 2. Sistemul ablațiunii

• Ablațiunea este posibilitatea de a plăti pe loc jumătate din minimul amenzii prevăzute de
  lege (art 28 OG 2/2001).
• Posibilitatea este prevăzută în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării.

Secțiunea 3. Calificarea faptei contravenție vs. infracțiune

• Dacă persoana împuternicită să aplice sancțiunea apreciază că fapta a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, constituie infracțiune, sesizează organul de urmărire penală competent (art 30 OG 2/2001).
• nici opersoanănu poate fi urmărită sau 4100 de pe soluţia penală.
• ne bis in idem: nu se pot aplica două sancțiuni pentru aceeași faptă.

Capitolul 5. Comunicarea procesului-verbal

• Potrivit art. 25 din OG. nr. 2/2001, procesul-verbal se comunică în maxim 2 luni de la data primară a acestuia:
  • printr-un emnalat
  • print comunicare print PoştĂ,

Capitolul 6. Procedura contravențională judiciară

• De la momentul comunicării procesului-verbal, contravenientul are un termen de 15 zile pentru a decide dacă contestă sau nu cele înserate în procesul-verbal.
• Plângerea: o cerere introductivă și nu neapărat o cale de atac (a reținut ca calea

Secțiunea 1. Instanța competentă

• competente pe art 25 OG 2/2001: in circumscript in care a e e e sau
• Instanta Competente =judecătoria+tribunarul+ÎCCJ.

Secțiunea 2. Cuprinsul plângerii. Anexele. Taxa de timbru

• Căile de atac sunt doar cele prevăzute de codul de procedură civilă. Plângerea nu e cale de contesta 2/2001, ci un e are
• Cerere = obiectul- valoarea lui motivațiile de fapt și cel de Drept a cu prinde un e de 20 de les.

Secțiunea 3. Efectul suspensiv al plângerii. Regula vs. cazuri particulare

• art32 OG 2-plungereile suspendá executarea
• Plângerea persoanelor enumerate la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce privește despăgubirea sau măsura confiscării.
• Executarea este reîncepută doar după respingerea în instanță a plângerii.
  • nu poate fi solitar!
  • de către instanță.

Secțiunea 4. Principiul disponibilității vs. principiul oficialității

• a invoca din oficiu aspecte ce țin de
• Deşi procedura contravențională se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, acest lucru nu face să dispară natura penală a contravenţiei, aspect care impune aplicarea unor principii de procedură penală şi, în orice caz, conferă instanţei „civile