Cadrul General și Obiectivele Studierii Executivului și Administrației Publice
Obiectivul principal al unității de învățare: Cunoașterea, înțelegerea și aprofundarea relației dintre executiv și administrația publică, precum și determinarea rolului executivului în dreptul public contemporan.
Consacrarea constituțională a principiilor: Analiza impactului Legii de revizuire a Constituției din anul 2003 privind consacrarea expresă a principiului separației și echilibrului puterilor în stat.
Timpul mediu de studiu: Necesită un timp mediu de acumulare a informațiilor de 4 ore.
Rezultate așteptate pentru studenți:
Înțelegerea, gestionarea și operarea cu noțiunile specifice referitoare la puterea executivă din România.
Înțelegerea raportului direct dintre administrație și administrați.
Înțelegerea rolului autorităților publice învestite cu atribuții de control.
Competențe specifice dobândite:
Precizarea rolului executivului în cadrul administrației publice.
Raportarea autorităților publice existente la cele trei puteri fundamentale ale statului.
Precizarea semnificației autorităților publice cu atribuții de control și rolul acestora în cadrul democrației constituționale.
Identificarea sferei administrației publice prin raportare la instituția contenciosului administrativ.
Definirea noțiunii de administrație publică și stabilirea sistemului organelor administrației publice.
Conceptul de Administrație Publică și Evoluția Doctrinară
Definiția generală a administrației în doctrina de drept public: Activitatea ce constă într-o prestație realizată de o persoană sau un grup de persoane în folosul altora, față de care prestatorul se află în anumite raporturi juridice și căruia beneficiarul îi pune la dispoziție mijloacele materiale și financiare necesare.
Delimitarea între administrarea particulară și administrația publică:
Administrare particulară: Activitatea prestatoare are ca scop realizarea unor interese particulare.
Administrație publică: Activitatea are ca scop satisfacerea unor interese generale, de nivel național sau local. Interesul general este exprimat prin actele politice ale celor ce dețin puterea, conferind activității un caracter politic.
Sensul organic al administrației publice:
Implică analiza structurilor organizatorice prin raportare la autoritățile care înfăptuiesc activitatea legislativă și cea judecătorească.
Relația cu puterea legislativă: Legiuitorul circumscrie și stabilește, prin activitatea de legiferare, finalitatea și sensul în care acționează administrația.
Relația cu puterea judecătorească: Hotărârile instanțelor judecătorești sunt aplicate și executate în sfera administrației publice.
Relația cu puterea executivă: Administrația publică este legată în cea mai mare măsură de puterea executivă, dar nu se identifică cu aceasta, având o sferă de cuprindere mai largă.
Evoluția istorică a conceptului și a principiului separației puterilor:
Principiul separației puterilor a fost inițial consacrat ca o formă de luptă împotriva absolutismului monarhic.
În societatea contemporană, principiul a devenit o metaforă, fiind caracterizat prin colaborare și control reciproc între funcțiile statului (în special între legislativ și executiv), mai degrabă decât printr-o delimitare rigidă.