Untitled Flashcards Set

RELAȚIILE SEMANTICE

Sinonimia

Polisemia

Antonimia

Omonimia

Paronimia

Sinonimia în limba română

Definiție

Două sau mai multe unităţi lexicale se pot afla în

relaţie de sinonimie dacă desemnează, în mod global,

acelaşi obiect, în situaţii în care distribuţia dialectală

şi cea stilistico-funcţională sunt neglijate sau nu.

Condiții de realizare

Pentru a putea vorbi de sinonimie, trebuie să fie

îndeplinite următoarele condiţii:

1. Cuvintele considerate sinonime să fie identice sub

aspectul obiectului (al referentului) pe care îl denumesc,

adică să trimită la aceeaşi realitate, condiţie esenţială şi

obligatorie.

2. Sinonimele să poată fi substituite în context, fără ca

sensul global al mesajului să se modifice.

3. Să facă parte din aceeaşi variantă a limbii (variante

teritoriale, variante stilistico-funcţionale).

Sinonimia se poate manifesta la toate

nivelele limbii – fonetic, lexical, frazeologic,

morfologic, sintactic, atât în variantă scrisă

(texte), cât și în variantă orală (vorbire).

Prezintă importanţă în comunicare, dar mai cu

seamă pentru arta literară.

Sinonimia la nivel fonetic

Fonetismele neliterare creează, prin simpla raportare la

variantele literare corespunzătoare, cupluri de „sinonime”:

prep. (înv.) subt – sub (< lat. subtus)

adv. (pop.) ací – aici (< lat. ad-hicce)

s.f. (pop.) sară – seară (< lat. sera, serae)

vb. (înv.) rumpe – rupe (< lat. rumpo, rumpĕre)

Sinonimia la nivel morfologic

Se manifestă la nivelul flexiunii nominale sau la

nivelul flexiunii verbale, la cuvintele moștenite.

Marea bogăţie a verbului românesc, setul de forme

flexionare oferă posibilitatea de a reda în mai multe

feluri aceeaşi categorie gramaticală. Spre pildă,

perfectul simplu, la nivelul unor dublete verbale,

precum: văzum – văzurăm; strânsem – strânserăm.

Tot astfel, la indicativ prezent: (înv.) luce –

luceşte; (pop.) mâncă – mănâncă; lucru – lucrez.

Principiul ordonator în limbă (sintetic vs analitic)

Alături de formele sintetice actuale de

mai-mult-ca-perfect (se deschisese), româna veche şi

unele graiuri populare cunosc şi o formă analitică,

alcătuită din mai multe unități lexicale, realizată cu

perfectul compus al verbului a fi (s-a fost deschis).

Variante neliterare & variante literare

Formele de viitor popular sunt sinonime, în plan

morfologic, cu corespondentele lor literare:

(pop.) m-oi duce, am să mă duc – mă voi duce;

(pop.) oi scrie, am să scriu – voi scrie;

(pop.) ne-om vedea, o să ne vedem – ne vom

vedea.

Sinonimia la nivel sintactic

La acest nivel, sinonimia apare ori de câte ori limba se

dovedeşte capabilă să realizeze pe căi diferite expresia

lingvistică a aceleiaşi relaţii. Construirea unor verbe cu

dativul în loc de acuzativ cu prepoziţie este superioară ca

eficienţă stilistică.

Exemplu:

stai locului (construcție cu Dativ) & stai pe loc (construcție

cu Acuzativ)

aşterne-te drumului (construcție cu Dativ) & așterne-te la

drum (construcție cu Acuzativ)

Topica și rolul ei în realizarea sinonimiei

Un mediu prielnic de realizare a sinonimiei

sintactice este topica; indiferent de ordinea cuvintelor,

conţinutul logic al enunţului rămâne acelaşi:

„Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.”

(Eminescu, O, mamă...)

În poezie şi în proza artistică, se poate observa

predilecţia pentru propoziţii principale, pentru

construcţiile realizate prin juxtapunere. Dacă, în

una şi aceeaşi frază, marcarea coordonării sau a

subordonării poate fi evitată, fără ca raportul logic

dintre propoziţii să fie alterat, cele două modalităţi

de realizare a raportului respectiv constituie un cuplu

de sinonime sintactice.

Juxtapunere & coordonare/subordonare cu

ajutorul unui jonctiv (conjuncție sau locuțiune

conjuncțională)

Apa trece, pietrele rămân./Apa trece, iar pietrele

rămân.

Ai carte, ai parte./Dacă ai carte, ai parte.

La calic slujeşti, calic rămâi./Dacă la calic slujești,

calic rămâi.

Observație

În ultimele două exemple, condiţionala juxtapusă

se află în raport de sinonimie sintactică faţă de

condiţionala marcată cu una dintre conjuncţiile sale

specifice (exemplu: dacă).

Aspecte caracteristice ale sinonimiei sintactice se

pot întâlni şi în modalităţile folosirii punctuaţiei,

după cum rezultă din următoarele versuri extrase

din lirica lui Lucian Blaga:

„Ei tac ca roua. Ca sămânţa. Ca un dor.

Ca apele ei tac, ce umblă subt ogor,

și-apoi sub cântecul privighitorilor

izvor se fac în rariște, izvor sonor.”

(Blaga, Poeţii, în volumul Corăbii cu cenușă)

Sinonimia frazeologică

Se întâlneşte în situaţia în care un grup de cuvinte,

o sintagmă, o expresie se aşază în relaţie de

echivalenţă semantică faţă de un cuvânt simplu.

a răspunde – a da/a întoarce răspuns

a călători – a fi călător

a tăcea – a închide clonţul/pliscul

a fugi – a da bir cu fugiții

milos – slab de inimă

surd – tare de urechi

Opţiunea pentru sinonimele frazeologice se

însoţeşte, de obicei, cu un anumit spor de

expresivitate.

Sinonimia la nivel lexical

Sinonimele sunt cuvinte cu sens general identic,

dar cu forme şi nuanţe stilistice diferite. Deşi se

caracterizează prin identitate semantică, ele nu pot fi

substituite în contexte lingvistice şi situaţionale

diferite:

soţie – aer oficial

nevastă – rezonanţă familiară, intimă

consoartă – nuanţă ironică

femeie şi muiere – sinonime parţiale, populare,

fără nicio coloratură depreciativă în intenţia celor

care le folosesc.

Între sintetic & analitic

Epitetele cromatice, realizate prin metafore, sunt,

de asemenea, exemple de sinonime parţiale: de aur,

de argint, de aramă intră în regim de sinonimie cu

adjectivele cromatice corespunzătoare: auriu,

argintiu, arămiu etc.

Sinonimele perfecte sau totale apar în limbajele

de specialitate, la nivelul terminologiei științifice. În

cazul lor, suprapunerea se realizează pe toată

suprafaţa semantică, putând fi substituite unul

printr-altul, într-un context dat.

Exemple: parataxă – juxtapunere; hipotaxă –

subordonare; semantică – semasiologie; peiorativ –

depreciativ; sodiu – natriu.

Sursele sinonimiei lexicale

Polisemia, prin dezvoltarea de sensuri multiple de

către acelaşi cuvânt:

vb. a îngheța

1. Geamul (sau laptele/apa/pământul) a înghețat.

2. Picioarele i-au înghețat.

3. A înghețat de spaimă/de emoție.

s.n. hotar: graniţă, frontieră; hot, răzor; limită, capăt;

moşie, proprietate, regiune.

b) Împrumuturile – termeni autohtoni se combină

cu termeni moşteniţi din latină sau îşi găsesc

sinonime de alte origini:

burtă (autoht.) – pântece (lat.) – foale (lat.) – stomac

(ngr.) – abdomen (neol. rom.)

măgură (autoht.) – deal (slav) – muncel (lat.)

Latinismele fac perechi de sinonime şi cu termeni

de alte origini:

nasture – bumb (magh.)

oaspete – musafir (tc.)

ţărm – liman (tc.) – mal (sl.)

Termenii de origine slavă intră în echivalenţe

semantice cu turcismele sau neologismele romanice:

blid (sl.) – farfurie (tc., ngr.) – gamelă (fr.)

pleşuv (bg.) – chel (tc.)

sfredel (bg.) – burghiu (tc., sl.)

stih (sl.) – vers (lat., fr.)

izvor (sl.) – sursă (fr.)

plocon (sl.) – cadou (fr.)

c) Derivarea – stabileşte un perfect echilibru, o

desăvârşită simetrie în limbă, prin constituirea de

cupluri sinonimice:

s.n. gând (< magh.) – s.n. cuget (derivat regresiv din

cugeta)

vb. gândí (< gând + -suf. -i) – vb. cugeta (< lat.

cogito, cogitare)

d) Dubletele etimologice:

ager, agil (< lat. agilis),

drept, direct (< lat. directus),

şerb, serv (< lat. servus),

târziu, tardiv (< lat. tardivus).

Clasificarea sinonimelor lexicale

Sinonimele arhaice sunt cuvinte vechi

(arhaisme), concurate şi învinse de termeni cu

înţeles apropiat, de aceeaşi sau de altă origine, şi,

în cele din urmă, ieşite din uz. Dau culoare locală

textelor.

Nu trebuie confundate cu istorismele (obiceiuri,

obiecte, funcţii ieşite din uz, perimate, pentru care nu

mai avem sinonime în limbă): polcovnic „colonel”,

vistiernic „ministru de finanțe”, armaş „temnicer”,

pârcălab „boier; strângător de biruri”, birău

„primar”, logofăt „mare dregător”, stolnic „șeful

bucătarilor” etc. Istorismele trăiesc în tratate de

istorie, în enciclopedii. Sunt recuperate de literatură

(apar adesea în creaţia lui Mihail Sadoveanu).

temoare – spaimă; vărgură – fecioară

a via – a trăi; a împuţina de cap – a decapita

a cădea în arşiţă – a face temperatură

În secolul al XVI-lea, spre exemplu, exista lexemul agru

(< lat. agr-um), termen înlocuit, mai târziu, cu ogor, care nu e

latinesc.

lat. dolos, dolores > duroare (prezent în cele mai vechi

texte româneşti)

lat. timorem > rom. temoare „spaimă”

lat. passare > rom. păsa

lat. virgula > rom. vărgură

lat. lucor, -is > rom. lucoare „lumină strălucitoare,

trandafirie”

lat. currere > rom. cure

Observație:

Dintre aceste sinonime arhaice, unele s-au păstrat la nivel

regional sau chiar popular.

TRUP – CADAVRU – MATERIE – CORP

Există nu numai sinonime arhaice propriu-zise, ci şi

sensuri arhaice la cuvinte care s-au păstrat până astăzi

foarte bine, dar cu zestrea semantică împuţinată. Astfel,

sensul cuvântului respectiv a fost înlocuit de un alt

cuvânt, de obicei un neologism.

Exemplu: trup „cadavru” – arhaism semantic.

Cuvântul nu a fost înlocuit pe toată întinderea sa

semantică. La Miron Costin şi la Ion Neculce apare trup,

cu sensurile „1. cadavru; 2. materie”. Rezultă că avem un

arhaism semantic, sinonim cu materie şi cadavru.

Acestea au preluat, în timp, întreaga sarcină semantică

deținută de termenul trup.

A PEDEPSÍ

A pedepsí este un termen de origine grecească,

împrumut timpuriu din neogreacă, sensul său

fiind „a sancţiona, a supune la o pedeapsă”. În

limba veche, a pedepsi însemna „a educa”. Cel

pedepsit era „cel trecut prin şcoală”. Structura sa

lingvistică (N pais/pes, G paidos/pedos) îl

apropie de alte cuvinte, precum pedagog,

pedagogie, pediatru, pediatrie.

Sinonimele regionale, numite şi regionalisme,

dialectisme sau provincialisme, sunt termeni

întrebuinţaţi într-o arie lingvistică îngustă, fiind

cunoscuţi unui număr redus de vorbitori:

copârşeu – coşciug

farbă – culoare, vopsea

gost – musafiri, oaspeți

şcătulă – cutie

a duhăni – a fuma

tolcer – pâlnie

sobă – cameră

Nu trebuie confundate cu cele populare.

USTUROI - AI

Avem în română dubletul usturoi – ai. Usturoi e format

la noi (ustura + -oi), după modelul lădoi, pietroi,

augmentative pentru ladă, piatră. Sufixul augmentativ se

adaugă la teme nominale.

Usturoi e făcut de la o temă verbală, aşadar îşi pierde, în

aparență, valoarea augmentativă. E construit cu sufix nomen

agentis. Valoarea augmentativă, de intensitate, a lui -oi, nu

dispare întru totul, ci e transferată obiectului, numelui

făptaşului.

ustura < ustulo, -are (< uro, -ere „a arde”, ussi, ustum)

Cum ai apare în mai multe graiuri, el nu e un

regionalism, în sensul strict al cuvântului. La I.

Budai-Deleanu, pentru adjectivul participial usturoiat apare

sinonimul aios: „cârnăciori aioşi”.

Alt exemplu: zăpadă, cu sinonimele populare

omăt şi nea. Ultimii termeni aduc, în discursul în

care apar, o nuanțare în plan semantic, trimit la

ceea ce am putea numi „izul pământului, al

rusticităţii”.

Sinonimele neologice sunt termeni pătrunşi în

lexicul românei mai ales în ultimele două veacuri,

fiind de origine romanică.

Exemple:

a debuta – a începe

lapidar/concis/succint/laconic – scurt

a medita/a reflecta – a cugeta

a abandona – a părăsi

Sinonimele de jargon sunt acele neologisme stridente,

pe care limba le refuză ca inasimilabile, solicitate de

snobi, din dorinţa de a „epata cu orice preţ pe

interlocutor”. Folosite cu intenţia de a impresiona, de a

vorbi altfel decât toată lumea. Vezi limbajul

„preţioaselor”, din teatrul lui Molière, sau limbajul

Chirițelor, din teatrul lui Alecsandri.

aflicţiune (< fr. affliction) – durere

bavardaj (< fr. bavardage) – flecăreală

a alerta (< fr. alerter) – a preveni

comeraj (< fr. comérage) – trăncăneală

eflora (< fr. effleurer) – a frunzări

Sinonimele profesionale sunt cuvinte cu sens precis,

bine fixat, pe care sinonimele din limba comună, datorită

polisemantismului, nu-l pot dobândi:

bilă – fiere

ftizie – tuberculoză

viscere – măruntaie

a delapida – a fura

dotă – zestre

lexic – vocabular

juxtapunere/parataxă - alăturare

Sinonimele poetice

Exemple:

jind/alean/amar – dor; bălai – blond; povaţă – sfat;

taină – mister; glie – pământ; a fereca – a lega, a

încătuşa.

Limbajul artistic apelează la toate variantele limbii şi

ia din ele cuvintele de care are nevoie. Permite sinonimii

inacceptabile în alte contexte.

Lexicul poetic are nevoie de sinonime, de nuanțări

semantice, pentru că el nu tinde spre identificarea directă

şi riguroasă a referentului, ci spre sugerarea lui. Folosirea

sinonimelor duce la intensificarea semnificaţiei, evită

repetiţia, înnobilează contextul.